BLESTEMUL POPORULUI ROMÂN

Autor:

„Blestemat să fie numele şi neamul [în înţelesul popular de spiţă, rude] vostru, în vecii vecilor, Amin”. Cam cu astfel de blesteme grele operau strămoşii noştri în lumea ţărănească asupra celor care comiteau crime grele contra vieţii şi comunităţii.
Am început cu această realitate istorică pentru ca să le atrag atenţia oamenilor politici români ca nu cumva acest blestem să se abată asupra lor dacă mai încearcă şi de acum încolo să-şi trădeze comunitatea şi neamul, împinşi de la spate de vârful de lance al UDMR, care nu mai are nicio măsură în a leza demnitatea noastră naţională şi a-şi exprima ura şi dispreţul faţă de români şi faţă de alcătuirea noastră statală.
Ce au obţinut până acum aceşti şovini udemerişti de la oamenii politici români cei slabi şi interesaţi pentru binele lor personal? A fost pus ca reprezentant al României la Comunitatea Europeană cel mai mare duşman al alcătuirii noastre statale şi al românilor, Laszlo Tokes, cel care în viaţa lui nu a dat un semn de confraternitate cu românii, deşi la Revoluţie, în decembrie 1989, românii i s-au alăturat într-un moment greu al vieţii lui. Românii i s-au alăturat - spre exemplu - şi lui Raed Arafat, în ianuarie-februarie 2012, dar ce diferenţă între cei doi, raportându-se la români: unul ne face rău la fiecare pas şi unul ne face bine la fiecare secundă, când este vorba de lupta pentru viaţă!
Ce au mai obţinut şovinii unguri? Reinstaurarea monumentului de la Arad dedicat celor 13 generali care au luptat pentru revoluţia ungară contra românilor din Banat, trimiţând trupe şi tunuri şi contra românilor din Transilvania. Cred că blestemul lui Ion I.C. Brătianu - cel care a dat jos monumentul în 1924 - l-a ajuns deocamdată pe Adrian Năstase, cel care a patronat această afacere de cârdăşie politică cu UDMR, împotriva voinţei românilor transilvăneni.
Ce au mai obţinut şovinii unguri? Abonamentul la conducerea Ministerului Culturii din România, unde s-a cocoţat chiar şeful UDMR, care are ca scop declarat autonomia pe criterii etnice în România. Aşadar, oameni de cultură precum Eugen Simion, Augustin Buzura, Dumitru Radu Popescu, Andrei Marga, Dinu C. Giurescu, Ion Scurtu, Camil Mureşanu, Neagu Djuvara, Dumitru Protase, Dan Berindei, Florin Constantiniu, Şerban Papacostea, Ioan Aurel Pop, Marius Porumb, Ladislau Gyemant, Mihai Bărbulescu, Dinu Săraru, Paul Anghel, Nicolae Breban, Sânzâiana Pop, Gabriela Adameşteanu, Irina Petraş, Petru Poantă, Ion Brad, Horia Bădescu, Horia Colan, Marta Petreu, Radu Beligan, Victor Rebenciuc, Alexandru Arşinel, Tamara Buciuceanu-Botez, Iurie Darie, Mircea Diaconu, Marcel Iureş, Maia Morgenstern, Virgil Ogăşanu, Florin Piersic, Irina Petrescu, Stela Popescu, Ion Caramitru, Alexandru Surdu, Ion [Jean] Pop, Marius Sala, Ana Blandiana, Cristian Ţopescu, Cristian Tudor Popescu şi atâţia alţii nu pot conduce Ministerul Culturii al României din cauza abonamentului UDMR.
Aceeaşi şovini unguri de la UDMR au mai obţinut purificarea etnică de români a numeroase licee din Transilvania, care au fost ridicate şi susţinute în trecutul istoric nu de maghiari, ci de români, saşi şi alte etnii (vezi excelenta carte pe această temă a istoricului Vasile Lechinţan, din Cluj-Napoca). S-a făcut în văzul tuturora scoaterea copiilor români din Liceul „Bolyai Farkas” din Târgu-Mureş, traumatizând o întreagă generaţie de liceeni români, cu concursul politicienilor trădători de atunci. Situaţia liceelor purificate de români se menţine.
Recent, tot la Târgu-Mureş, cârdăşia PDL-UDMR a creat o facultate de medicină în limba maghiară, alt pas al UDMR spre izolare de Statul Român şi realizare a autonomiei pe criterii etnice, obţinută de facto prin această facultate.
La începutul anului 2011, vârful de lance al UDMR a propus în Parlamentul României devalizarea instituţiei Arhivelor Naţionale prin scoaterea către UDMR a arhivelor confesionale maghiare (punând la înaintare, fără consultarea lor, şi bisericile româneşti). Opinia publică românească a protestat. În octombrie 2011, vârful de lance al UDMR repune în mod tainic pe tapet această dorinţă-deziderat spre separare de Statul Român şi cu concursul Parlamentului României, iar legea trece fulgerător. Opinia publică din România şi românii din diaspora se ridică împotriva ei şi Curtea Constituţională o respinge, pe motivul că nu a trecut şi prin Senat, nu pentru că este vădit distructivă pentru Statul Român şi pentru că lezează demnitatea naţională românească. Între timp, li se alătură ţelurilor şi reprezentaţii Bisericii Greco-Catolice din România, în frunte cu cardinalul Mureşan, o biserică atât de respectată în trecutul nostru istoric, patroană a luminilor Blajului, astăzi reprezentanţii ei stând alături de UDMR; până acum nici nu s-au gândit la arhive. Dar epopeea vârfului de lance UDMR, în cârdăşie cu aliaţii politici continuă, astfel că în ciuda opiniei publice româneşti, care a considerat imoral acest demers, a repus pe tapet în Senatul României legea retrocedării arhivelor confesionale. Pentru vârful de lance UDMR nu contează că transformă pe senatorii români în nişte trădători dacă votează această lege şi că-i va ajunge blestemul strămoşilor noştri, că va transforma oraşul sau comuna de reşedinţă a acestor senatori într-un cuib de trădători, scopul autonomiei pe criterii etnice ungare este mai important. Să sperăm că opinia publică din ţară şi românii din America şi din alte ţări să apere demnitatea românească şi Statul Român să poată să se consolideze şi să se înscrie într-o democraţie veritabilă şi nu parazitată de cârdăşii politice şi, mai nou, religioase.

Categorie: