„În avanpostul luptei pentru supravieţuire. Apărarea naţională a României şi frontul secret în vâltoarea anilor 1938-1940” de Dan Prisăcaru

Prezentare de carte

La cea de-a XXI-a ediţie a Sesiunii de comunicări ştiinţifice „Românii din sud-estul Transilvaniei. Istorie. Cultură. Civilizaţie”, desfăşurate la Izvorul-Mureşului, judeţul Harghita, prezentarea unei cărţi de către autorul său, col. dr. Dan Prisăcaru, mi-a atras în mod deosebit atenţia. Îl mai cunoscusem la simpozioanele de la Sfântu-Gheorghe, remarcând elocinţa expunerii şi ca făcând parte din „redutabila echipă bucureşteană a doctorului Alin Spânu”, dar şi din numeroasele sale colaborări la revistele: „Observator Militar”, „Magazin istoric”, „Gândirea militară românească” sau „Document - Buletinul Arhivelor Militare Române”. La sfârşitul expunerii, am schimbat cu domnia sa câteva cuvinte privind tematica foarte interesantă a volumului prezentat, exprimându-mi dorinţa de a-l citi. Doar peste câteva zile de la revenirea acasă, spre marea mea surpriză un cunoscut îmi aducea un pachet de cărţi din partea „prietenului dumneavoastră, colonelul Dan Prisăcaru, de la Bucureşti”, care, cu promptitudine, îmi trimitea, după cum afirma şi „lucrarea de sinteză referitoare la acţiunile diplomaţiei ARMATEI ROMÂNE şi structurilor de intelligence într-una dintre cele mai dramatice perioade din istoria relativ-recentă, anii 1938-1940”, lucrare scrisă şi dedicată memoriei „celor mulţi şi neştiuţi, militari, diplomaţi şi lucrători pe frontul invizibil, care, într-o perioadă de grele încercări şi primejdii pentru supravieţuirea Statului Român, anii 1938-1940, şi-au făcut cu credinţă şi devotament datoria faţă de Ţară”.
Pornind de la credinţa marelui savant şi istoric Nicolae Iorga că „Istoria îşi bate joc de cei care nu o cunosc, repetându-se”, două sunt motivele care m-au determinat să prezint cititorilor publicaţiei „Condeiul ardelean” această carte de învăţătură în ale istoriei, numită În avanpostul luptei pentru supravieţuire, a istoricului militar dr. Dan Prisăcaru. Un prim motiv îl reprezintă identitatea de vederi a autorului cu politica publicaţiei noastre asupra „mersului vremii”, constând în a atenţiona, mai mult, în varii situaţii, de a avertiza asupra pericolelor reale care subminează viaţa societăţii româneşti contemporane în toate domeniile de activitate. Cel de-al doilea motiv este de a semnala apariţia valorosului volum care ne îndeamnă la a reflecta şi realiza o paralelă între contextul internaţional din preajma izbucnirii celui de Al II-lea Război Mondial cu cel actual, mai explicit spus, de a sesiza starea reală în care se află România la ora actuală - prinsă între jocul de interese ale marilor puteri ale lumii şi interesele sale naţionale -, de a constata evoluţia înrăutăţirii relaţiilor internaţionale şi accentuarea contradicţiilor între marile puteri ale lumii, evoluţie confirmată de însăşi recenta ieşire a Marii Britanii din Uniunea Europeană.
Lucrarea de faţă a fost parcursă cu extrem interes de renumiţi istorici români contemporani care şi-au exprimat fără rezervă aprecierile. Las în continuare condeiul acestora să ne spună aceste aprecieri la adresa autorului şi valoroasei sale lucrării.
Cuvinte despre autor
Prof. univ. dr. Cătălin Turliuc: „Cantonat, şi prin profesie, şi prin vocaţie, în sfera celor cu conştiinţă naţională puternică şi vibrândă”; „analizează cu maturitate şi competenţă indiscutabilă, într-un excurs sintetic”; „reflectă profesionalismul militarului şi istoricului deopotrivă”; „dovedeşte un bagaj conceptual bogat, cunoştinţe temeinice de geopolitică şi teoria relaţiilor internaţionale, de analiză comparată … demonstrează credibil şi convingător capacitatea sa de analiză şi sinteză, orizontul informaţional bogat … disponibilitatea sa de a realiza o analiză integrată în domeniul apărării naţionale”; „identifică … vulnerabilităţile serioase care au dus la tragicul deznodământ din vara anului 1940”; „autorul a încercat şi - a reuşit cu prisosinţă - să trateze această temă complexă cu onestitatea şi seriozitatea istoricului şi cercetătorului avizat”.
Prof. univ. dr. Ion Agrigoroaiei: „Apreciez în mod deosebit contribuţia substanţială a autorului referitoare la analiza politicii militare a României în anii 1938-1940, într-o dezbatere bine sistematizată care cuprinde, într-o logică firească, cadrul legislativ şi prevederile doctrinare, structura Sistemului Naţional de Apărare, acţiunile de consolidare a apărării Ţării, dificultăţi şi situaţii-limită pentru Armata Română”.
Prof. univ. dr. Emilian Bold: „Autorul a reuşit într-un mod onorant şi profesionist”; „aduce o contribuţie palpabilă la cunoaşterea unor secvenţe mai puţin cercetate”; „prin parcurgerea cu minuţiozitate a unei impresionante bibliografii”; „studiul, evaluarea şi interpretarea bogatului material informaţional presupun activitate susţinută, perseverenţă, pasiune şi calităţi de cercetător ştiinţific”.
Col. Florin Şperlea: „Meritul lui Dan Prisăcaru este dublu faţă de scrierile anterioare: pe de o parte, a ştiut să hrănească propria-i investigaţie cu importante documente de arhivă încă nepuse în circulaţie, peste care, poate, alţi cercetători înaintea sa vor fi trecut nepăsători, ignorându-le, iar pe de altă parte, s-a ferit să rămână în limitele concluziilor pe care alţi specialişti le vor fi tras deja cu privire la cedările teritoriale din iunie-septembrie 1940, în analiza politico-militară şi diplomatică pe care o întreprinde. … Calităţile de cercetător temeinic şi analist redutabil ale lui Dan Prisăcaru sunt pe deplin relevate de modul în care pune în discuţie cele trei paliere de care aminteam, încât tabloul conturat este unul dintre cele mai ample din istoriografia românească de până acum în privinţa cedărilor teritoriale”.
Aprecierea lucrării sale
Istoric Marian Olaru: „Cercetarea domnului Dan Prisăcaru abordează subiecte de o deosebită importanţă pentru înţelegerea evoluţiei României interbelice, aducând în câmpul istoriografic evenimente, fapte şi oameni despre care s-a scris mai puţin sau s-a scris dintr-o perspectivă pe care autorul lucrării o adăugeşte acum, scoţând la lumină nevoia întrepătrunderii stringente care trebuie să existe în diagnoză şi prognoză strategică, între capabilităţile de a obţine informaţii politice şi militare relevante şi puterea de decizie şi de acţiune responsabile, în toate momentele cruciale ale istoriei naţionale”.
Prof. univ. dr. Cătălin Turliuc: „Lucrarea… se înscrie în gama, nu foarte largă, din păcate, a cărţilor care conţin un implicit avertisment cu adevărat peremptoriu”; este o „analiză pertinentă, … cu siguranţă - una plină de luciditate şi profesionalism”; „Cartea rămâne demnă de apreciat, ca o abordare curajoasă şi onestă a unui subiect care, suntem convinşi, oferă un larg câmp investigaţiei interdisciplinare”; „Lucrarea şi-a stabilit drept ţintă investigarea şi prezentarea politicii de apărare naţională şi din perspectiva serviciilor de intelligence ale vremii, din perioada 1938-1940”; „lucrare atent cumpănită şi cu rigoare construită”; „În ansamblul ei, lucrarea reprezintă un meritoriu efort de istorie politică şi militară, o contribuţie semnificativă la cunoaşterea mai aprofundată a realităţilor care au marcat evoluţia României în ultima parte a perioadei interbelice”.
Prof. univ. dr. Ion Agrigoroaiei: „Ne aflăm în faţa unui demers ştiinţific meritoriu, ce valorifică un bogat material de arhivă şi o amplă literatură de specialitate, care a fost posibil prin capacitatea excepţională a profesorului Ciupercă de a pune în evidenţă personalitatea autorului, Dan Prisăcaru”.
Col. dr. Mircea Tănase: „În lucrare autorul şi-a propus să analizeze din perspectiva cercetătorului care nu a obosit să caute în cărţi şi în arhive, politica de apărare naţională din perioada 1938-1940, marcată adânc de vertijul mediului politico-militar internaţional, cu repercusiunile dramatice şi asupra Statului Român. Serviciile de intelligence ale vremii au avut, vom vedea citind şi această carte, o contribuţie semnificativă la acest efort de găsire a poziţiei de echilibru naţional în marea confruntare mondială care tocmai debuta în Europa şi care ducea, inevitabil, la colapsul mult trâmbiţatei în epocă, dar în definitiv atât de fragilei ordini internaţionale”.
Prof. univ. dr. Emilian Bold: „O lucrare despre care ţin să precizez de la bun început că este bine documentată, bine structurată, bine scrisă”; prezintă „integrat principalele acţiuni şi activităţi desfăşurate de trei instituţii de bază ale statului destinate să apere integritatea teritorială şi suveranitatea României: armata, serviciile de informaţii/contrainformaţii şi diplomaţia, ca instrument de bază al politicii externe”; „Lucrarea prezintă date concludente din care rezultă că politica de înarmare iniţiată de diverse guverne şi de regele Carol al II-lea a fost viciată de corupţie, jaf, deturnare de fonduri şi scandaluri publice”.
Istoric Marian Olaru: „Privită în ansamblul său, monografia semnată de domnul dr. Dan Prisăcaru se înscrie ca o contribuţie importantă pentru înţelegerea istoriei Românei din perioada interbelică, care adaugă demersurilor istoriografice contemporane un important exerciţiu critic pentru înţelegerea parcursului istoric al Neamului Românesc în prima parte a secolului al XX-lea, înscriindu-se ca o lectură obligatorie pentru istorici, pasionaţii de istorie şi pentru decidenţii politici şi militari ai zilelor noastre”.
Prof. univ. dr. Petre Otu: „Este o lucrare bine documentată, cu evidente deschideri pe planul analizei şi concluziilor … este o cercetare solidă a unei problematici deosebit de complexe din istoria noastră relativ recentă. Ea constituie un reper de neocolit pentru viitoarele demersuri istoriografice în domeniu”.
Din informaţiile pe care le deţin din presa naţională, despre autor şi opera sa au mai scris cronici favorabile prof. univ. dr. Florin Pintilescu de la Universitatea „Ştefan cel Mare”, Suceava (revista „Codrii Cosminului”, nr. 2/2015, p. 389-394); prof. dr. Liana Lăpădatu (Transylvanian Review, vol. XXV, no. 1/2016, p. 153-154) şi comandor dr. Marian Moşneagu („Document”, Anul XVIII, nr. 2 (68)/2015, p. 96-97).
Prezentând conţinutul volumului pe capitole, se poate evidenţia concepţia, structura, obiectivele şi acţiunea factorilor de decizie din România în anii 1938-1940, investigaţi cu atâta acribie de dr. Dan Prisăcaru. Trecând peste prefaţa volumului, o deosebita sinteză a meritelor cercetătorului şi a calităţii lucrări, datorată prof. univ. dr. Cătălin Turliuc, cât şi peste „Introducerea” autorului, din care se desprind cu claritate obiectivele şi contribuţiile sale la tema pusă în discuţie, fondul lucrării alcătuieşte o cuprinzătoare tematică subscrisă unei bogate bibliografii şi multitudinii de documente de arhivă inedite provenite din principalele arhive ale Ţării, care formează cele cinci capitole ale cărţii: În capitolul I - Acţiuni politico-diplomatice de evitare a izolării externe a Statului Român în perioada 1936-1940 - autorul evidenţiază în planul politicii internaţionale „jaloanele spre dezastru” (criza renană, Anschlussul, dezmembrarea Cehoslovaciei şi Pactul Ribbentrop-Molotov) care au necesitat adaptări ale politicii externe româneşti la noile realităţi geopolitice din Europa prin promovarea unei politicii externe de „balans” între Marile Puteri, menţionând şi dezvoltând următoarele probleme în acest sens: abandonarea „liniei Titulescu” şi trecerea la neutralitate neoficială cu Marile Puteri (29 august 1936 - 21 decembrie 1938); menţinerea politicii de „echilibru” între Marile Puteri în timpul ministeriatului lui Grigore Gafencu (21 decembrie 1938 - 28 mai 1940); nonbeligeranţa alături de Axa Berlin - Roma pentru a contracara ameninţarea sovietică (28 mai - 6 septembrie 1940). În partea a doua a acestui capitol autorul identifică elementele agravante ale izolării politice şi militare a Statului Român ca fiind unilateralismul şi lipsa de viziune strategică în politica eternă şi insuficienţa propagandei externe a României Mari pentru apărarea intereselor naţionale. În capitol al II-lea - Coordonate ale apărării naţionale în perioada 1938-1940 - autorul abordează, în prima parte a acestuia, poziţia geopolitică a României faţă de „bastionul din răsărit” al Europei peninsulare, adaptarea şi supravieţuirea sa la acest „trio Confinium-ul” Marilor Puteri ca o consecinţele a acestei poziţii. În următoarele trei subcapitole autorul face o corectă evaluare a dimensiunilor şi potenţialului militar românesc, a deficienţelor din înzestrarea armatei şi impactului asupra capacităţii de apărare a Ţării completată cu o realistă analiză a formării, dar şi a dezintegrării alianţelor politico-militare ale statului rămân pe fondul ascensiunii revizionismului şi a revenirii în forţă a „Realpolitik”. Cel de-al III-lea capitol - Politica militară a României în anii 1938-1940 - prezintă, foarte bine documentat (într-un spaţiu tipografic de 60 de pagini autorul trimite la 277 de note bibliografice şi documente arhivistice), o imagine reală a politicii militare a României pornind de la Concepţia Statului Român şi a Comandamentului Militar Naţional privind pregătirea şi întrebuinţarea strategică a forţelor armate, acţiunile de consolidare a apărării Ţării (concentrările preventive de trupe ca factor de descurajare a acţiunilor statelor revizioniste, restructurările dispozitivelor defensiv strategice în vederea respingerii agresiunii din direcţiile ameninţate), precum şi dificultăţile şi situaţiile limită în care s-au găsit trupele române datorate rapturilor teritoriale din anul 1940. De aceeaşi bogăţie şi varietate a izvoarelor se foloseşte autorul în analiza complexă şi de substanţă întâlnită şi în capitolul al IV-lea al volumului - Serviciile de informaţii şi contrainformaţii ale Armatei României în anii 1938-1940 -, care atrage atenţia asupra următoarelor cinci probleme: Structurile Statului Român cu atribuţii informative şi contrainformative, în perioada interbelică. Rol, misiuni, modul de colaborare interdepartamentală; Serviciile de informaţii şi contrainformaţii ale Ministerului Apărării Naţionale - componente de bază ale sistemului de siguranţă naţională; Serviciul Secret de Informaţii - structură informativă de prim rang în sistemul de siguranţă al României interbelice; Secţiunea a II-a Informaţii din Marele Stat Major şi Serviciul Secret de Informaţii în avanpostul confruntărilor pe frontul secret. Repere ale informaţiilor strategice; Limite şi erori în informarea strategică a conducerii politice şi militare a Statului Român. Ultimul capitol, cel de-al V-lea - Deciziile de cedare fără luptă a unor părţi din teritoriul naţional - între soluţia rezistenţei armate şi argumentul „supravieţuirii Statului Român” -, ne reţine atenţia cu analiza pertinentă a autorului asupra a două aspecte decizionale fundamentale: a rolului şi implicaţiilor factorilor geostrategic şi militar în luarea deciziilor şi vulnerabilităţile statului şi societăţii româneşti interbelice - elemente cu influenţă decisivă asupra deciziilor politico-militare şi de siguranţă naţională din perioada iunie-august 1940.
Ultimul capitol este urmat de concluziile generale ale autorului asupra etapei finale a perioadei interbelice, încheind cu un semnal-avertisment adresat societăţii româneşti actuale şi politicienilor săi: „În confruntarea geopolitică din trecut, din prezent şi cu siguranţă şi din viitor dintre Estul şi Vestul Europei rămâne, după opinia noastră, extrem de actual şi plin de învăţăminte ceea ce credea şi afirma Gheorghe Brătianu în 1941: „Suntem un stat de necesitate europeană, aflat în atenţia Estului şi Vestului, Nordului şi Sudului deopotrivă. (…) Permanent, poziţia noastră geopolitică şi geostrategică a atras grijă şi simpatie, uneori ocrotire, dar, de cele mai multe ori, apetit şi primejdie” (subl. n.). La aceste atenţionări profetice am putea adăuga că, având în vedere experienţele dramatice ale trecutului şi mai ales provocările prezentului şi viitorului, factorul intern, tăria şi coeziunea naţională în jurul unor idei şi proiecte strategice sunt elemente care pot contribui, într-o măsură deloc neglijabilă, la o mai bună conturare a statutului şi poziţiei Ţării noastre la acest „trio confinium”, unde se intersectează şi vor continua să se intersecteze atâtea şi atâtea interese”.
Că marea valoarea de învăţătură a volumului În avanpostul luptei pentru supravieţuire, de dr. Dan Prisecaru, nu este una laudativă, a personalităţilor citate anterior sau a subsemnatului, o dovedesc şi premiile obţinute în cursul primului an de la apariţia sa: Premiul „Nicolae Iorga” al Fundaţiei Culturale Magazin Istoric, acordat prin preşedintele ei, Dorin Matei, la 16 aprilie 2015, în cadrul celei de-a XXIII-a ediţii a Simpozionului anual de istorie şi civilizaţie bancară „Cristian Popişteanu”; Diploma revistei „Gândirea Militară Românească” şi Premiul „Mareşal Alexandru Averescu” pentru domeniul „Artă militară” pentru lucrarea „În avanpostul luptei pentru supravieţuire”, contribuţie de excepţie la îmbogăţirea patrimoniului ştiinţei militare, acordat de Şeful Statului Major General, gen. loct. dr. Nicolae Ionel Ciucă, la 12 noiembrie 2015.
Felicitări, stimate domn, Dan Prisăcaru pentru cartea de învăţătură ce ne-aţi dăruit-o! Vă dorim sănătate, multă putere de muncă şi mari împliniri în domeniul cercetării istoriei şi valorificării sale editoriale! La mulţi şi rodnici ani!