Balogh Laszlo din Sânzieni, un maghiar BĂTUT DE PRIMAR, IGNORAT DE JUSTIŢIE!

Interviu cu Balogh Laszlo, omul bătut de primarul comunei covăsnene Sânzieni, vărul său primar, Balogh Tibor, în urmă cu o jumătate de an, pe 2 august 2013
În rândurile ce urmează, „Condeiul ardelean” vă oferă un amplu interviu, de-a dreptul şocant, despre o victimă din România, Balogh Laszlo, omul cinstit care a încasat-o de la primar până a ajuns vânăt şi cu cicatrice, iar acum suportă, tot el, consecinţele unui sistem judiciar prost şi, mai ales, corupt, dar şi ale angrenajului puterii politice locale, separatiste şi ticăloase, controlată de UDMR în Covasna, Harghita şi o parte din Mureş, teritorii pe care politicienii de pe Dâmboviţa le-au trădat şi abandonat definitiv în mâna tentaculelor Budapestei, ca să poată ei fura liniştiţi în Bucureşti şi în celelalte 38 de judeţe.
Citiţi, aşadar, în continuare, un interviu despre „Dacă nu eşti cu noi, eşti împotriva noastră!”, marca Uniunea Democrată a Maghiarilor din România - nu-i aşa?, reprezentanta tuturor maghiarilor din această ţară, în care protejaţii lor sunt mai presus de lege, că n-aţi auzit de vreun udemerist condamnat şi arestat, dar în care toţi ceilalţi, fie ei maghiari sau români, trebuie să plătească întocmai şi la timp. Perversă uniune „democrată”, vai de el stat de drept. - Domnule Balogh Laszlo, vă rog să îmi povestiţi despre incidentul pe care l-aţi avut în urmă cu o jumătate de an în incinta Primăriei Sânzieni, din judeţul Covasna.
- Primarul comunei Sânzieni, Balogh Tibor, m-a bătut cu pumnul după ce am intrat în biroul lui. Din ce cauză a fost bătaia? Am vrut să îmi cumpăr o grădină vizavi de casa mea, care era proprietatea unui decedat şi moştenită de către fratele lui, care nu avea acte pe terenul respectiv. A zis cetăţeanul Bak Ede din Hătuica, care este fratele decedatului, că n-are acte şi până când nu rezolvă cu actele nu poate să vândă. Dar i-am zis: „Dacă vrei să vinzi, nu dai nicăieri, la niciun vecin, că eu îţi dau 2.000 de lei în plus faţă de oricare cumpărător”. Ne-am înţeles cu treaba asta şi i-am zis: „Uite, dacă e cazul, eu te ajut să rezolvi cu actele, să intri în legalitate, pentru că primarul este verişor primar cu mine şi o să mă ajute, facem acte pentru terenul respectiv”. Şi cum am discutat cu cetăţeanul Bak Ede, am intrat la primar şi i-am spus: „Uite Tibi, am ocazia să cumpăr grădina şi dacă poţi să aranjezi să aibă nişte acte”. Răspunsul a fost: „Cum să nu, nu numai fişă de măsurători, ci şi titlu de proprietate, că e intravilan”. Şi cu asta m-am dus acasă şi am aşteptat ca să fie rezolvată problema. L-am sunat pe Ede: „Uite, dacă treci pe la Primărie, poate că primarul ne ajută cu actele”.
- Domnule Balogh, când se întâmplau toate acestea, în ce perioadă?
- În iunie 2013. După aceea am fost încă odată la el şi mi-a spus că încă nu e aranjată problema. Apoi, văd odată că fetele primarului fac măsurători în grădina respectivă şi am crezut că pentru un titlu de proprietate trebuie şi măsurători. Şi, desigur, am crezut că face aceste lucruri pentru mine, că l-am rugat. Şi timpul a trecut, iar la sfârşitul lunii iulie aflu de la un vecin că primarul a cumpărat grădina. Ca să nu fie că am auzit veştile din comună şi ştiind că suntem rude, zic hai să intru la Primărie să vorbesc cu primarul, să nu cumva să fie vreo confuzie prin gura satului cu privire la cel care a cumpărat, Tibi sau Laci. Şi pentru asta m-am dus la el, să văd dacă ceea ce se aude este adevărat. Pentru că vecinul care îmi spusese vestea este un om mai bătrân, care şi avusese probleme cu primarul, şi am crezut că este vorba despre rea intenţie.
- Şi primarul ce v-a zis când l-aţi întrebat: „Măi vere, tu ai cumpărat grădina aceea”?
- Când l-am întrebat, primarul mi-a zis: „Uite, cine are bani, ăla cumpără”. Moment în care m-am enervat şi i-am spus: „Nesimţitule, tu mi-ai promis una mie şi faci alta?! Eu asta merit de la tine?!”. Şi i-am mai zis: „Nu numai că ai făcut treaba asta cu mine, dar ai mai făcut o grămadă de necazuri şi pentru comună”. Şi mi-a zis: „Şi care e problema?”. Şi i-am spus: „Ai vândut un cântar al Primăriei de 50 de tone ilegal, fără licitaţie, fără nimic”. Şi m-a văzut că eram puţin nervos şi mi-a zis: „Încetează, poate fi încă a ta grădina”. Şi i-am răspuns: „Uite, mie nu îmi mai trebuie, pe pielea mea nu mai câştigi bani, dar mâine vin la Primărie şi îmi arăţi actele cu care ai vândut cântarul”.
- Toată această discuţie pe ce dată s-a întâmplat?
- Pe 1 august.
- Şi nu se petrecea în Primărie?
- Nu, acasă în curte la el, când se pregătea să plece la serviciu. Am intrat în curtea lui, că suntem vecini, şi i-am zis: „Uite, aici nu este cadrul legal în care să vorbim despre asta, că suntem în curtea ta, dar oficial discutăm la Primărie restul ce vreau să discut cu tine”. „Primarul m-a lovit în faţă, puţin mai jos de ochi, atât de tare încât am ameţit” - Şi a doua zi, pe 2 august, v-aţi dus la Primărie…
- M-am dus la Primărie a doua zi. Mai era în audienţă încă un cetăţean, pe care nu îl cunoşteam. M-am dus ca să îmi justifice ceea ce îi spusesem cu cântarul, că grădina aceea nu mă mai interesa.
- Dar, domnule Balogh, la ce credeţi că s-a referit primarul atunci când v-a spus că grădina cu pricina încă mai poate fi a dumneavoastră?
- Când i-am spus de cântar, când i-am spus de faptul că oamenii care primesc ajutorul social, dar şi angajaţii Primăriei lucrează pentru el, atunci mi-a spus treaba asta, că: „Nu te mai enerva, linişteşte-te, că rezolvăm mâine şi grădina încă mai poate fi a ta”.
- Deci, practic, v-a făcut această propunere, care oricum pe dumneavoastră nu vă mai interesa din acel moment, atunci când a văzut că începeţi să i le spuneţi în faţă, să faceţi referire la ilegalităţile pe care susţineţi că le face de ani de zile.
- Da, da. Deci, ca să revin, pentru asta m-am dus acolo la Primărie, dimineaţa, pe 2 august, între orele 8 şi 9, ca să clarificăm aceste lucruri. Stăteam de vorbă cu secretarul comunei, Bandi Levente, în faţa biroului primarului, aşteptând să iasă celălalt cetăţean care era în audienţă. Şi i-am spus atunci secretarului: „Uite primarul ce a făcut, a cumpărat din faţa mea grădina, deşi l-am rugat foarte frumos să mă ajute. Şi el ce a făcut? Contra, a cumpărat el. În plus, a vândut ilegal un cântar al comunei de 50 de tone şi foloseşte oamenii, şi angajaţii Primăriei şi pe cei care primesc ajutorul social, dar şi uneltele cu care este dotată comuna în interes personal”. Şi, auzind ce vorbesc cu secretarul, pentru că vorbeam destul de tare, s-a enervat pentru că îi povesteam acestea secretarului. Cum am intrat în birou, am închis uşa după mine, stătea în faţa mea la un metru şi jumătate şi m-a întrebat: „Ai venit în control?!”. Apoi, fără să am timp să îi răspund, m-a lovit în faţă, puţin mai jos de ochi. M-a lovit atât de tare încât am ameţit, după care, m-a prins de gât spunând: „Te omor aici!”.
- De câte ori v-a lovit?
- Cam de cinci, şase ori şi m-a prins şi de gât, lucru care este scris şi pe certificatul medico-legal. După aceea, abia am putut să scap, să ies din birou. La ieşire mi-a mai dat o lovitură în torace şi venea după mine. În uşă erau secretarul şi un bibliotecar, o femeie, care l-au prins pe primar de mână să nu mă mai bată pe mine.
- Şi apoi ce aţi făcut, aţi fugit?
- Nu am fugit. Am mers direct la Poliţie.
- Dar în tot timpul acesta, până să apucaţi să ieşiţi din Primărie, când venea după dumneavoastră, ce făcea primarul? Vă înjura, ce făcea?
- Era nervos, dar eu nu îmi aduc prea bine aminte pentru că eram ameţit şi nu vedeam cu ochii.
- Şi v-aţi dus direct la Postul de Poliţie Sânzieni…
- Da, m-am dus direct la Poliţie şi am dat declaraţie despre ceea ce s-a întâmplat. După aceea, Poliţia m-a trimis la Parchetul Târgu-Secuiesc, unde am depus şi fişa medicală, absolut toate documentele.
- Bun, şi ce s-a întâmplat după aceea?
- După aceea, de şase luni de zile, nu s-a mai întâmplat absolut nimic. Am mai fost odată la Poliţie cu o altă treabă şi acolo poliţiştii mi-au spus: „Hai să facem o declaraţie”.
- Deci, după cât timp se petrecea acest lucru, când v-aţi mai dus încă o dată la Postul de Poliţie?
- După o lună de zile. Şi eu le-am spus poliţiştilor: „De ce mai trebuie să declar încă o dată cele ce s-au întâmplat? Eu am declarat o dată şi aceea este declaraţia mea, nu mai am ce declara”. Mi-au spus atunci că se cere la Parchet o nouă declaraţie a mea. No, dacă se cere la Parchet, am dat-o din nou. Lângă certificatul medico-legal am ataşat şi o poză mare cu mine bătut, pe care o aveam. Şi, totuşi, până acum nu am nicio rezolvare.
- Păi şi nu aţi încercat să mergeţi la Parchet, să întrebaţi de ce după atâta vreme nu aţi fost chemat nici măcar o singură dată pentru audieri? Sau ce bănuieli aveţi, de ce nu aţi fost chemat niciodată? Dumneavoastră ce credeţi?
- Păi ce să cred. El este preşedinte la UDMR la Sânzieni, o duce bine cu toţi udemeriştii, cu toţi conducătorii judeţului şi are legături foarte bune prin care întinde procesul ca să poată fi muşamalizat.
- Bun, dar credeţi că are cunoştinţe şi pe la Parchet? Sau intervine cineva pentru el?
- După mine, intervine cineva pentru el! Dacă nu ar fi intervenit nimeni, atunci după şase luni de zile cineva trebuia să mă cheme şi pe mine pentru audieri - nu credeţi? Adică trebuia măcar să fim chemaţi să vadă dacă ne împăcăm sau ce facem, mergem la judecată? „În presa maghiară nu s-a scris nimic. Când a venit ProTV-ul, fugeau ca şobolanii” - Aceasta este, totuşi, o faptă destul de gravă, în sensul că aţi fost atât de tare lovit încât v-a rămas şi o cicatrice pe viaţă. Acum să îmi spuneţi: în presa maghiară din acele zile, a apărut ceva despre acest eveniment? Aţi încercat atunci să luaţi legătura cu presa maghiară?
- Am fost la „Szekely Hirmondo”, în care apar ştirile din zona noastră, a Târgului Secuiesc. M-am dus acolo şi un redactor mi-a făcut poze despre cum arătam, luându-mi şi date despre cum s-a întâmplat evenimentul. Le-a făcut pe toate şi mi-a spus că mâine apare în ziar articolul. A doua zi m-am uitat şi nu a apărut nimic.
- Când v-aţi dus la „Szekely Hirmondo”, în aceeaşi zi în care aţi luat bătaie de la primar?
- Nu, după o zi sau două.
- Bun, şi a doua zi nu a apărut articolul…
- Nu a apărut şi m-am dus la el, la redactor. Mi-a spus că are altă treabă, se tot scuza. Peste alte două zile iarăşi m-am dus la el şi l-am întrebat, şi mi-a spus adevărul, că, de fapt, „eu n-am voie să redactez treaba asta”. A primit între timp indicaţii. I-am zis să îmi dea măcar pozele ce mi le-a făcut atunci, să am dovada cum am fost bătut. Le am puse pe toate pe stick. Cu atât m-am ales de la el, că mi-a făcut acele poze.
- Cu alte ziare aţi încercat să luaţi legătura?
- Când am auzit că nu am şanse să apară ceva în presa noastră, am dat telefon la ProTV, iar ei mi-au zis că vor interveni. Şi, în aceeaşi zi, au şi venit. I-am dus la Primărie. La birou nu am găsit pe nimeni, era gol, când au văzut că vine ProTV-ul, au dispărut ca şobolanii.
- Dumneavoastră aţi dat interviu la ProTV?
- Da, am dat interviu la ProTV.
- Şi, până la urmă s-au întâlnit sau nu cu primarul?
- Era acolo secretarul, care nu a dat niciun răspuns ProTV-ului, spunând doar că: „Nu mă bag în treburile voastre”. Apoi am venit la faţa locului unde stă primarul, care tocmai venea din oraş, din Târgu-Secuiesc, cu Jeep-ul Primăriei. Noi eram chiar în mijlocul drumului. Eu cred că el a fost anunţat că a fost ProTV-ul, a plecat şi acum se întorcea, crezând că cei de la televiziune plecaseră deja. Dar ei nu plecaseră şi le-am spus: „No, ăsta e primarul”. Era foarte nervos, a coborât din maşină. Cei de la ProTV s-au prezentat, iar eu eram lângă ei. Mi-a spus: „Dispari de aici că îţi sparg imediat capul!”, că eram în faţa porţii lui. Cei de la ProTV au intrat până la urmă acasă la el. Le-a spus că a făcut prin autoapărare, aşa a apărut la ştiri.
- Şi asta a declarat şi la Parchet, că a fost autoapărare?
- A depus la Parchet după vreo câte zile de la eveniment, poate o săptămână, o plângere cum că eu l-am atacat. Dar el de ce a venit după zile întregi cu plângerea? Trebuia să vină atunci cu mine imediat la Poliţie şi să spună: „Domnule, asta s-a întâmplat…”, dacă ar fi fost adevărat ce susţine el. E clar că l-a învăţat cineva ce să declare, să spună că a fost autoapărare.
- Păi bun, şi dumneavoastră n-aţi vorbit cu procurorul de caz pe tema asta? Adică, nu i-aţi spus: „Domnule, cum să fie autoapărare dacă eu sunt cel bătut?”.
- Nu, pentru că aşa cum v-am mai spus, nimeni niciodată nu m-a întrebat! Nu am fost audiat deloc, deloc! Până acum doar am depus acte, dar nu am fost audiat deloc! Când am depus actele, atât mi-a spus procurorul că trebuie să stabilim o zi când vom face împăcarea, dar pentru acest moment nu am mai fost chemat niciodată!
- Spuneţi-mi ce aveţi de gând să faceţi în continuare. Aţi mai vorbit de atunci cu primarul, veţi mai vorbi cu el?
- Nici nu am mai vorbit cu el şi nici nu vreau să discut. Eu vreau să fie totul legal, ce pedeapsă trebuie să primească, să primească. Eu nu am nevoie nici de banii lui, nici de mila lui, nici de grădina aceea, de nimic, numai să fie pedepsit conform legii pentru ceea ce a făcut. Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Secuiesc nu e la primul caz de „somnolenţă” - În încheiere, vă rog să îmi spuneţi dacă aveţi cumva cunoştinţă şi de alte asemenea cazuri de tergiversare în care se stă şi se aşteaptă cu lunile şi la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Secuiesc nu se întâmplă nimic?!
- Acum un an şi jumătate, erau nişte oameni - cam şase, şapte inşi - care primeau ajutorul social de la Primăria Sânzieni şi care s-au dus să îi taie lemnele.
- I-a trimis primarul Balogh Tibor, nu că s-au dus ei de capul lor - corect?
- Da, bineînţeles, i-a trimis la el acasă să îi taie lemnele. Acolo, la lucru, o persoană şi-a tăiat mâna, şi-a tăiat degetele jos cu circularul.
- Cum îl cheamă pe omul ăsta?
- Mailat Tibor. Şi s-a făcut un dosar, dar în care la început s-au tot învârtit, spunându-se acolo că omul era în afara programului pentru ajutorul social şi că n-a fost trimis de primar. Dar omul s-a împotrivit şi a spus că nu-i adevărat, că el a fost trimis de primar să taie lemnele. După aceea a fost o ceartă, că omul a rămas fără degete. Primarul, ca să nu intre în probleme, a luat toate actele pentru ajutoare şi a spus că în fiecare lună aranjează pentru omul respectiv ajutorul social fără să mai lucreze, ca să fie despăgubit. Dar omul acesta a spus că asta nu poate fi o despăgubire, că el a rămas fără mâini şi că el se va duce la instanţă.
- Deci, ca să înţelegem: după ce s-a întâmplat nenorocirea, primarul i-a rezolvat ajutorul social, de fapt i l-a dat în continuare, fără ca el să mai lucreze.
- Da, fără ca să mai lucreze pentru Primărie, fără ca să mai trebuiască să facă vreo mişcare. Primarul i-a spus că el rezolvă tot, şi că el, omul, va primi banii în continuare.
- Şi omul a fost nemulţumit de acestea?
- Şi acum este nemulţumit, pentru că a rămas fără mână şi dacă vreodată se vor termina aceşti bani, el nu mai e capabil să lucreze oricum. Şi omul acesta mi-a spus că are dosarul la Parchet şi că de aproape doi ani nu s-a mişcat absolut nimic. Are şi un avocat prin care a vrut să urgenteze derularea anchetei, dar până în momentul de faţă nu s-a făcut nimic. I-au tot cerut declaraţii: „Cum a fost?”, „Cum a fost?”, dar nu s-a întâmplat mai mult de atât nimic, de aproape doi ani de zile! Şi anul trecut a fost chemat odată şi i-au spus că nu era în timpul serviciului.
- Aa, deci vor să-l scoată că nu se afla în timpul programului de muncă pentru Primărie?!
- Da, şi că evenimentul nu s-a întâmplat în curtea primarului… Şi mi-a spus când am vorbit cu el că i-au promis şi bani numai să spună că era în afara muncii, a serviciului pentru Primărie.
- Deci i s-a promis că va primi în continuare şi banii de ajutor social fără ca să mai muncească, dar şi că va primi alţi bani, numai să declare altfel lucrurile decât s-au petrecut…
- Exact. Apoi acea sumă de unde ar urma să fie, sau cine ar urma să o dea, din buzunar sau nu, asta nu ştiu.
- Deci încă banii nu i-au fost daţi - corect?
- Păi încă nu, pentru că omul a zis că el nu primeşte câţiva lei în schimbul la o mână şi că vrea să meargă legal, prin instanţă, în continuare. Dar dosarul este la Parchetul Târgu-Secuiesc, încă nu s-a mişcat de acolo, şi nu ştie cum poate să îl mişte ca să poată avansa.
- Desigur că pe acest om nu se îngrămădeşte nimeni ca să îl ajute, dar aşa cum aţi depus dumneavoastră, la sfârşitul anului trecut, un document la Prefectura Covasna cu cele păţite, aşa poate proceda şi el, într-o primă fază.
- Da. Dar domnule, omul ăsta are încă şase martori, care toţi au fost cu el la muncă, în timpul programului pentru ajutorul social, acasă la primar.
- Deci nu vorbim despre o poveste, ci despre fapte reale cu privire la care se pot întreba martorii!
- Da, iar aceşti martori pot susţine că ceea ce el, Mailat Tibor, spune, nu este minciună. Omul are mâna tăiată, are martori, deci nu îi trebuiau Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu-Secuiesc doi ani ca să ancheteze cazul, ca să îi dea drumul mai departe. Deci nu aşa ar trebui să meargă lucrurile că dacă primarul greşeşte, nu îl trage nimeni la răspundere. Şi eu dacă am greşit, trebuie să răspund, domnule.
- Păi da, dar dumneavoastră nu sunteţi nici primar şi nici prieten cu conducerea UDMR de la „judeţ”, despre care făceaţi vorbire mai devreme.
- Nici nu vreau să fiu, nici primar, nici udemerist şi nici nu vreau să fiu prieten cu ei. Vreau numai ca legea să fie lege pentru toată lumea!

Categorie: