„Aşa ceva nu există”?!


Autor: 

Lazăr Lădariu

La o întâlnire cu abia aşezatul, pe atunci, în funcţia de director al SRI, domnul Virgil Măgureanu, m-am numărat printre deputaţii care i-au adresat mai multe întrebări, în scris, în Caamera Deputaţilor din Dealul Mitropoliei. Opt, la număr! Unul dintre colegii deputaţi PUNR-işti se arăta destul de sceptic, îndoindu-se serios că mi se va răspunde: „Asta s-o crezi tu! Astfel de întrebări vor fi ocolite, cu abilitate. O să-ţi răspundă, cel mult, în doi peri. Vor fi lăsate toate în coadă de peşte!”. Peste puţin timp, se confi rma faptul că el, colegul meu, avea perfectă dreptate, că intuiţia nu l-a înşelat. Din cele opt întrebări, difi cile, vizând mai ales comportamentul UDMR, tot mai manifest antiromânesc, prin pretenţii din ce în ce mai absurde, prin atacuri la adresa Constituţiei şi a legilor Ţării, directorul SRI, prudent, probabil nedorind să-şi aprindă paie în cap, a răspuns doar la una, şi la aceea doar pe jumătate. Vorba aceea: ce se taie şi se elimină nu se fl uieră!
La ce mă refeream, cu precădere, într-una dintre întrebări?

Aveam informaţii precise, din surse cât se poate de credibile, verifi cate în toate privinţele, că, în Munţii Ciucului şi prin Călimani, există tabere paramilitare în care tineri maghiari sunt pregătiţi, în caz de nevoie, pentru lupta de gherilă, recrutaţi fi ind mai ales fanatici educaţi în dispreţul total faţă de România şi români, iredentişti, şovini, extremişti! Cu prilejul unei foarte scurte întâlniri, într-o pauză, domnul Virgil Măgureanu (denumit, pentru viclenia lui, şi „Şarpele cu ochelari”) mi-a spus, într-un fel de „scurt pe doi”, uimit precum olteanul lui Marin Preda, care, văzând girafa la Grădina Zoologică, a exclamat: „Aşa ceva nu există!”. L-am contrazis, imediat, cu alte argumente, inatacabile, la îndemână, întărindu-mi afi rmaţiile şi cu manifestările care, anterior, au avut loc, în timp, la Târgu-Mureş şi Sovata, unde statuia lui Avram Iancu şi, respectiv, bustul lui Nicolae Bălcescu au fost profanate. La Sovata, în 21/22 decembrie 1989, în timp ce la Zetea, Dealu, Cristuru- Secuiesc erau ucişi, bestial, oameni nevinovaţi, casele românilor din staţiunea ardeleană au fost incendiate, sub deviza incitatoare, aşezată sub semnul intoleranţei şi extremismului în judeţele Harghita şi Covasna: „Români împuţiţi, căraţi- vă acasă!”, de parcă nu aceasta ar fi , dintotdeauna, din moşi-strămoşi, patria şi pământul lor!
Mai precizam, în acele întrebări adresate directorului SRI, că lucrurile ar putea lua, din păcate, o întorsătură neplăcută, periculoasă de-a dreptul, în timp, un precedent constituindu-l „minirăzboiul civil” din acel 20 „martie negru”, de la Târgu-Mureş, din 1990, când valul iredentist maghiar, al miniînceputului război civil, s-a spulberat de stânca dură - numită „Vatra Românească”. Doream noi, deputaţii şi senatorii PUNR, să mai afl ăm şi părerea domniei sale în legătură cu aruncarea în noroi şi călcarea în picioare a drapelelor româneşti, pe la Bălăuşeri şi Balda, simbolurile naţionale devenind ţinta unor netrebnici, sub valul nopţii şi al indiferenţei autorităţilor. Aşadar, probleme nu erau! Aşa ceva, pentru mai-marii zilei, nu existau! Iar timpul a trecut, adoptată fi ind nepăsarea sub spusele nimeni „n-aude, nu vede!”, trecute fi ind cu vederea şi acţiunile provocatoare, de-a dreptul, înmulţindu-se de la lună la lună, de la an la an.
S-au făcut demersuri udemeriste, pe toate căile, pentru reabilitarea criminalului de război Wass Albert, condamnat la moarte, în contumacie, fugit, mai întâi, în Ungaria, apoi în Germania şi în America, pentru a scăpa de braţul legii. Au fost cerute retrocedări de păduri, cu totul împotriva prevederilor legilor româneşti, de către urmaşii grofi lor, în numele morţilor reînviaţi, prin Societatea „Gudeamesterhaza”, printr-o ciudată casă de avocatură, „deşi Legea 247/2005, invocată de moştenitorii apăruţi peste noapte, ca ciupercile după ploaie, precizează, cât se poate de clar, că nu se retrocedează suprafeţe de pădure cetăţenilor străini şi societăţilor comerciale”. Fraudarea legii nu are nicio importanţă! Scopul scuză mijloacele! Moştenitorii de-a şaptea spiţă ai grofi lor Banffy, Bethlen şi Kemeny au cerut 20.000 de hectare, din cele peste o sută pretinse. Totul, în detrimentul Direcţiei Silvice Mureş, jefuită la drumul mare. Pierde judeţul Mureş! Pierde Ardealul! Pierde România! Moştenitorii nesătui ai grofi lor unguri au, ca mână dreaptă, români vânduţi, cumpăraţi cu arginţii Iudei. Ce ruşine! Se creează, astfel, un precedent deosebit de periculos la nivel naţional, avându-se în vedere că sunt solicitări de a fi retrocedate, în Ardeal, sute de mii de hectare, o avuţie naţională pusă în mâna unor lacomi precum lăcustele!
Deci, nimeni n-aude şi nu vede nimic! Nimeni nu vede că, prin Ardeal, se ridică monumente nongrata unor ucigaşi de români, că se încearcă cosmetizarea imaginii unor antiromâni?! Nimeni, din rândul clasei politice din România, din cel al guvernanţilor şi al instituţiilor statului, nu vede (şi nu aude!) acţiunile anticonstituţionale de revigorare a revizionismului, iredentismului, şovinismului şi separatismului revanşard - asupra cărora, recent, a tras un necesar semnal de alarmă şi Uniunea Vatra Românească -, toate, coordonate sau sprijinite, de cele mai multe ori, din Ungaria?! Sunt acţiuni îndreptate împotriva ordinii constituţionale din România, prin cultivarea separatismului etnic în Transilvania, a confl ictelor între români şi maghiari. Un exemplu, edifi cator în acest sens, ne-a fost oferit, în luna decembrie 2009, când, la Târgu-Secuiesc, a fost ridicată prima statuie din Transilvania a generalului Kratochwill Karoly, fostul comandant al „Diviziei Secuieşti”, care a luptat, în anii 1918-1919, împotriva Armatei Române, „grupare paramilitară cu sarcina de a organiza acţiuni de spionaj, sabotaje şi a pregăti terenul pentru ocuparea, de către Ungaria, a teritoriilor pierdute în urma Tratatului de la Trianon”. La festivitatea de dezvelire a statuii a participat şi Kover Laszlo, cu funcţie importantă în FIDESZ-ul lui Viktor Orban, fost premier ungar, dovadă că Budapesta nu a renunţat, nu renunţă şi nu va renunţa, niciodată, la visurile revizioniste de mărire.
Afl ăm, cu îngrijorare, că „Garda Maghiară” - organizaţie extremistă, înfi inţată în anul 2007, avându-i fondatori pe Vona Gabor, liderul partidului de extremă dreapta „Jobbik”, şi pe Lajos Fur, fost ministru al Apărării ungare, cu ideologie de tip fascist, desfi inţată şi scoasă în afara legii, în 2008, continuatoarea Partidului Crucii cu Săgeţi (inspirat de Partidul Naţional-Socialist condus de Hitler) - scoate pui în Secuime! Falanga din Transilvania, formată din tineri secui, recruţi, care sunt încorporaţi, completează formulare şi angajamente, semnează acte, fac instrucţie, depun jurământ faţă de „Sfânta Coroană”, au ca scop principal autonomia teritorială a aşa-zisului ţinut secuiesc şi „independenţa totală”. Antrenată chiar în inima oraşului, în spatele Liceului „Gabor Aron”, şi în munţi (Valea Uzului), prin alte locuri ascunse, falanga este subordonata Batalionului „Wass Albert” din Gyor al „Gărzii Maghiare”, organizaţie paramilitară, interzisă, cum aminteam, în Ungaria! Organizaţia are un steag de luptă, al lui Arpad (liderul unui trib ugro-fi nic), de culoare albă, striat cu roşu, poartă numele criminalului de război Wass Albert, condamnat la moarte, în contumacie (în anul 1946), membrii ei poartă uniforme, au grade militare, funcţii, sunt grupaţi în batalioane, plutoane şi brigăzi pe teritoriul Transilvaniei. Plutonul Secuiesc, organizat pe brigăzi, comandat de Balazsi Pal Gergely, avându-l instructor pe Maggyrasi Arpad, marcându-şi locul cu cruci apostolice, cu simboluri şi hărţi ale Ungariei Mari, se pregăteşte „pentru orice eventualitate”. Format din revizionişti cu mentalităţi xenofobe, din frustraţi, inadaptaţi social, unii alienaţi, neintegraţi în societate, numindu-se „luptători pentru emancipare secuiască”. Plutonul „Was Albert” are, ca invitaţi, la întâlniri de taină, pe Vona Gabor, Laszlo Tokes, Wass Endre (fi ul lui Wass Albert), Eva Maria Barki (avocata austriacă cu interdicţie de a veni în România, în anii 1994 şi 1998, fi ind declarată persona non-grata!), cu discursuri instigatoare la adresa Statului Naţional Unitar Român, tunând şi fulgerând (în subsolul restaurantului „Gonduzo”, unde a avut loc întâlnirea) împotriva „nedreptăţilor Tratatului de la Trianon”. Avându-l „ofi ţer-recrutor” pe Csibi Barna, iar ca „ofi ţer de presă” pe Nandor Kerestes (care rău de tot vorbeşte româneşte!), membrii Plutonului „Wass Albert” au jurat credinţă pe Sfânta Coroană ungară, precizând că ei urmăresc, nu independenţa, ci doar autonomia (bine dresaţi separatiştii!), iar secuii sunt „mai maghiari ca maghiarii”, deoarece nu au „sânge alterat”! Ei numesc Plutonul Secuiesc „asociaţie culturală”, invocând „libertatea de exprimare consfi nţită de Constituţie” şi „dreptul la autodeterminare”. Păi, un bob zăbavă! Dacă-i „organizaţie culturală”, cum zic ei, de ce se fac pregătiri paramilitare? Apoi, pe ce pământ vor ei autoguvernare? Plutonul Secuiesc are şi adepţi: Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate şi EMI (Tinerii Maghiari din Transilvania), cu tabere organizate la Gheorgheni, sub „şefi a” liceanului Sorban Attila Ors (de 17 ani), două organizaţii revizioniste din Transilvania, ambele periculoase prin scopurile urmărite şi radicalismul lor privind autonomia teritorială a aşa-zisului ţinut secuiesc, lupta împotriva Trianonului, urmărirea refacerii Ungariei Mari. HVIM (Mişcarea Tinerilor din 64 de Comitate), condusă de Toroczkai Laszlo (cu interdicţie de intrare în România, Slovacia, Canada, Serbia), venit în Ardeal pentru o campanie de recrutări, organizând tabere anuale, avându-i şefi pe un ospătar şi un student, a militat pentru scriere runică la intrarea şi la ieşirea în şi din localităţi, năzbâtie adoptată de Consiliul Local Miercurea-Ciuc prin Hotărârea nr. 101 din 26 iunie 2009. Aşadar, ce este interzis în Ungaria, este permis în România!
Să mai mire, oare, faptul că, în ziarul „Europai ido”, care apare la Sfântu-Gheorghe, se aduc elogii lui Horthy Miklos, amiralul fără mare, că se face propagandă neonazistă, se cer „reparaţii istorice” pentru „genocid” împotriva ungurilor, că-i defăimată România, că se propagă discriminarea rasială şi antisemită, toate sub incidenţa Careului Penal? Chiar să nu fi auzit (încă) mai-marii noştri că un aşa-zis scriitor din Ungaria (Peter Turcsany) vine în Ardeal să-l elogieze pe criminalul de război Wass Albert, proslăvindu-i viaţa şi opera, făcându-l, prin scrierea antiromânească „Jonnek” („Vin!”), un „maghiar demn de urmat”, aducând osanale regimului nazist şi fascist al lui Horthy Miklos?
Circulă zvonuri că există chiar unele planuri, scenarii abracadabrante, recent date în vileag, conform cărora câţiva lideri UDMR au discutat, la Budapesta, cu mahării de acolo, o serie de revendicări, acum, după ce struţo-cămila luată la guvernare are la îndemâna pâinea şi cuţitul. Care ar fi ele? 1. Autonomia teritorială, pe criterii etnice, a ţinutului secuiesc; 2. Maghiara - cea de-a două limbă ofi cială în stat; 3. Retrocedarea a zeci, sute de mii de hectare de pădure, în contextul în care în funcţia de ministru al Mediului şi Pădurilor este Borbely Laszlo, care deja pune în practică - aşa se spune - prevederile programului UDMR referitor la retrocedarea proprietăţilor funciare către urmaşii foştilor grofi !; 4. O euroregiune „specială”, pe gustul struţo-cămilei, care să cuprindă judeţele Harghita, Covasna, Mureş, Bistriţa-Năsăud, Maramureş, Satu-Mare, adică zona acelui „cuţit” implantat în inima României, prin Diktatul de la Viena, din 30 august 1940!
Este regretabil că schimbările politice din decembrie 2009, care au înlesnit, din nou, accederea UDMR la pârghiile de putere şi decizie, precum şi la resursele fi nanciare ale României, sporesc şansele de reuşită ale UDMR, mereu în scaunul guvernărilor postdecembriste, în postura mielului sugând de la toate oile (guvernele) de până acum. Atragem, şi pe această cale, atenţia că, în Ardeal, se naşte un precedent extrem de periculos, acţiunile revizioniste, şovine, separatiste, antiromâneşti impunând mai-marilor zilei o permanentă stare de veghe. Toleranţa excesivă, de care dau dovadă autorităţile româneşti, neimplicarea, atunci când Constituţia şi legile României sunt grav încălcate, pot avea efect de bumerang în aceste vremuri. Se spune că acela care îşi uită istoria, merită s-o retrăiască! Şi când te gândeşti, recurgând la o întoarcere în timp, că, răspunzând la o întrebare, deloc difi cilă, atunci, domnul director al SRI, Virgil Măgureanu, clama senin: „Aşa ceva nu există!”.
Întrebat odată, de Dan Puric: „Cum trebuie să vorbim cu aceia care nu ne respectă credinţa, dragostea de Ţară?”, părintele Atanasie i-a răspuns scurt: „Acestora li se spune: «Marş!»”. Aşadar, iredentiştilor, neorevizioniştilor, şovinilor şi extremiştilor le spunem şi noi: Marş, potăilor!