Artişti şi măscărici


Autor: 

Ioan Mugur Topolniţchi

Magnetismul circului este etern. Atrage la orice vârstă. Rămânem înmărmuriţi de curajul acrobaţilor, admirăm talentul scamatorilor, respectăm truda incredibilă a dresorilor, simţim fiorul magic al clipelor de suspans de dinaintea unui salt periculos şi ne bucurăm de reuşitele excepţionale ale acestor oameni minunaţi care îşi forţează limitele, îşi valorifi că talentul având ca bucurie aplauzele spectatorilor şi chipurile lor fericite. Pentru a evidenţia măiestria artiştilor, circul are ca element de contrast măscăricii. Aceşti ghiduşi apar când te aştepţi mai puţin, se bagă în seamă când nu trebuie, sunt un fel de încurcă lume care stârnesc râsul prin reacţiile lor, de multe ori lipsite de ruşine.
Un astfel de sentiment am avut când consilierul local Mădălin Guruianu l-a criticat în cuvinte dure pe marele artist Tudor Gheorghe după spectacolul susţinut de acesta, la Sfântu-Gheorghe, judeţul Covasna, cu ocazia zilei naţionale a României. Este ruşinos a reproduce vorbele de hulă adresate acestui reper cultural naţional, dar nu putem să nu ne punem câteva întrebări de bun simţ. De ce oare Mădălin Guruianu este atât de vehement în critica spectacolului maestrului Tudor Gheorghe, dar este atât de îngăduitor, absent chiar atitudinal, în privinţa altor manifestări? Din calitatea de consilier local ori altă postură nu l-am auzit spunând vreodată o jumătate de silabă cu tentă critică la adresa Casei de Cultură Municipale din Sfântu- Gheorghe, care nu a organizat de ani de zile nicio activitate culturală în limba română. Asta nu-l deranjează pe distinsul domn Guruianu!? Din postura de ales local care se pretinde interesat de multiculturalitate şi punerea ei în valoare ar fi trebuit să arate cel puţin un interes la fel de mare.
Spiritul critic l-a părăsit pe pretinsul liberal şi în momentul în care formaţia revizionistă Karpatia îşi susţinea concertele iredentiste la noi în judeţ. În aceste ocazii în care spiritul de critic ar fi trebuit să-i vibreze, a preferat să tacă. Motivele acestor atitudini sunt lesne de intuit. Casa de Cultură Municipală din Sfântu-Gheorghe este în subordinea Primăriei din localitate, condusă de prietenul său, primarul Antal Arpad Andras, cel care ameninţa, cu ceva vreme în urmă, românii cu soarta sârbilor din Kosovo, iar concertele trupei revizioniste Karpatia sunt organizate de gruparea iredentistă EMI, ai cărei membri au participat la diverse acţiuni alături de domnul Guruianu. În ciuda strădaniei de a arăta că este un „multicultural” cum afi rmă, Mădălin Guruianu şi-a dat arama pe faţă prin fapte. „Nu poţi să slujeşti la doi stăpâni, pentru că pe unul îl vei iubi şi pe celălalt îl vei urî”, spune Scriptura. Cei interesaţi de subiect, vor putea trage, cu siguranţă, singuri concluzia pe cine iubeşte şi pe cine urăşte măscăriciul*.
Zâmbim amar de fiecare dată când vedem un spectacol al unui recunoscut mare artist român zefl emit de nişte semidocţi** care se bagă în seamă, aşa… la ordinul stăpânului. Precum e şi fi resc, cacofoniile mentale ale acestora pun în valoare mai accentuat strălucirea marilor artişti. Mai trist este că pentru unii români lucrurile nu sunt chiar clare. Vai, însă, de cei pentru care cabazlâcul*** bufonului**** înseamnă înţelepciune!

*MĂSCĂRÍCI, măscărici, s. m. 1. Actor de comedie în teatrul popular (de circ, de bâlci etc.) care execută şi numere de acrobaţie, muzicale, de dresură etc.; saltimbanc, paiaţă, clovn. ♦ Epitet depreciativ pentru un om neserios, ridicol. 2. (În evul mediu) Persoană angajată la curţile regale sau senioriale pentru a amuza asistenţa; bufon. - Măscări + suf. -ici. Sursa: DEX ‚98 |
**SEMIDÓCT, -Ă, semidocţi, -te, adj., s. m. şi f. (Om) care are cunoştinţe puţine şi superfi ciale (dar se crede cult); (om) puţin instruit. - Semi- + doct.
Sursa: DEX ‚98
***CABÁZLẤC, cabazlâcuri, s. n. (Înv. şi reg.) Păcăleală, poznă, glumă. - Din tc. [hok] kabazlik.
Sursa: DEX ‚98
****BUFÓN ~ă (~i, ~e) rar Care provoacă râsul; pasibil de râs (şi de batjocură); caraghios; ridicol. /

Categorie: