Atenţie la proiectul noii Constituţii

Articolul 4, alineatul 2
La articolul 4(2), unde se prevede că România este patria comună şi indivizibilă a tuturor cetăţenilor săi, fără deosebire, Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României a elaborat un amendament nou, cu următorul cuprins: Orice discriminare bazată pe sex, culoare, origine etnică sau socială, trăsătură genetică, limbă, credinţă sau religie, opinii politice sau de altă natură, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere, dizabilităţi, vârstă SAU ORICE ALTĂ SITUAŢIE (subl. mea) este interzisă.
Nerespectându-şi Jurământul de învestitură depus la inaugurarea mandatului lor, prin care este invocat ajutorul lui Dumnezeu pentru a-şi putea dărui „toată puterea şi priceperea pentru propăşirea spirituală… a poporului român”, parlamentarii noştri din Comisia de revizuire - cu concursul implicit al preşedintelui liberal Crin Antonescu şi la propunerea senatorului liberal Tudor Chiuariu, adică a fostului ministru de Justiţie - au reuşit în a ne dezamăgi atât de mult, cu toată a lor „putere” şi „pricepere”, încât, într-o manieră de nepermis, după ce ne-au demonstrat cum confundă ei, de fapt, propăşirea spirituală a poporului cu efectiv discreditarea publică a credinţei creştine, mai întâi au acceptat ca în formularea acestui amendament să fie cuprinsă interzicerea oricărei discriminări bazate inclusiv pe orientarea sexuală şi, determinaţi fiind apoi de protestul societăţii civile, să schimbe o expresie cu alta - exact ca în zicala „aceeaşi Mărie, dar cu altă pălărie” -, adică să transforme expresia „SAU ORIENTARE SEXUALĂ” în „SAU ORICE ALTĂ SITUAŢIE”! Astfel, abandonând lamentabil să mai reprezinte interesele naţionale, membrii Comisiei de revizuire au executat orbeşte ordinele venite din exterior (de la unii pentru care atât homosexualii, cât şi lesbienele nu sunt altceva decât o biată masă de manevră) sub aspectul unor „recomandări” şi, într-un dispreţ diabolic faţă de ceea ce înseamnă sufletul curat al românului cuminte, au consimţit la a da amendamentului de mai sus un sens favorabil celor cu o altă orientare sexuală decât noi, reuşind astfel să pună România în situaţia de a fi a patra ţară din Europa şi a şaptea din lume care ar garanta constituţional principiul acesta foarte periculos al nediscriminării sexuale (meşteşugit „acoperit” de forma „sau oricărei alte situaţii”), numai pentru a fi pe „placul” unei minorităţi damnabile de legile divine!
S-a dovedit încă o dată, dacă mai era nevoie, că, în dorinţa lor oarbă de a fi cu orice preţ la putere, cu sprijinul „organizaţiilor” străine, politicienii noştri în general, iar membrii Comisiei de revizuire în particular, sunt în stare să nu mai ţină cont de nimeni (adică de situaţia din alte ţări), de nimic (adică de legislaţia românească deja existentă) şi, evident, nici de Dumnezeu! Dacă ar fi ţinut, totuşi, cont de toate acestea, atunci ar fi aflat că în Constituţia din Germania nu este introdusă nediscriminarea orientării sexuale, la fel şi în jumătate din statele SUA, ca să nu mai vorbim de faptul că în Constituţia Boliviei este prevăzută interdicţia căsătoriilor homosexuale, sau de atitudinea preşedintelui Ecuadorului, care consideră căsătoriile homosexualilor drept „o aberaţie a naturii umane” şi crede că includerea parteneriatului homosexualilor în Constituţie este „o prostie”! Şi aceasta este (ca şi adoptarea copiilor de către homosexuali), într-adevăr, o prostie, pentru că, în dorinţa şi a unor români să „împingă” România cu un pas înaintea UE, se trece cu vederea că însăşi CEDO consideră ca suficientă existenţa protecţiei minorităţilor sexuale prin introducerea discriminării pe bază de sex, întrucât în actuala Constituţie „drepturile” lor nu sunt nicidecum îngrădite - ca urmare este interzisă în România orice formă de discriminare (a se vedea Codul Civil, Codul Penal, Ordonanţa nr. 137/31 august 2000).
Trăgând o linie la cele de mai sus, se poate concluziona că introducerea acestui amendament, cu referire la nediscriminarea în orice situaţie (care, repet, înlocuieşte voalat pe cea cu trimitere la orientarea sexuală), nu ne este absolut deloc necesară. Avem însă de-a face cu un eveniment unic în istoria României, când se încearcă a se strecura în mod viclean, în conţinutul documentului fundamental al statului, un paragraf prin a cărui oficializare va putea fi invocată şi utilizată forţa statului pentru a se schimba orice normă moral-comportamentală în societate, care s-ar putea interpreta drept discriminatorie la adresa unei minorităţi. Deci, prin autoritatea legii, se va impune o nouă mentalitate cotidiană, trebuind să fie schimbate Codul Civil, Codul Penal, manualele didactice, precum şi redefinirea mesajelor mediatice etc..
În concluzie, consider că introducerea amendamentului în cauză va conduce la favorizarea unui climat de sodomizare a societăţii româneşti, a lumii prin extensie, pentru că se va forţa calea spre o legiferare tacită a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, inaugurându-se etapa intermediară a uniunii civile între persoanele de acelaşi sex, ceea ce contravine neamului nostru creştin. Biserica Ortodoxă se va confrunta cu mari restricţii pastorale şi misionare, căci preoţii vor ajunge în faţa instanţelor de judecată pentru că nu vor putea să îi căsătorească pe homosexuali, nici să îi hirotonească, sau pentru acuzaţia că, în predici, condamnându-le păcatul, s-ar simţi ofensată şi discriminată întreaga puzderie de homosexuali, bisexuali, multisexuali (în Dicţionarul de la Oxford, din 1892, deviaţiile lor sexuale erau puse în aceeaşi categorie cu cei acuzaţi de pedofilie, bestialitate, incest, pederastie). Dar nu numai preoţii şi creştinii vor avea de suferit, ci şi oamenii cu atitudine din toate domeniile de activitate (şcoli, spitale, presă, instituţii de ordine publică etc.).
Aşadar, prin felul cum este formulat acest amendament, dar şi altele, se va obstrucţiona foarte grav nu numai libertatea religioasă promovată în societate de instituţia divino-umană a Bisericii, fără de care naţiunea română nu poate fi călăuzită spre a-şi afirma moralitatea multiseculară, ci va fi zdruncinată şi temelia tuturor libertăţilor din care derivă integritatea istorică a conştiinţei omului, deoarece politicienii mondialişti ai procesului de globalizare vor astfel să dea o lovitură de moarte libertăţii de gândire, de exprimare, de asociere etc.!

Articolul 6, alineatele 11, 3 şi Articolul 12, alineatul 5

La articolul 6, alineatul 1, unde se prevede că statul recunoaşte şi garantează minorităţilor naţionale dreptul la dezvoltare, Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerilor legislative de revizuire a Constituţiei României, la propunerea UDMR, a adoptat un amendament nou, 11, cu următorul cuprins: Reprezentanţii legali ai minorităţilor naţionale pot înfiinţa potrivit legii privind statutul minorităţilor naţionale, ORGANE PROPRII DE DECIZIE ŞI EXECUTIVE (subl. mea), cu competenţe privind dreptul la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor.
Până acum, cei 1.224.937 de maghiari din Transilvania, reprezentând un procent de 18,91% din totalul populaţiei zonei, trebuiau să se conformeze, indiferent că le plăcea sau nu, autorităţii centrale de la Bucureşti. De acum, însă, ei au pretenţia unei schimbări radicale de raportare, în fapt cer o degrevare, faţă de autoritate, o „rupere ostilă de context”, căci, după cum se observă în amendamentul 11, minoritatea maghiară şi-ar dori să obţină independenţa instituţională prin înfiinţarea de „organe proprii de decizie şi executive”, deci invocă o autoritate proprie, care, la o adică, sub pretextul că nu ar fi consultată în luarea deciziilor (un „drept” impus de 6,5% maghiari celor 88,6% români) ar vrea să transforme ca neconstituţionale hotărârile luate la Bucureşti şi care ar cădea astfel sub incidenţa prevederilor art. 6 (3): Deciziile autorităţilor publice centrale şi locale se vor lua DUPĂ CONSULTAREA ORGANIZAŢIILOR CETĂŢENILOR APARŢINÂND MINORITĂŢILOR NAŢIONALE (subl. mea), cu privire la păstrarea, dezvoltarea şi exprimarea identităţii lor etnice, culturale, lingvistice şi religioase” (atenţie şi la Art. 12, alin. 5, care prevede că minorităţile naţionale îşi pot folosi în mod liber, în spaţiul public şi privat propriile simboluri naţionale care reprezintă identitatea lor etnică, culturală, lingvistică şi religioasă). Cu alte cuvinte, alineatele 11, 3 şi Art. 12 (5) pot consacra situaţia absurdă ca nişte instituţii paralele, aparţinând de pildă maghiarilor din Transilvania, învestite constituţional cu putere de decizie şi de execuţie, să prevaleze asupra instituţiilor centrale ale Statului Român şi chiar să le facă inoperante la nivel de decizie şi de execuţie! Deci ar fi posibil ca, pe teritoriul României, să se creeze un fel de „enclavă politică”, gen aşa-zisul ţinut secuiesc, al Harghitei şi Covasnei (unde maghiarii reprezintă 6,33% din totalul populaţiei Transilvaniei, nefiind nicidecum o situaţie similară cu a celor 90% albanezi din mult-invocata de ei regiune sârbească Kosovo!), pe al cărui teritoriu comunitatea de români existentă ar reveni istoric la statutul medieval de naţiune tolerată, adică pur şi simplu de străini în propria lor ţară!
Intenţiile lor, ale maghiarilor din Transilvania, susţinuţi de Ungaria etc., ne sunt binecunoscute, de atâtea secole, din manualele fie de Istorie universală, fie de Istorie a românilor, fie din viaţa de zi cu zi! Ele nu ne surprind, dar, oare, nu sunt şi români la conducerea statului pe care îi doare că obrăznicia unor lideri maghiari creşte în progresie geometrică, mai ales atunci când vedem cum ne falsifică istoria noastră naţională, cum ne tratează ca pe nişte fiinţe inferioare, cum nu ţin cont de Constituţia şi de legile ţării în care trăiesc? Şi, culmea ironiei, toate acestea se petrec, dincolo de pasivitatea unor reprezentanţi ai Statului Român faţă de acţiunile anti-româneşti ale UDMR, ale Partidului Popular al Maghiarilor din Transilvania, chiar pe banii celor 16.869.816 contribuabili sărăciţi ai României! Bani oferiţi de la bugetul de stat, în 2012, cui şi pentru ce? S-au alocat banii aceştia din fondurile majorate pentru minorităţi, în special UDMR-ului, principalul beneficiar, ca acesta să „contribuie” la menţinerea identităţii naţionale a maghiarilor din Transilvania (pe fondul contestării naţiunii noastre!), în loc ca de aceşti bani să se poată bucura bieţii noştri români din judeţele unde sunt minoritari!
Solicit, deci, public Guvernului, tuturor factorilor politici, responsabili, ai actualei clase politice, să închidă „robinetul” financiar către UDMR şi să întreprindă demersuri mai consistente, de naţiune demnă, pentru un mai mare prestigiu internaţional al ţării noastre…

Articolul 29, alineatul 4

La articolul 29, alineatul 4, unde se menţionează că sunt interzise orice acţiuni de învrăjbire religioasă în relaţia dintre culte, Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României a adoptat un amendament nou, cu următorul cuprins: Sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acţiuni de învrăjbire religioasă.
O dată cu introducerea acestui nou alineat, prin care este extinsă interdicţia învrăjbirii religioase dincolo de limitele raportului dintre culte, în spaţiul de exprimare al oamenilor de rând, se „strânge laţul” în ce priveşte gradul de vulnerabilitate în misiunea catehetică a membrilor Bisericii (uşor de a fi acuzaţi de exclusivism în respingerea arhitecturii lumii în spiritul universal al ecumenismului, de fanatism în apărarea credinţei bazate pe sfinţenia vieţii, de terorism în tăria de a fi nişte oameni modeşti rămaşi imuni şi incontrolabili într-o lume predispusă în a ne prigoni, pentru că am fi, chipurile, nişte duşmani ai bunăstării generale şi ai siguranţei publice etc.). Se vor face pasibili de a fi acuzaţi de „învrăjbire”, în primul rând, acei lideri religioşi care, sesizând lucrarea distructivă a răului, vor combate deschis în predicile lor falsele „iubiri”, „păci” şi „prosperităţi” cu care Antihrist şi slugile lui ar vrea să fure sufletele creştinilor aflaţi din ce în ce mai puţini pe calea mântuirii…

Articolul 48, alineatul 1

Dezbătând textul articolului 48, alineatul 1, unde se stipulează că familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, Comisia comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru elaborarea propunerii legislative de revizuire a Constituţiei României a respins adoptarea unui amendament nou, prin care Biserica şi minţile luminate din societatea civilă s-au exprimat în sensul protejării familiei, care avea următorul cuprins: Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie.
Ca nu cumva termenii de mamă, tată, soţ, soţie să nu fie interpretaţi ca… discriminatorii de către comunitatea deviaţioniştilor sexuali (după un lobby extrem de insistent al stângii socialiste internaţionale, al marilor cancelarii externe, al complicităţii unor universitari şi academicieni, al unor organizaţii ca Amnesty International), prim-ministrul Victor Ponta (PSD) a consimţit să îi ceară lui Crin Antonescu (PNL) neadoptarea amendamentului care ar fi definit familia prin căsătoria dintre „un bărbat şi o femeie”. Şi cum Comisia de revizuire s-a conformat acestei „indicaţii preţioase”, ignorând astfel iminente consecinţe politice dezastruoase pentru imaginea propagandistică a întregului USL, este posibil ca Sfântul Sinod al Bisericii (care a şi propus amendamentul respins) să adopte o atitudine prin care să ceară românilor să boicoteze participarea la votarea noii Constituţii. Situaţia este cu atât mai gravă pentru Comisia de revizuire (USL) cu cât, lăsând la o parte adoptarea unor amendamente necreştine, dar şi faptul că Sfântul Sinod al Mitropoliei Moldovei (prin iniţiativa Mitropolitului Teofan) pledase pentru o Constituţie creştină, a respins şi alte două importante amendamente ale Bisericii: „Dreptul părinţilor de a asigura creşterea şi instruirea propriilor copii este un drept fundamental” (art. 48, alin. 2) şi „Familia constituie elementul natural şi fundamental al societăţii şi are dreptul la ocrotire din partea societăţii şi a statului” (art. 48, alin. 3).
Costel NeacşuCa urmare, se poate afirma că această Constituţie promovează explicit şi implicit concepţii anticreştine, lăsând loc liber (prin concursul altor amendamente adoptate) interpretării „căsătoriei” între soţi şi pentru homosexuali şi lesbiene, iar în cele din urmă nu reflectă mentalitatea societăţii contemporane româneşti.

Categorie: