Actualitatea scrierilor politice ale lui Octavian C. Tăslăuanu (III)

Problematica ideii europene este reluată de Octavian Codru Tăslăuanu în mai multe articole, publicate în diferite reviste şi ziare, între anii 1925-1930, articole grupate în cartea Obsesia europeană, apărută în 1996, sub îngrijirea nepotului său, Gelu Voican Voiculescu, sub titlul Pan-Europa şi Orientul, articole care lansează idei noi privind Confederaţia Orientală.
Astfel, caracterizând situaţia continentului între cele patru confederaţii ale lumii, la începutul anului 1926, Tăslăuanu afirma că, astăzi, Europa este o împărăteasă bătrână, detronată şi hărţuită de duşmăniile dintre proprii ei fii. Naţiunile Occidentului european încep să înţeleagă faptul că o lume nouă e pe drum a se naşte şi că în această lume numai printr-o cooperare de forţe, printr-o confederaţie europeană mai pot recuceri prestigiul de odinioară al bătrânului continent... Realizarea Statelor Unite ale Europei sau Pan-Europa, aşa cum o vede contele austriac R.N. Coudenhove- Kalergi, care elimină din confederaţia europeană Anglia... ar însemna dominaţia Germaniei pe continent, pe care nu o doreşte nimeni şi de care abia a scăpat Europa, în 1918... În schimb, în confederaţia orientală, n-ar avea niciun stat hegemonia, între statele asociate s-ar stabili un perfect echilibru de forţe şi o colaborare frăţească, pe când în confederaţia europeană statele din Orient ar fi numai sateliţii marilor puteri din Occident. Aceste propuneri nu urmăresc separarea Orientului de Occident; confederaţia orientală ar putea întregi confederaţia europeană, după ce statele Orientului ar ajunge la conştiinţa puterii lor, având o organizaţie creată prin voinţa şi forţa lor. Această fază de organizare le-ar scăpa de hegemonia marilor puteri din Apus şi ar uşura gruparea lor aşa cum cer interesele actuale.
În toamna anului 1926, pe 4 octombrie, avea loc la Viena, primul Congres al Uniunii Paneuropene. Senatorul de Târgu- Mureş, Octavian C. Tăslăuanu, va fi primul reprezentant care va vorbi în Parlamentul României de ideile şi Mişcarea Paneuropeană şi va propune ca o delegaţie de senatori şi deputaţi să participe la această manifestare, cel puţin din două motive care ating interesele de viaţă ale poporului român. În primul rând „chestiunea Basarabiei”, care nu trebuie privită de către Europa şi de către lumea întreagă ca o chestiune ce priveşte numai România şi Rusia, căci ea stă în legătură directă cu pacea mondială şi trebuie să dea loc, în timp apropiat, la o catastrofă, dacă nu va fi rezolvată la vreme. În al doilea rând, faptul că Uniunea Paneuropeană din Ungaria număra în rândurile sale pe cei mai de seamă oameni politici, iar programul paneuropean-maghiar, susţinut de delegaţia ungară la acest Congres, va ridica problema tămăduirii rănilor de la Trianon şi a revizuirii graniţelor.
Ignoranţa guvernanţilor a făcut ca propunerea sa să nu fie aprobată, astfel încât, la Viena, neavând organizată o secţie a Uniunii Paneuropene în România, am fost reprezentaţi, „în nume particular” de Ghica Dumbrăveni. Ne-a rămas însă discursul, în limba germană, pregătit de Tăslăuanu pentru a fi citit în plenul Congresului, în care observăm demnitatea şi verticalitatea cu care, în fraze scurte, clare şi cu argumentul faptelor îşi propunea să apere integritatea României în chestiunea Basarabiei şi a revizuirii graniţelor.
Acţiunea cea mai spectaculoasă privind ideea europeană, din perioada interbelică, a fost cea a lui Aristide Briand, ministru de Externe francez, laureat, în 1926, cu Premiul Nobel pentru Pace. La 7 septembrie 1929, a propus Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor să creeze, între statele europene, o legătură federală, dar fără să se aducă atingere suveranităţii acestor state. În urma acestei propuneri, Aristide Briand a primit sarcina de a alcătui un Memorandum asupra organizării unei astfel de uniuni. La 17 mai 1930, Franţa remite celor 26 de state europene, membre ale Societăţii Naţiunilor, Memorandumul guvernului francez asupra organizării unui regim de uniune federală europeană. Documentul introducea concepte noi precum: Uniunea Europeană; Comunitatea Europeană; Piaţa Comună; libera circulaţie a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi capitalului, uniunea politică; uniunea economică, problema priorităţii politicului sau economicului. Din păcate, datorită manifestării crizei economice mondiale (1929-1933), a victoriei nazismului în Germania, a războiului civil din Spania, iniţiativa lui Aristide Briand a suferit, în plan practic, un eşec.
În articolul „Răspunsuri la Memorandul Briand asupra Pan-Europei”, publicat în foaia „Îndreptarea”, din 30 iulie 1930, cu un mare entuziasm, Octavian C. Tăslăuanu scria: „Utopie! Politică fantezistă! Parcă aud şi acum exclamaţia politicienilor şi diplomaţilor noştri, când, în vara anului 1926, am vorbit cel dintâi în Parlamentul român despre Pan-Europa. Mulţi n-au priceput despre ce este vorba. Alţii, auzind că un om realist stăruie pentru Uniunea Statelor Europene... ridicau din umeri şi zâmbeau nedumeriţi... După memorandul Briand, Pan-Europa a trecut din faza utopică şi fantezistă, în faza de realizare, deşi în calea ei mai sunt destul de mari piedici. Totuşi credem că până la sfârşit ideea va triumfa, fiindcă e în spiritul vremii, dominat de concepţia mecanică a vieţii şi a organizării lumii. Naţionalismul evoluează spre continentalism şi universalism, determinat de unitatea economică mondială, creată de spiritul european şi desăvârşită de anglo-saxonii americani”.
Ultimele noutăţi, privind Statele Unite ale Orientului, aduse de Octavian C. Tăslăuanu, le întâlnim în interviul acordat ziarului „Curentul”, din 21 august 1931, unde afirma că SUO ar avea şi o bancă de emisiune şi o monedă care s-ar putea numi RUA, conţinând un gram sau zece grame aur 9/10, precum şi necesitatea stabilirii unui statut al minorităţilor, acesta fiind punctul cel mai delicat şi cel mai greu de rezolvat spre mulţumirea tuturor. (va urma)

Categorie: