Aduceţi-vă aminte!


Autor: 

Lazăr Lădariu

Conform unei informaţii apărute în „Gândul” (28 ianuarie a.c.), Raluca Dumitriu insistă asupra unei „stăruinţe” arhicunoscute a UDMR, care mereu înalţă ştacheta mizei în negocierile cu PD-L! După o tăcere strategică, urmărind, cu răbdare, accederea la guvernare, UDMR scoate din mânecă asul. După ultima cerere a lui Marko Bela, „maghiarii udemerişti sunt pe cale să bifeze toate obiectivele de pe lista de revendicări. (…) O pretenţie a UDMR, blocată în ultimii ani, a fost repusă pe masa negocierilor din Coaliţie: celebrul statut al minorităţilor are şanse să treacă de Parlament. Parteneriatul de astăzi cu PD-L este cea mai profi tabilă afacere din toate timpurile pentru liderul UDMR”.
Nimic nou! Se ştie - şi încă prea bine - că, urmărindu-şi scopurile, adoptând „politica giruetei” aşteptărilor, mereu în goana după privilegii, UDMR cade mereu în picioare, ca pisica. Nu-i prost cel care mănâncă şapte pâini, ci acela care i le dă! Şi le-au dat mereu nesătuilor, toate guvernele postdecembriste de până acum, tot ce au cerut.
După primele săptămâni de guvernare, UDMR are acum un vicepremier, pe Marko Bela (având în directă coordonare Departamentul pentru Afaceri Externe, Autoritatea Naţională de Reglementări în Domeniul Energiei, Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice din subordinea Ministerului Administraţiei şi Internelor), trei miniştri: Borbely Laszlo (Mediul şi Pădurile), Kelemen Hunor (Cultura), Cseke Attila (Sănătatea); a cerut (şi a obţinut!), la nivel local, prefecţi în cinci judeţe (Covasna, Harghita, Hunedoara, Sălaj şi Vaslui), plus încă zece posturi de subprefecţi (Arad, Bistriţa-Năsăud, Bihor, Braşov, Maramureş, Mureş, Satu-Mare, Timiş, Argeş şi Teleorman), opt posturi de secretar de stat, trei agenţii din subordinea statului (Garda Financiară, Garda de Mediu, Administraţia Naţională „Apele Române”), pe cale este şi posibilitatea de a obţine şi funcţia de director general al Companiei Naţionale de Transport Aerian - TAROM, la care se adaugă numeroasele scaune de directori ai serviciilor descentralizate. Noua pretenţie adresată partenerilor de guvernare este adoptarea, până în luna iunie, a Statutului minorităţilor naţionale. La ultima şedinţă a Coaliţiei, conform unor surse, „PD-L a acceptat solicitarea liderilor maghiari, negociată înainte de formarea Guvernului. Astfel, Executivul urmează să ceară Parlamentului ca procedurile legislative pentru aprobarea proiectului, blocat aproape trei ani în dezbaterile din comisii, să fi e fi nalizate în următoarea sesiune. Statutul minorităţilor se alătură celorlalte revendicări (n.n. - privilegii!), formulate de uniune de la începutul anului, legate de obţinerea unor posturi de conducere la nivel local sau la centru”.
Respins, în urmă cu trei ani, de Senat, Statutul minorităţilor urmează, aşadar, să fi e rediscutat în Parlament. Verestoy Attila, „Drujba Carpaţilor” - denumit astfel după ce a făcut una cu pământul o bună parte din codrii româneşti din Carpaţi -, unul dintre prietenii la cataramă ai „Guzganului rozaliu”, Viorel Hrebenciuc, negociator permanent în materie de matrapazlâcuri, cu pieptul scos înainte, ca un cocoş, consideră că reuşitele de până acum ale struţo-cămilei se datorează „mentalităţii din ultimii 20 de ani”. După el, UDMR ne-ar fi făcut „ţara europeană”. Referindu-se la negocierile cu PD-L, îl ia gura pe dinainte şi spune adevărul: „Capitolul încă nu s-a încheiat!”. Desigur, pretenţiile UDMR, într-adevăr, nu s-au terminat. Urmează autonomia teritorială, pe criterii etnice, a aşa-zisului ţinut secuiesc şi federalizarea României! Prin „schimbarea mentalităţii”, Verestoy Attila înţelege concesiile, comportamentul oportunist, ale guvernelor postdecembriste. Adică, trădarea în văzul lumii! Nu puţine au fost, cu trei ani în urmă, reacţiile, intervenţiile competente, comentariile şi reproşurile îndreptăţite, punctele de vedere ale unor specialişti, referitoare la proiectul Legii privind Statutul minorităţilor naţionale, ca viitor act normativ, contestat vehement de foarte multe segmente ale societăţii civile româneşti, ale unor personalităţi ale vieţii politice, sociale şi culturale. În acest context, are loc azi o nouă tentativă de destabilizare a României, din partea struţo-cămilei numite UDMR, care şi-a unit forţele cu cele ale Consiliului Naţional Secuiesc şi ale Consiliului Naţional al Maghiarilor din Transilvania, care, deopotrivă, nu recunosc nici Constituţia, nici caracterul unitar şi naţional al Statului Român. Se ştie că iredentiştii, separatiştii, neorevizioniştii, şovinii şi extremiştii maghiari au un vis al lor neîmplinit. Cum şi l-ar putea transforma în realitate? Prin proiectul Legii Statutului minorităţilor, cu prevederi incendiare, profi tând de slăbiciunea Cabinetului Boc, aplicând arhicunoscuta tactică a „paşilor mici”, având ca urmare (ca în cazul dezmembrării fostei Iugoslavii) spargerea unităţii statale, din interior, a României. Un scop urmărit cu o îndărătnicie demnă de cauze mai bune! Ce vor ei? Un stat în stat! Separarea minorităţii de majoritate, eludându-se, total, ce ne uneşte! Abandonarea sintagmei „integritate teritorială”! Privilegii clare! O a doua limbă ofi cială - maghiara! Sfidarea unor prevederi ale Convenţiei-cadru! „O comunitate naţională”, nu o „minoritate naţională”! Drepturi colective! Separatism educaţional, cultural, civic! Maghiarizarea şi alungarea românilor din Harghita şi Covasna, ajunşi fără nicio măsură de protejare! Dispreţ faţă de limba ofi cială în stat - româna! Folosirea „componenţei etnice” ca bâtă în capul românilor şi împotriva legilor Ţării! Autonomie teritorială pe criterii etnice! Eliminarea Articolului 1 din Constituţia României (stat naţional unitar). O euroregiune după „modelul teritorial” al Diktatului de la Viena, din 30 august 1940. Guvern, parlament, armată, poliţie - proprii! Enclavizare! Asasinarea unităţii naţionale!
Din păcate, oportuniştii miniştri şi parlamentari români, vopsiţi în „mari europeni”, nu văd că Legea Statutului minorităţilor naţionale este doar pentru o singură minoritate, cea maghiară, că-i o lege antiromânească, anticonstituţională, antieuropeană, un atac grosolan la unitatea statală a României, că, prin ea, se dau satisfacţii doar celor care mereu cer privilegii, ca urmare a unor ruşinoase şi scandaloase cedări ale mai-marilor clipei, numai pentru a rămâne în scaunele Puterii! Ce ruşine!
Ne simţim datori să cerem domnului preşedinte Traian Băsescu, domnului premier Emil Boc, parlamentarilor care vor decide, prin votul lor (secret sau nominal), atunci când vor lua o decizie, să-şi amintească de toate suferinţele înaintemergătorilor noştri, ale celor 40.000 de români ardeleni ucişi în 1848-1849. Să-şi amintească parlamentarii de injuriile aduse Trianonului, „cuiul din talpa” celor bolnavi, nostalgici plângăcioşi prin „bisericile istorice” şi în afara lor, scrise pe bornele kilometrice şi pe parapeţii de la marginea drumurilor dintre Balvanyos şi Lacul Sfânta Ana, dintre Gheorgheni şi Borsec: „Ardealul - pământ unguresc!”. Să nu se uite, cumva, vreodată, că - aşa cum preciza istoricul dr. Mircea Dogaru - nouă, nu Ungariei, ne-au fost smulse teritorii, la Trianon, la graniţa de Vest, unde populaţia română, cedată, deznaţionalizată, azi a ajuns la doar 10.000-15.000 de sufl ete, prin siluirea conştiinţelor şi luarea limbii.
Obrăzniciilor lor, parlamentarii şi guvernanţii să le răspundă cu replica dată de Nicolae Titulescu, în anul 1935, contelui Bethlen: „Dacă, însă, e vorba ca, prin minorităţi, să ajungem la revizuire, vă repetăm: Niciodată!”. Aşa a exclamat, spre lauda lui, atunci când cineva a adus vorba despre autonomia aşa-zisului ţinut secuiesc, şi domnul preşedinte Traian Băsescu, la Budapesta! Celor cu visul obsedant al reînvierii Ungariei Mari, bine ar fi să li se amintească şi ce spunea chiar „tătuca” Stalin, răspunzând cererii stupide a lui Rakoczy: „Transilvania, pe vecie, este a României!”.
Azi, când românilor le-a ajuns cuţitul la os, le-am aminti guvernanţilor şi parlamentarilor Puterii acea tristă „Odă a Clujului”, spusă prin părţile locului, după 30 august 1940, ziua cedării părţii de nord a Ardealului („Flamuri negre fl uturau pe cer, / În văzduh plutea cumplita moarte /.../ Iar străinii ne priveau cu ură / Cum plecam cu sufl etul rănit”), prin raptul (diktatul) de la Viena, şi acea imagine a lui Horthy, amiralul fără mare, intrând, în acordurile „Marşului Ardealului”, pe un cal alb, în oraşul de pe Someş, sub drapelele roşu-alb-verde. Bine ar fi să nu se uite acel urcuş al românilor ardeleni pe Golgota suferinţelor, că au existat Ip, Trăznea, Sucutard, Mureşenii de Câmpie, Prundul Bârgăului, Moisei, Sărmaşu, Huedin, că renunţarea la pagina cernită a cronicii istoriei scrise cu atâta durere înseamnă ambuscarea adevărului. Să nu uite că îndemnurile din manifestul urii - „Nincs kegyelem!” („Să n-ai milă!”), al lui Ducso Csaba (Dadai Lorand) - aici, în Ardeal, s-au aplicat, determinându-l pe ziaristul Ferenczi Gyorgy să exclame: „Mândrul pământ al Transilvaniei s-a transformat într-o amarnică Golgota”, iar pe episcopul romano-catolic, referindu-se la crimele abominabile, la uciderea românilor nevinovaţi, să afi rme că „numai barbarii puteau s-o facă!”.
Amintiţi-le nemernicilor că toţi cei veniţi cu gând rău asupra Transilvaniei, cu cuţitul la spate asupra acestui pământ românesc (Hitler, Mussolini, Ciano, Csaky), n-au murit în paturile lor, urmăriţi de blestemul Transilvaniei! Să se ferească de el!
Să-şi amintească mai-marii zilei că a existat acel 20 „martie negru” 1990, de la Târgu-Mureş, cu imperativul agresiv: „Itt es most!”, când aceeaşi dictatură a minorităţii a declanşat „minirăzboiul civil”, că atunci când neorevizioniştii, şovinii extremişti din „Plutonul Wass Albert”, al „Gărzii Maghiare” (organizaţie de sorginte nazistă, interzisă în Ungaria), arborează alte steaguri decât Tricolorul, pe teritoriul românesc, ca simboluri ale victoriei asupra românilor din zonă, când se înfi inţează brigăzi de luptă, ordine, plutoane şi batalioane neonaziste, cu drapele de luptă, „pentru a fi implantate pe crestele Carpaţilor”, totul se face pentru reînvierea fantomei Ungariei Mari! Se urmăreşte agresarea României „în condiţii de pace” şi dezmembrarea ei, se ridică busturi şi statui, monumente nongrata (Wass Albert, Vasvary Pal, Kratochwill Karoly), numele acestora fi ind date unor şcoli, pe pământ românesc, în timp ce lui „Ion cel fără de mormânt” (mareşalul Ion Antonescu), n-avem voie, prin Ordonanţă de Urgenţă, nici măcar să-i pomenim numele; totul e îndreptat împotriva românilor. Recrudescenţa unor idei neonaziste, promovate de Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate, de CNS şi CNMT, de cei care consideră că „se vorbeşte prea mult româneşte la Miercurea- Ciuc”, prin judeţele Harghita şi Covasna, care aşteaptă „împărţirea cinstită a Transilvaniei” care, zic ei, „n-a aparţinut niciodată României”, dorind un alt Kosovo pe un vulcan în stare latentă, visând enclave şi federalizări, toate fac parte dintr-un plan diabolic. Dintr-un scenariu care-l determină pe IPS Ioan, Arhiepiscop al Covasnei şi Harghitei, să atragă atenţia mai-marilor clipei: „Dacă nu vom fi susţinuţi, teritoriul se pustieşte!”, Harghita şi Covasna devenind o altă „Insulă a Şerpilor”. Nu uitaţi că acele abominabile crime de la Zetea, Dealu, Târgu-Secuiesc, din zilele de 21-22 decembrie 1989, au existat, că românii din secuime au fost alungaţi din Ţara lor!
Amintiţi-vă, aşadar, parlamentari români, că se urmăreşte autonomia teritorială a aşa-zisului ţinut secuiesc (ca prim şi uriaş pas!), resuscitarea fostei Regiuni Autonome Maghiare, de tristă amintire, că Legea Statutului este o bombă cu explozie întârziată, urmărindu-se eliminarea Articolului 1 din Constituţie (asta urmează!), dorindu-se transformarea României într-un stat multinaţional! Şi să nu se uite spusele episcopului-europarlamentar Tokes Laszlo, duşman declarat al României: „Ori autonomie teritorială, ori modifi carea frontierelor!”. Iar atunci când se vor jelui că n-au drepturi, mai amintiţi-le că, prin ruşinoasa înţelegere PSD-UDMR, a fost reînălţată, la Arad, statuia Ungariei Milenare, simbol al urii şi intoleranţei, o insultă adusă românilor ardeleni!
Să nu uite cei azi cu pâinea şi cuţitul în mână că acest Statut este un nou pumnal implantat în spatele României, o noua tentativă de destabilizare a Ţării, de către cei mereu duşi cu pluta pe Mureş şi pe Dunăre, visând cai verzi pe pereţi! Dar, mai ales, să nu uite că limba, legea strămoşească şi moşia nu se negociază! Ce a fost câştigat cu sânge, nu se târguieşte! Niciodată! Pentru că „nu mor caii când vor câinii”! Să nu uite că limba română trebuie să fi e acasă stăpână! Acest nou fel de „restitutio in integrum” nu-i permis să se întâmple!
Domnilor parlamentari, nu mai permiteţi o altă deschidere a Cutiei Pandorei, prin decizii antiromâneşti şi anticonstituţionale ce depăşesc orice închipuire! Nu astfel, prin presiuni şi şantaj, se obţine, în Ardeal, armonia interetnică! Aşteptăm din partea parlamentarilor români, noi, cei care i-am trimis acolo, un gest care să confi rme necesara redeşteptare naţională! Să ne ţinem locului - cum ne îndemnă poetul. Cine îşi uită istoria, merită s-o retrăiască. Dar nu merită să mai fi e român! Atunci când veţi fi în faţa votului, la Legea Statutului minorităţilor, amintiţi-vă toate acestea şi gândiţi-vă la înaintemergătorii noştri, la lupta şi la sacrifi ciile lor! Altfel, vă vor blestema!

Categorie: