Are Braşovul astăzi reviste literare?

Din culisele vieţii literare din sud-estul Transilvaniei
sau
Are Braşovul astăzi reviste literare?

Nu am făcut un secret, dimpotrivă, un titlu de mândrie, din a vorbi despre minunatele locuri unde am văzut lumina zilei, Ţara Bârsei, şi, mai cu seamă, unde mi-am petrecut copilăria, oraşul Braşov. Sunt acele locuri natale şi oameni de care mă leagă cele mai trainice sentimente de dragoste, exprimate prin ataşament şi iubire faţă de tot ce poartă amprenta acestui oraş recunoscut unanim pentru frumuseţea sa, dar şi pentru viabilitatea sa economică, social-culturală şi spirituală, atât la nivel naţional, cât şi european. Oriunde mi-am desfăşurat activitatea, timp de peste 50 de ani, ca student la Bucureşti sau ca profesor la Întorsura-Buzăului şi Sfântu-Gheorghe, viaţa mea a fost strâns legată de acest mare oraş, de membrii braşoveni ai familiei mele, de oamenii şi preocupările lor, mai cu seamă pe plan didactic, ştiinţific şi cultural-spiritual, aflându-mă permanent în orbita de influenţă a urbei braşovene, ca de altfel tot ce mişcă în Ţara Bârsei de peste opt secole încoace. Veştile sau informaţiile pozitive despre Braşov sau faptele oamenilor săi îmi produceau bucurii, aş putea spune chiar că, îmi provocau un sentiment asemenea realizărilor personale. Desigur, au fost de-a lungul timpului, dar mai cu seamă în ultima perioadă, şi veşti proaste, care m-au întristat. O astfel de veste, care, iniţial, m-a descumpănit, am auzit-o în această vară (sâmbătă, 2 iulie 2016), la un eveniment cultural-literar devenit tradiţional în cadrul Zilelor „Andrei Şaguna”, intitulat „La umbra nucului bătrân”, desfăşurat în satul Araci, judeţul Covasna. Cu uimire am aflat, din spusele domnului profesor Ion Popescu Topolog, fostul secretar al Uniunii Scriitorilor din România - filiala Braşov şi director fondator al revistei braşovene de literatură „Dealul Melcilor”, faptul că Braşovul nu mai are nicio revistă de literatură.
Aşezat în amfiteatrul Casei Memoriale „Romulus Cioflec”, în stânga domnului George Echim, redactorul-şef al revistei trimestriale de poezie „Claviaturi” din municipiul Braşov, am infirmat spusele domnului Topolog solicitând cuvântul. Asemenea şi domnul George Echim. Organizatoarea, doamna Luminiţa Cornea, a îngăimat ceva din care s-a desluşit cuvântul „calitate”, trecând cu nonşalanţă peste incident. Abia în finalul manifestării i s-a permis redactorului-şef George Echim să-şi susţină, „în scurt timp”, punctul de vedere şi să vizualizeze numărul 2 (14), iunie, 2016, al revistei, recent apărut pe piaţa literară braşoveană. La sfârşitul activităţii, domnul Topolog a venit să-şi ceară scuze domnului George Echim pentru că „nu l-a văzut” la manifestare. Această întâmplare am considerat-o a fi cu totul accidentală, generată de „programul foarte încărcat al manifestării”, după cum mi-a explicat doamna Luminiţa Cornea, cu câteva zile mai înainte, când am rugat-o să introducă în program şi prezentarea revistei braşovene de poezie, rugăminte însă refuzată categoric.
Că actualele reviste literare braşovene „Claviaturi” şi „Ritmuri braşovene” (apărute la 1 martie 2013, respectiv 1 septembrie 2014), deranjează unele „elite din zonă”, şi nimic nu este întâmplător, o demonstrează interviul Dialog despre Romulus Cioflec şi Revista „Caietele de la Araci”, acordat la numai o săptămână de la acest incident, doamnei Maria Creţu Graur, directoarea cotidianului „Mesagerul de Covasna”, de prof. dr. Luminiţa Cornea, redactor-şef al revistei de cultură „Caietele de la Araci”. Revista, relata dânsa, şi-a propus drept obiectiv principal „cercetarea vieţii, activităţii şi operei scriitorului Romulus Cioflec, la care adăugăm cercetări de asemenea natură privitoare şi la celelalte personalităţi născute în Araci, şi, în general, în zona noastră, cum ar fi mitropolitul Nicolae Colan, familia Nistor, episcopul Justinian Teculescu”, continuând prin a-şi exprima dorinţa, cât se poate de legitimă de altfel, de a edita „o revistă de excelenţă, chiar dacă, sau mai ales de aceea, este singura revistă literară din zonă. Când spun „zonă”, am în vedere sud-estul Transilvaniei, inclusiv Braşovul”.
Deci, cititorul ziarului „Mesagerul de Covasna”, de luni, 11 iulie 2016, înţelegea cu uşurinţă că nu există o „ierarhie” a revistelor literare pentru că satul Araci, are singura revistă literară, de excelenţă, din sud-estul Transilvaniei, care poate acoperi prin tematica sa toată problematica literară a zonei, bineînţeles revista fiind, conform spuselor sale, „strict de literatură, respectiv cercetări de istorie literară, critică literară, muzicologie şi creaţie literară originală, poezie, proză, teatru”, care, repet, are ca obiectiv: „cercetarea vieţii, activităţii şi operei scriitorului Romulus Cioflec, la care adăugăm cercetări de asemenea natură privitoare şi la celelalte personalităţi născute în Araci, şi, în general, în zona noastră, cum ar fi mitropolitul Nicolae Colan, familia Nistor, episcopul Justinian Teculescu”. Mai simplu spus, Braşovul nu are personalităţi literare care merită a fi promovate de „excelenta” noastră revistă „Caietele de la Araci” şi braşovenilor le este suficient ce le dăm noi „cu linguriţa”, într-un număr de pagini „restrâns la 20 sau 24”, deci o adevărată chintesenţă a literaturii naţionale sau poate sud-est europene. Sau, nici mai mult, nici mai puţin, revista „Caietele de la Araci” reprezintă „o capodoperă”, o „operă majoră” sau o „operă artistică de valoare excepţională”. care a reuşit, în cele 100-120 de pagini, elaborate în cei patru ani de la prima apariţie a revistei (decembrie 2013), să satisfacă totalitatea pretenţiilor braşovenilor privind „istoria literară, critica literară, muzicologia şi creaţia literară originală, poezia, proza, teatrul”, având în vedere că: „Până acum - după cum ne mai informează doamna Cornea în interviul acordat - (revista - n.n.) a apărut de două ori pe an, în iunie şi în decembrie, începând din decembrie 2013, deci ne aflăm în anul IV de apariţie, cu cinci numere la activ. Preconizăm ca, în continuare, perioadele de apariţie să fie primăvara, probabil, luna aprilie, când îl aniversăm pe scriitorul Romulus Cioflec, şi toamna, probabil, luna octombrie sau noiembrie, când îl comemorăm pe scriitor. Oricum, vor fi tot două numere pe an”. „O revistă e bună dacă ai ce citi în ea, afirma scriitorul braşovean Ion Popesu Topolog la lansarea nr. 2-3 al revistei „Caietele de la Araci”. În clipa în care ai început să o răsfoieşti şi ai găsit nişte materiale interesante, merită toată atenţia. Eu vă fac o mică demonstraţie, în revista aceasta sunt lucruri bune care trebuie citite şi îi felicit pe cei care au întocmit materialul”. Şi, demonstraţia domnului Topolog a continuat prin recitarea unor foarte bune creaţii ale domnilor Nicolae Băciuţ şi Ionel Simota, membrii ai USR - filial Braşov. La lansarea primului număr al revistei „Ritmuri Braşovene”, la care am participat, în septembrie 2014, discursul aceluiaşi scriitor a fost asemănător, dânsul adăugând felicitările sale pentru varietatea genurilor literare cuprinse în revistă, după care a dat citire unor texte. Mai mult, iată ce spunea domnul Ion Popescu Topolog la lansarea reviste braşovene de poezie „Claviaturi”, anul III, nr. 4 (12), decembrie, 2015, deci cu şase luni înainte de incidentul de la Araci: „Acest număr al revistei „Claviaturi” este extraordinar de bogat, domnule, şi văd că vă îmbunătăţiţi de la număr la număr compoziţia, să spun aşa, a revistei. O revistă este bună atunci când ai ce citi în ea. Când începi să o răsfoieşti…, ca şi în „Ritmuri Braşovene” şi în „Claviaturi” ai ce citi. Ce am selectat în faza iniţială? De la Theodor Echim eu m-am oprit la poezia Ţăranul”. Urmează citirea şi apoi următorul comentariu: „Este un fel de testament al unui om care trăieşte departe şi mereu îşi caută viaţa de acasă. Deci, să transmiteţi că noi de la Braşov îl felicităm că stă bine înfipt în cuibul acesta de acasă. Şi, am mai selectat, îmi cer scuze pentru ceilalţi, am deschis la întâmplare, cum fac de obicei, am mai selectat o poezie care merge tot în linia aceasta, şi pentru că numărul, am observat că e direcţionat, să spun aşa, pe evenimentele legate de anul nou, văd şi rememorarea lui Eminescu, a stat în atenţie, apropo, felicitări pentru grupajul de traduceri din poeţii străini care începe cu doamna Cella (Nadia-Cella Pop - n.n.) şi continuă cu traducători remarcabili. Deci am mai luat poezia Iubirea de ţară… V-a plăcut? Autoarea este Mariana Popa”. Prin prisma celor afirmate de reputatul scriitor, îmi pun firesc întrebarea: care este deosebirea între cele trei reviste, cu atât mai mult cu cât sunt numeroşi scriitorii, membrii ai USR, care semnează în toate?
Pentru informarea corectă a publicului cititor, se mai impun câteva întrebări a fi adresate doamnei redactor-şef Luminiţa Cornea: Unde se difuzează, la Braşov sau în „sud-estul Transilvaniei” revista „Caietele de la Araci”? Câte exemplare apar pe piaţă şi câte abonamente aveţi în rândul publicului braşovean sau din „sud-estul Transilvaniei”? Ce personalităţi braşovene din domeniul literaturii şi culturii vor apare în viitoarele numere ale revistei? După părerea dumneavoastră, se poate ca o revistă literară braşoveană să fie cunoscută şi recunoscut valoric în îndepărtata Chină şi la Araci, lângă Braşov, nu?
Pentru justa informare a cititorilor noştri, a colaboratorilor celor două reviste literare braşovene, cât şi a „modestei” profesoare-doctor Luminiţa Cornea, ţin să prezint o scurtă cronică a acestora, începând cu revista de poezie „Claviaturi”, care, în decembrie 2016, împlineşte 4 ani de apariţie trimestrială. Cronica conţine şi numărul 16 al revistei care va fi lansat pe piaţă la Biblioteca „George Bariţiu” din Braşov, la începutul lunii decembrie 2016. Un calcul sumar al celor şaisprezece numere apărute cu regularitate, în cei 4 ani de la prima apariţie, ne pune în faţă performanţele obţinute de vrednicul şi talentatul Colegiu de Redacţie format la ora actuală din: av. George Echim - redactor-şef, prof. dr. Elena Vieru - secretar de redacţie, Mircea Brenciu, Mircea Doreanu, Nadia-Cella Pop, Cristian Petru Vieru, Iulian Cătălui şi Gheorghe Oprea Holbavianu, membrii. Nu trebuie uitaţi, în momentele de bilanţ, şi cei care au merite în iniţierea şi promovarea primelor numere ale revistei „Claviaturi”: prof. Constantin Bihara - redactor-şef, Cornel Vlad - secretar de redacţie, George Savin, Narcisa Ciohodaru, Irinel Merluşcă, Ioana şi Daniel Todor. Cele 16 numere cuprind 231 materiale în proză (articole, recenzii, încrustaţii, opinii, referinţe critice, biografii, consemnări, texte speciale, semnale), reprezentând aproximativ o treime din întinderea revistei, 1.432 de poezii, 227 imagini, toate cuprinse într-un spaţiu tipografic de 2.546 de pagini, sub semnătura a 188 de autori, în rândul cărora demn de reţinut sunt: George Echim cu 133 creaţii poetice şi în proză; Constantin Bihara - 101; Gheorghe Oprea Holbavianu - 132 (73 poezie, 7 proză, 52 grafică); Theodor Echim - 74; George Savin - 63; Constantin Mănuţă - 67; Viorica Popescu - 60; Cornel Vlad - 49; Mariana Popa - 47 şi Mircea Doreanu - 47. Din rândul colaboratorilor revistei „Claviaturi”, în timpul celor 4 ani de existenţă, şi-au încredinţat creaţiile pentru a fi publicate următorii membri ai USR: Ioan Suciu, Ioan Gliga, Anthonia Amatti, Mircea Brenciu, Al.I. Brumaru, Mircea Doreanu, Constantin Mănuţă, Vasile Oltean, Ioan Popescu Topolog şi majoritatea membrilor, din cei peste 40, ai Ligii Scriitorilor Români - filiala Braşov. Din cei 188 de autori, un număr de 52, care au publicat cel puţin 5 creaţii poetice sau proză în revistă, au reuşit să-şi vadă tipărite şi difuzate publicului larg 447 de titluri de cărţi, în medie 8,60 cărţi/autor. De asemenea, în paginile revistei au debutat în literatură, în cei 4 ani, 12 autori: Adrian Bogdan Blaj, Andreea Gabriela Brătfălean, Petru Catană, Antonia Cojocaru, Sandra Corina Dragomir, Ioan Friciu, Augustin Noagy, Iulia Pintilie, Livia Rusu, Mircea Simulea, Mihai Sorea, Ioan Suciu Şcheianu. La rubricile: Poeţii din „Claviaturi”, Serie Veche, şi Marea poezie, din paginile Seriei Noi, şi-au găsit locul câteva dintre marile condeie ale Ţării noastre şi din lume: Mihai Eminescu, George Coşbuc, Octavian Goga, Lucian Blaga, Virgil Carianopol, Vania Gherghinescu, Barbu Brezeanu, Ştefan Augustin Doinaş, Adrian Păunescu, Emil Micu, D. Călugăru, Lucian Valea, Vintilă Horia, Grigore Vieru, Wiliam Shakespeare şi Rudyard Kipling.
În medie, fiecare revistă are 159 de pagini, în care sunt publicate, în medie: 103 creaţii în proză şi poezie (din care 89 de poezii şi 14 materiale în proză), 14 imagini (grafică şi fotografie) sub semnătura a 40 de autori. Majoritatea acestora sunt braşoveni şi din zona limitrofă Braşovului, dar şi din Bucureşti, Iaşi, Cluj-Napoca, Bistriţa-Năsăud, Sibiu, Buzău, Vaslui sau alte 19 ţări ale lumii: Germania, Ţara Galilor, Malta, China, Cipru, Grecia, Serbia, SUA, Canada, Spania, Mongolia, Rusia, Brazilia, Italia, Franţa, India, Cuba, Chile şi Republica Dominicană.
Răsplata firească a talentului şi muncii Colegiului de Redacţie şi a colaboratorilor săi, în anul 2014, a fost obţinerea Certificatului de premiere al Centrului Internaţional de Traducere şi Cercetare a Poeziei (IPTRC), din Chongqing, China, unde revista „Claviaturi” a fost aleasă Cea Mai Bună Revistă Internaţională de Poezie apărută în anul 2014, cât şi numeroase premii şi diplome individuale obţinute de autorii săi la diverse concursuri naţionale şi internaţionale, aspecte despre care am mai relatat în ediţiile anterioare ale publicaţiei regionale „Condeiul ardelean”.
La aceste fapte ale concetăţenilor mei braşoveni, pe care cu mândrie le consemnez, trebuie să adăugăm un vlăstar mai tânăr al revistelor literare din urbea de la poalele Tâmpei, revista „Ritmuri braşovene”. Apărută la 1 septembrie 2014 sub egida Ligii Scriitorilor Români - filiala Braşov, sub conducerea Colegiului de Redacţie format din: Viorica Popescu - director, Nicoleta Drăgan-Bucşă, Corina Bărăgan, Eugenia Hariga, Mihaela Antonesei, Mariana Popa, George Echim - redactori şi Irinel Merluşcă - tehnoredactor, revista a ajuns, la doi ani de la înfiinţare, la numărul 7. Cele şapte numere conţin 168 de pagini (nr.I - 20 p; II - 20; III - 24; IV - 24; V - 24; VI - 24; VII - 32), în care au publicat 112 autori (nr. I - 20 autori; II - 30; III - 29; IV - 31; V - 36; VI - 33; VII - 39 autori), în care s-au tipărit un număr de 383 de creaţii literar-artistice, din care: 178 poezii; 18 haiku; 36 epigrama; 20 recenzii de carte; 7 medalioane literare; 111 alte scrieri în proză (portrete, biografii, interviuri, eseuri, documente literare, zile festive, sărbători creştine, fragmente de roman) şi 13 creaţii plastică-grafică (autori Gheorghe Oprea Holbavianu, Aurelia Stroe Mărginean, Daniela Moga). Din rândul poeţilor şi scriitorilor au semnat în paginile revistei Cezarina Adamescu, Mircea Doreanu, Ioan Gliga, Constantin Mănuţă, Constantin Mironescu, Vasile Oltean, Ionel Simota şi Ion Popescu Topolog, pentru a evidenţia doar pe câţiva dintre membrii Uniunii Scriitorilor din România.
Oare o fi destul pentru ca aceste reviste să fie socotite reviste literare şi să intre în competiţie cu faimoasele 5 reviste intitulate „Caietele de la Araci”?
Închei prin îndemnul, plin de bun simţ şi înalt fair-play al poetului George Echim, redactorul-şef al revistei „Claviaturi”: „Deie Dumnezeu cât mai multe şi cât mai valoroase reviste, fiind suficient loc pentru toate în cultura română şi aşa destul de văduvită în vremurile de ieri, de azi şi cine ştie dacă nu şi de mâine…”.
Fair-play-ul nu înseamnă negare, ci competiţie cinstită, stimată doamnă!

Categorie: