Atribuirea titlului de „Cetăţean de Onoare al comunităţii româneşti din judeţul Harghita”

În semn de mare preţuire şi recunoştinţă pentru întreaga activitate desfăşurată în slujba românilor din judeţul Harghita, Despărţământul ASTRA Covasna-Harghita a atribuit titlul de „Cetăţean de Onoare al comunităţii româneşti din judeţul Harghita” domnilor prof. dr. Nicolae Bucur, din Miercurea-Ciuc, şi profesor Ilie Şandru, din Topliţa. Ceremonialul înmânării titlurilor a avut loc joi, 6 decembrie 2018, la Catedrala Episcopală din Miercurea-Ciuc, după ce Preasfinţitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei şi Harghitei, a oficiat Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie cu ocazia hramului istoric al edificiului, „Sfântul Ierarh Nicolae”.

LAUDATIO ILIE ŞANDRU

Scriitorul Ilie Şandru, fiind unul dintre cei mai prolifici colaboratori ai bilunarului nostru de atitudine şi cultură, am ales a publica pentru cititorii noştri argumentele din Laudatio care au determinat liderii astrişti din judeţele Covasna şi Harghita să-i înmâneze onorantul titlu.
Profesorul Ilie Şandru s-a născut la 20 martie 1935, în satul Săcalu de Pădure, din comuna Bâncoveneştii-Mureşului, aşezat la poalele Călimanilor. Crescut în spiritul muncii de la cea mai fragedă vârstă, s-a deprins cu treburile şi greutăţile care l-au însoţit toată viaţa, înfruntându-le cu curaj. Precum mărturiseşte în capitolul „Repere autobiografice”, din cartea dedicată domniei sale „Ilie Şandru, 60 de ani în slujba învăţământului şi culturii româneşti”, din colecţia „Profesioniştii noştri”, a apucat de mic „binefacerile ocupaţiei horthyiste”, rămânâdu-i adânc întipărite în toată fiinţa sa. Învăţătorul, un anume Nemes Denes, venit odată cu armata de ocupaţie, de undeva de dincolo de Tisa, l-a „botezat” scurt la înscrierea în clasa întâi „Şandor Ilieş”, nume de care nu a scăpat decât la eliberarea Ardealului de Nord-Est, în 1945, când absolvent al şcolii primare „nu ştia nici ungureşte, dar nici româneşte”, limba ocupantului învăţând-o după metodele avansate ale „civilizatorilor”, cântând-o, „dar nu prea ştiam ce cântăm”. Îşi continuă studiile la Liceul „Petru Maior” din Reghin, unde urmează clasele V-VI. Conform reformei învăţământului, din 1948, a urmat cursurile clasei a VII-a elementare, iar în anul următor a intrat prin concurs la Şcoala Pedagogică Română din Reghin, unde a beneficiat de instruirea şi îndrumarea metodică a unor profesori minunaţi şi pedagogi de excepţie. Ieşit de pe băncile şcolii pedagogice, în 1953, „gata de fapte mari… gata să facem lucruri măreţe, gata să mutăm munţii din loc”, primeşte numirea, din parte secţiei raionale de învăţământ, în satul Platoneşti, comuna Sărmaş, raionul Topliţa, Regiunea Autonomă Maghiară, unde ca învăţător-director, la doar două săptămâni după prezentarea la post, va avea un schimb de replici „cu un balaur de la partid”, de unde i se trage „avansarea” la peste 1.000 de metri altitudine şi 25 km de Topliţa, în comuna Bilbor. Aici, îşi va întâlni iubita şi soţia ideală, învăţătoarea Paula Tănase, aici vor vedea lumina zilei Dan şi Paul Ilie, de aici a plecat în armată şi tot aici se întoarce mereu pentru a-şi „încărca bateriile” necesare luptei sale, demne şi curajoase, împotriva celor care vor să întoarcă lumea la perioada grofilor.
Paralel cu indeplinirea unor funcţii în domeniul culturii şi învăţământului, între anii 1960-1965, urmează cursurile Facultăţii de Istorie-Filosofie, secţia Istorie - Limba şi Literatura Română, din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, fiind declarat „diplomat universitar”. În 1960, obţine definitivatul în învăţământ, în 1972, gradul II, iar în 1978, gradul I. În perioada anilor 1978-1990, a fost redactor principal la cotidianul „Informaţia Harghitei”, satisfăcând-şi „o veche pasiune” şi punându-şi în valoare talentul scriitoricesc, totodată, dovedit din anii de studii când a dobândit numeroase premii la concursurile literare. Din 1990, până în 2008, a profesat la catedra de Limba şi Literatura Română a liceului care astăzi poartă numele celuia care i-a dedicat mai multe manifestări cultural-ştiinţifice, studii şi volume memorialistice - Octavian C. Tăslăuanu.
Încă din 1976, domniei sale îi revine meritul de a fi iniţiat două mari acţiuni de răsunet naţional: Centenarului naşterii lui Octavian C. Tăslăuanu şi prima ediţie a Festivalului-concurs naţional al cântecului păstoresc „Mioriţa”. De asemenea, în anul 1998 iniţiază şi organizează „Zilele Miron Cristea”, amplă manifestare cultural-ştiinţifică şi religioasă ajunsă, în acest An Centenar, la ediţia cu numărul XXI, zile în cadrul cărora are loc sesiunea internaţională de comunicări ştiinţifice „Istorie, Cultură, Civilizaţie românească şi Credinţă stăbună”, comunicările prezentate fiind valorificate prin editarea şi difuzarea celor douăsprezece volume „Sangidava”, adevărate manuale de istorie şi cultură ale acestei Academii de la Topliţa.
Talentul literatului de excepţie s-a manifestat deplin în activitatea publicistică şi scriitoricească, condeiul său reprezentând o armă de temut pentru cei care au atentat şi atentează la valorile identitare româneşti. În acest sens, ţinem să evidenţiem publicarea a mii de articole şi a zeci de studii de istorie, literatură, istorie bisericească, etnografie şi sociologiei în revistele din sud-estului transilvan: Sangidava; Angvstia; Acta Carpatica; Anuarul Arhivelor Mureşene; Vatra Veche; Cuvântul liber; Curier de Transilvania; Tradiţie, cultură, spiritualitate în Deda şi împrejurimi; ASTRA - Buzăul Ardelean; Colocviile de la Nicula; cât şi în alte publicaţii din Ţară, precum: Familia română din Baia-Mare, Steaua din Cluj-Napoca, Credinţa străbună din Alba-Iulia, Transilvania din Sibiu, Valori perene din Roman, Naţiunea, Totuşi iubirea, Flacăra, Vremea, România Mare, Tricolorul, Românul, Ţara Noastră, Adevărul din Bucureşti.
În activitatea sa scriitoricească, profesorul Ilie Şandru se poate mândri cu 23 volume, pe coperţile cărora este gravat numele său şi 6 volume îngrijite, prefaţate sau postfaţate, apărute în ultimii 23 de ani, dovedind la cei 83 de ani, o vigoare şi o tinereţe demne de invidiat. A publicat, începând cu anul 1995, primul volum intitulat „Sub cumpăna veacului” - proză memorialistică şi documentară, după care, volumele „Pe urmele lui Octavian C. Tăslăuanu” - monografie şi istorie literară (1997); „Un nume pentru istorie, Patriarhul Miron Cristea” - monografie, volum scris în colaborare cu scriitorul Valentin Borda, în 1998. Au urmat: „Oameni şi locuri din Călimani” - carte de reportaje (2000), „Tulgheş - file de monografie” (2000), „Binecuvântată a fost clipa…” (roman, 2002), „Basarabia iarăşi şi iarăşi…” (publicistică, 2003), „O stafie bântuie prin Ardeal” (publicistică, 2005), „O victimă a extremismului maghiar…” (proză-document, 2006), „Drum spre viaţă” (roman, 2007), „Patriarhul Miron Cristea” (ediţia a II-a, revăzută şi adăugită, 2008), „Alte măşti, aceeaşi piesă, / Alte guri, aceeaşi gamă” (publicistică, 2009), „Topliţa - repere monografice” (în colaborare cu Felicia Man şi Costel Cristian Lazăr, 2010), „Inima Timpului” (publicistică, 2010), „Jurnal de Basarabia” (2011), „Vremuri şi destine” (proză, 2011), „Pe urmele lui Octavian C. Tăslăuanu” (ediţia a 2-a, revăzută şi adăugită, 2012), „Peste hotarele timpului” (roman, 2013), „Aşa a fost să fie” (roman, 2015), „Ani de zbucium” (roman istoric, 2016), „Destine după… destine” (roman istoric), „Basarabia iarăşi şi iarăşi…” (publicistică, ediţia a 2-a, 2018), „Eroica îndârjire” (roman istoric, 2018). A îngrijit, prefaţat şi postfaţat volumele: „Octavian C. Tăslăuanu”, volum colectiv, prilejuit de aniversarea centenarului naşterii, în 1976), „Vasile Netea - Patriarhul Dr. Miron Elie Cristea” (Omagiu din partea comunei Topliţa la împlinirea vârstei de 70 de ani, ediţia a 2-a, în 1999, prima ediţie în 1938); „Elie (Miron) Cristea - Mihai Eminescu - viaţa şi opera” (teza de doctorat, susţinută în 1895 la Budapesta, în 2000)”; „Romulus Sever Todea - Săcalu de Pădure - monografie” (2001), „Prot. Varahiil I. Jitaru - O călătorie cu Maica Domnului” (în 2009) şi, recent, „Romulus Sever Todea - Săcalu de Pădure” (monografie - ediţia a 2-a). În finalul acestui sumar bibliografic putem afirma cu certitudine că prin publicistica şi cărţile domniei sale, Ilie Şandru este un adevărat apostol care promovează pretutindeni şi cu perseverenţă istoria, tradiţiile, cultura şi spiritualitatea românească.
Activităţile culturale, scriitoriceşti, publicistice şi ştiinţifice au fost şi sunt puse în valoare şi de apartenenţa sa, în calitate de lider sau membru activ, la diferitele organizaţii culturale, civice sau profesionale, cum ar fi: preşedinte al Fundaţiei Culturale „Miron Cristea” din Topliţa; membru al Despărţământului ASTRA Covasna - Harghita; membru al Asociaţiei Culturale „Vasile Netea” din Târgu-Mureş, filiala „Virtus Romana Rediviva” din Monor (judeţul Bistriţa-Năsăud); membru fondator al Ligii Scriitorilor, filiala Târgu-Mureş; membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, preşedinte executiv al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita şi Mureş, în perioada 17 noiembrie 2012 - 31 mai 2014, şi membru al Consiliului Director de la înfiinţarea sa până în prezent. În aceeaşi măsură, precum afirma IPS Ioan în urmă cu puţin timp, „… Profesorul Şandru a fost şi rămâne un om apropiat al Bisericii Ortodoxe strămoşeşti de pe aceste meleaguri, făcând parte din primul grup de intelectuali români care, alături de păstorii lor sufleteşti, au alcătuit prima Adunare Eparhială a Episcopiei Ortodoxe Române a Covasnei şi Harghitei. Este prezent mereu la manifestările cultural-religioase ale episcopiei noastre, fiind unul din cronicarii din partea de nord a Eparhiei Munţilor”.
De-a lungul timpului, pentru prodigioasa sa activitate, profesorul, publicistul şi scriitorul Ilie Şandru a fost distins cu numeroase diplome, titluri şi ordine, dintre care enumerăm câteva: în anul 1998, Diploma aniversară a Uniunii ,,Vatra Românească”; în 2000, Diploma de Onoare şi titlul de Membru de Onoare al Uniunii Naţionale a Cadrelor Militare şi de Rezervă; în 2004, Ordinul ,,Meritul pentru Învăţământ” în gradul de Cavaler; în 2005, cu prilejul împlinirii a 70 de ani de viaţă şi a peste o jumătate de veac de activitate puse în slujba comunităţii, Consiliul Local Topliţa i-a conferit onorantul titlu de ,,Cetăţean de Onoare” al municipiului Topliţa; tot în 2005, a mai fost distins cu Diploma de Onoare a Consiliului Local şi Primăriei municipiului Reghin pentru fructuoasa colaborare cu Biblioteca Municipală ,,Petru Maior”; Diploma de Excelenţă a Fundaţiei Culturale ,,Miron Cristea” şi Diploma de Excelenţă a Consiliului Local şi Primăriei Municipiului Topliţa ,,pentru activitatea depusă în slujba învăţământului şi culturii topliţene”; în 2006, Diploma de Onoare şi titlul de Membru onorific al Despărţământului ASTRA ,,Fraţii Popeea” din Săcele ,,pentru chemarea demnităţii şi curajul asumat întru apărarea identităţii românilor harghiteni”; în 2008 Placheta de Onoare a Prefecturii judeţului Harghita, cu ocazia Zilei Naţionale a României; în 2011, Diploma de Onoare a Despărţământului ASTRA Covasna-Harghita şi Diploma şi Medalia ,,Asociaţiunii ASTRA - 150 de ani (1861-2011), Diploma de Excelenţă a publicaţiei „Naţiunea” şi Diploma de Excelenţă a Bibliotecii Municipale ,,B.P. Haşdeu”; în 2013, „Grupul de cercetare «Ioan I. Russu» pentru sud-estul Transilvaniei” i-a acordat prof. Ilie Şandru „Premiul Ioan I. Russu” şi Diploma de Excelenţă „pentru activitatea de cercetare cu privire la istoria şi devenirea românilor din Covasna şi Harghita”. În ultimii 5 ani, panoplia de distincţii a profesorului Şandru s-a îmbogăţit cu peste 20 de diplome de excelenţă şi de onoare, precum şi cu premiul literar „Teiul de aur” acordat de Editura „Geea” din Botoşani în anul 2013, Crucea „Sf. Ilie” a Episcopiei Covasnei şi Harghitei şi placheta „O sută de personalităţi” acordată de Primăria Municipiului Topliţa cu prilejul Centenarului Marii Uniri.
Nu pot sfârşi această modestă încercare de laudatio, la adresa unei personalităţi a comunităţii româneşti din această parte de Ţară, care, alături de IPS Ioan Selejan, de PS Andrei Moldovan, alături de liderii societăţii civice româneşti, au făcut şi fac istorie pe aceste meleaguri, fără a remarca un fapt care mă onorează în mod cu totul deosebit - colaborarea noastră la publicaţia regională de atitudine şi cultură, cu un profund caracter patriotic, „Condeiul ardelean”, şi la apariţia volumului „Profesioniştii noştri”, numărul 7, dedicat domniei sale. Felicitări domnule Ilie Şandru pentru activitatea de excepţie defăşurată până în prezent şi atribuirea de către Despărţământul ASTRA Covasna - Harghita a onorantului titlu de „Cetăţean de Onoare al comunităţii româneşti din judeţul Harghita”!
prof. Vasile Stancu
Miercurea-Ciuc, 6 decembrie 2018

Categorie: