Boii ară şi caii mănâncă!

Au trecut şi Zilele „Sfântu Gheorghe”, pe care altădată le aşteptam cu sufletul deschis, deoarece participam la festivitatea de deschidere şi la multe activităţi, în calitate nu numai de locuitor al acestui oraş, pe care îl consider şi al meu, dar şi în calitate de consilier local.
Pe an ce trece, dezamăgirea creşte şi, aşa cum am declarat şi la ultima şedinţă a Consiliului Local, la această ediţie a zilelor oraşului, eu una nu m-am regăsit. Mai întâi, că am senzaţia organizării acestor zile în spatele cortinei, noi, consilierii locali, vorbesc de cei români, evident, nefiind consultaţi absolut deloc cu privire la acţiunile organizate. Normal ar fi ca aşa cum se procedează şi la 1 Decembrie, să se numească o comisie, cu reprezentanţi din toate segmentele sociale, care să fie consultată în legătură cu acţiunile organizate.
Fără a face parte din nicio structură de organizare a zilelor oraşului, având deja experienţa anilor precedenţi, am insistat doar să primim şi noi dreptul de a prezenta pe scena din Piaţa „Sfântu Gheorghe”, programe de folclor românesc. În urma întâlnirii cu domnul primar, am constatat stupefiată că domnia sa consideră folclorul „o activitate de nişă”, fapt pentru care ni s-a repartizat şi în anii trecuţi scena „din spatele şurii”, cum o numim noi, adică cea din curtea Liceului de Arte, unde nu merge nimeni, pentru că e un loc retras şi deloc primitor, ca şi cel din spatele Muzeului Secuiesc, unde am avut onoarea de a fi repartizaţi în anii precedenţi. Să repartizezi spectacole cu muzică de tot felul chiar pe scena centrală din faţa Prefecturii, iar folclorul autentic să-l duci la margine, mi se pare o lipsă totală de respect faţă de valorile autentice, fie că este vorba de folclorul românesc, de cel maghiar sau al altor neamuri. Dar, mulţi văd, puţini pricep…!
În cele din urmă, am primit „permisiunea” de a evolua pe scena din Piaţa „Sfântu Gheorghe”, iar programele de folclor prezentate au fost excepţionale, au fost un regal. S-a cântat, s-a dansat, s-a aplaudat din suflet, totul fiind de nota 10 cu steluţă. Bucuria a fost de scurtă durată, căci - ce să vezi? - marţi dimineaţă, citesc stupefiată în presa locală că domnul primar s-a declarat foarte nemulţumit de faptul că, deşi a făcut un compromis şi a răspuns unor presiuni (venite din partea noastră, a românilor, evident), nu s-a aşteptat la marea de steaguri tricolore care au însoţit programele noastre şi care nu-şi găseau acolo locul. Aşadar, prezenţa folclorului românesc pe scena din centrul municipiului „nu a fost un plus pentru Sfântu Gheorghe”!
Aşa ceva este incredibil! Cu tricolorul s-au prezentat şi Junii din Scheii Braşovului la parada lor, desfăşurată simultan cu zilele oraşului nostru, tricolorul a fost prezent şi la spectacolul de folclor a lui Nicolae Botgros, de la sfârşitul lui noiembrie 2018, sau la Festivalul Naţional Coral „George Sbârcea”, recent încheiat (vezi pagina 6). Adică, tricolorul suntem noi, românii, care ştim să ne cinstim valorile şi să ne respectăm tradiţiile! Aţi priceput…?!
Acum, sunt ferm convinsă de faptul că scena din Piaţa „Sfântu Gheorghe” a fost mutată special „în spatele şurii”, pentru că au deranjat anumite persoane minunatele programe de folclor românesc, prezentate chiar la poarta de intrare din direcţia gării, către zilele oraşului. Ăsta-i adevărul gol-goluţ!
Prezenţa românească adevărată, reprezentată prin folclor, a fost pentru noi singura bucurie a acestor zile ce se voiau ale noastre, ale tuturor locuitorilor acestui oraş. În rest… mici, bere, tarabe unicolore (!) şi… cam atât.
Dacă la aceasta adăugăm şi faptul că noi, românii, nu am meritat un loc la premiul anual PRO URBE şi că nu am avut nicio delegaţie dintr-o ţară care să ne reprezinte şi pe noi sau vreun spectacol al unui teatru românesc din Ţară, nu avem de ce să spunem că zilele oraşului au fost şi zilele noastre. Şi când te gândeşti că Zilele „Sfântu Gheorghe” sunt iniţiativa Fundaţiei „Mihai Viteazul”, în anii ’90”! Dar, aşa cum arată titlul articolului, „boii ară şi caii mănâncă”…! Ele au fost treptat confiscate şi transformate în ceea ce am văzut la ultima ediţie. Desigur, vor fi persoane importante, cozile noastre de topor, care nu vor întârzia să pupe mâna şi să afirme cu argumente europene, sau chiar planetare, cât de minunat a fost totul… pentru ei! Aceştia sunt şi rămân pentru noi, slugi demne de milă şi de silă.
În calitate de consilier local, aş vrea să spun că eu consider că am ştiut mai puţin despre organizarea zilelor oraşului decât portarul de la Primărie, pentru că nimeni nu ne-a întrebat sau nu ne-a cerut părerea în calitate de consilieri români, care reprezentăm o parte a populaţiei plătitoare de taxe şi impozite. Dar banii noştri sunt buni! Anul viitor, fiind an al alegerilor locale, ne aşteptăm la ce-i mai rău. Aşa cum am mai spus, scena noastră va fi amplasată, în cel mai bun caz, pe malul Oltului. Despre PRO URBE, nici vorbă, şi mă gândesc că poate, dacă tot ni s-a promis o regândire a activităţilor, să le propunem să scoată un Regulament al Consiliului Local care să prevadă când şi unde putem folosi steagul tricolor (că pe celălalt l-am tot văzut!). Până atunci, rămân cu un gust amar şi cu aproape convingerea că, pe an ce trece, se conturează tot mai vizibil ceea ce putem numi „dictatura minorităţii asupra majorităţii”! La nivelul Ţării, evident! Dă Doamne, să nu am dreptate!
Cu stimă,
prof. Rodica Pârvan, consilier local PSD

Categorie: