Banii publici în slujba autonomiei secuieşti şi a iredentismului maghiar!


Autor: 

Ilie Şandru

Ne aflăm în plină criză economică şi fi nanciară. Banii puţini, atâţia câţi mai sunt, trebuie folosiţi cu chibzuială, cu mult cumpăt, cum spune omul simplu, omul care îşi câştigă banii cu multă trudă. Însă atunci când e vorba de buzunarul şi de punga proprie, fi ecare e liber să-şi cheltuiască ceea ce câştigă după cum îl duce mintea. Unii au bani mulţi şi cheltuiesc mult; alţii, chiar cu bani mulţi, cheltuiesc puţin. Mai rău e de cei care au bani puţini şi cheltuiesc mult, uitând să-şi închidă la timp baierele pungii. Atunci încep împrumuturile şi datoriile, iar acestea fac din om un adevărat rob.
Chestiunea se schimbă radical când este vorba de banul public, adică banul provenit de la cei mulţi, de la cei care-l produc prin munca lor, banul contribuabilului. Cu banii publici nu are nimeni voie să facă ce vrea, nu are voie să-i cheltuiască după bunul plac, nu are voie să-i risipească, ştiut fi ind faptul că orice risipitor este un duşman al societăţii, câtă vreme un bun econom, un bun gospodar al acestor bani este un binefăcător public.
Mi-au venit în minte toate acestea citind din întâmplare o scrisoare pe care preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba (foto), a adresat-o primului ministru, Emil Boc, ministrului Administraţiei Publice, Dan Nica, şi ministrului de Finanţe, Gheorghe Pogea, prin care solicită suplimentarea bugetelor unor consilii locale din judeţ, întrucât acestea au ajuns la fundul sacului, cum se zice. Adică sunt falimentare.
Şi, desigur, nu m-am putut gândi în acel moment decât la vajnicii luptători pentru ,,autonomia secuiască”, la îndârjirea cu care acţionează în această direcţie. Unul dintre motivele invocate de ei fi ind tocmai acela ca banii să rămână aici, să fi e cheltuiţi pentru nevoile locale, să nu mai ia calea Bucureştilor. Se aduc argumente peste argumente că atunci pe aceste meleaguri „secuieşti” va curge mierea şi laptele, întocmai cum îşi închipuiau eroii „Ţiganiadei” lui Ioan Budai-Deleanu Raiul! Păi, dacă aşa stau treburile, de ce mai este nevoie de bani de la Guvernul României? Borboly Csaba şi cei din jurul său s-au străduit din răsputeri, mai anii trecuţi, să înfi inţeze noi comune, fi - ind convinşi că mai multe administraţii locale vor aduce după ele bani mai mulţi de la Bucureşti. Aceste comune noi aveau să mărească numărul localităţilor din viitorul „ţinut secuiesc autonom”, părând mai mulţi secui de câţi sunt (ei rămânând tot 150, atâţia câţi s-au declarat la recensământul din 2002), având astfel mai multă credibilitate în faţa străinătăţii. Trebuie spus răspicat că nici în această acţiune de fărâmiţare a vechilor comune, care şi-au câştigat o bună stabilitate economică şi fi nanciară, nici în ce priveşte celelalte activităţi directe ale Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba nu a manifestat niciun spirit gospodăresc în ce priveşte cheltuirea banilor publici. Voi aminti, între altele, sumele imense pe care instituţia pe care o conduce le-a cheltuit pentru organizarea „Zilelor Judeţului Harghita”, în care s-au tocat 930 de milioane de lei vechi! Cu precizarea că manifestările româneşti au fost - vorba lui nenea Iancu Caragiale - „admirabile, sublime, putem zice, dar au lipsit cu desăvârşire”! După cum cu desăvârşire lipsesc ele şi din Albumul-Program „Hargita Megye, 2009 evi, esemenyek naptara”, care cuprinde manifestările culturale din judeţul Harghita, în 2009, dar în care singurele cuvinte în limba română se află pe coperta a 4-a, respectiv adresa: „România, Miercurea-Ciuc, Piaţa Libertăţii, nr. 5”. Atât! Este, probabil „darul” pe care Borboly Csaba l-a făcut românilor harghiteni! Dar cele 50 de milioane de lei, pe care Consiliul Judeţean Harghita, din ordinul preşedintelui său, i-a dat pentru tabăra Tinerilor Maghiari din Ardeal ce a avut loc la Gheorgheni, între 5-9 august 2009, cum pot fi justifi cate? Fiindcă chestiunea cu „drepturile egale” nu prea stă în picioare, după cum afi rmaţia că această manifestare „a contribuit la cunoaşterea şi înţelegerea reciprocă şi nu la separarea naţională şi ideologică”, nu are nicio susţinere, ba chiar este de-a dreptul hilară. L-aş întreba pe domnul preşedinte Borboly câţi tineri de naţionalitate română au fost invitaţi să participe la această acţiune, pentru ca aceasta să contribuie „la cunoaşterea şi înţelegerea reciprocă”?
În realitate, această adunătură de la Gheorgheni nu a fost altceva decât ceea ce au fost şi sunt multe altele: acţiuni iredentiste şi potrivnice Poporului Român, puse la cale de organizaţii extremiste, precum Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate etc..
Nu pot trece nici peste „argumentele” pe care preşedintele Consiliului Judeţean Harghita, Borboly Csaba, le-a adus împotriva măsurii de reducere a aparatului birocratic, umfl at cu tot felul de conţopişti, care poartă titlul pompos de „consilieri”, atât din cadrul primăriilor, cât şi din cadrul Consiliului Judeţean. Am putut afl a astfel că reducerea personalului cu 20 la sută ar însemna pierderi de 20-25 milioane lei! Interesant mod de a face calcule. Mă întreb care o fi baza unor astfel de calcule şi, mai ales, care o fi logica? Probabil o fi vorba de ceea ce în matematică se numeşte raport invers proporţional. Transpus la situaţia la care ne referim, se pare că şi aici este vorba despre nişte raporturi invers proporţionale: cu cât creşte numărul „consilierilor”, cu atât scad cheltuielile! Afi rmaţie absurdă! Logică de lemn!
Atunci nu mă mai mir de ce actuala organigramă a Consiliului Judeţean Harghita a fost umfl ată cu alte posturi de astfel de conţopişti, având drept obligaţii de serviciu - „fişa postului! - să taie frunze la câini. Dar nu, cel puţin vreo doi, trei dintre ei au nişte atribuţii cât se poate de concrete: „consilieri cu activităţile din Ţinutul Secuiesc”!!! Şi, evident, posturile respective au fost imediat aprobate de mai marele Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, care era atunci - ori o mai fi şi acum? - Birtalan Jozsef, tot un fruntaş udemerist şi susţinător înfocat al autonomiei secuieşti. În acest fel, s-ar părea că „ţinutul secuiesc autonom” nu mai este o fantomă, ci o realitate, pentru care se cheltuiesc bani publici. Iar aceştia nu sunt plătiţi numai de susţinătorii autonomiei secuieşti, ci şi de noi ceilalţi locuitori, nu numai din Harghita, ci şi din ţară. Iar Borboly Csaba a „uitat” să ne întrebe dacă suntem sau nu de acord.

Categorie: