Câte ceva despre „lecţia de pragmatism” a ungurilor

Într-un cunoscut săptămânal, ce se bucură de o bună apreciere din partea cititorilor, la o margine de pagină, cineva îşi exprimă entuziasmul pentru „lecţia magistrală de pragmatism” pe care ungurii din România ne-au oferit-o cu ocazia recentului Referendum pentru demiterea preşedintelui.
Nu-mi prea pot da seama cam ce înţelege insul prin această „magistrală lecţie de pragmatism” pe care ne-au servit-o ungurii, dar ceea ce ştiu sigur e că el îşi dă cu părerea asupra unor stări de lucruri din România de care habar nu are. Astfel ajunge la concluzii absolut false despre comportamentul electoratului maghiar din România, care, dacă ne-am lua după cele scrise, ar avea o înaltă conştiinţă etnică şi este atât de deştept încât poate să-şi urmărească singur interesele, fără să ţină seama de părerile unora sau altora dintre politicieni.
Cu alte cuvinte, ungurii noştri sunt atât de mintoşi încât nu mai au nevoie nici de popa Tokes, nici de Frunda Gyorgy, nici de Marko Bela, nici de toţi ceilalţi lideri, cu atât mai puţin de poveţele celor de la Budapesta, în frunte cu Orban Viktor! „Cu sau fără cunoştinţa liderilor UDMR, cu sau fără influenţa declaraţiilor lui Viktor Orban, electoratul maghiar a demonstrat că îşi calculează bine interesul şi nu poate fi luat „la vrac” în calculele de preamărire a unora sau altora dintre liderii de la Bucureşti. A demonstrat, încă o dată, că ştie să-şi pună interesul comunitar deasupra simpatiilor de moment.” Evident este vorba, cred, de liderii celor ce nu pot fi luaţi „la vrac”, fiindcă şi ei tot la Bucureşti îşi târăsc cu greu existenţa, de pe o zi pe alta, ca nişte „cetăţeni de rangul doi” ce sunt.
Iar „interesul comunitar” pe care îl au ungurii noştri, după cum ne spune semnatarul respectivului articol, este acela „de a dovedi că fără ei nu se poate guverna România, că fără ei, iată, nu ies calculele”! Extraordinar! Deci, România nu poate fi guvernată fără unguri! Aşa o fi, dacă aşa zice insul. El se bazează, desigur, pe istoria ultimilor două decenii, de-a lungul cărora ungurii - prin reprezentanţii lor, prin udemerişti - s-au aflat aproape permanent la guvernarea ţării! De aceea, cred, au şi obosit de atâtea eforturi depuse pentru binele şi propăşirea României. Să-i lăsăm deci, cum spunea Ponta, să se mai odihnească.
Iar noi să revenim la „lecţia magistrală de pragmatism” pe care ne-au servit-o, nelăsându- se influenţaţi, cu ocazia Referendumului, de cei ce doreau să-i ia „la vrac”. Aş vrea să-i spun însă insului că se înşeală amarnic. Aş vrea să-l fac să înţeleagă că ungurii noştri nu acţionează altfel decât luaţi „la vrac” de către „politicienii ce li s-au urcat azi în spate”. Adică, mai pe româneşte, „la grămadă”, în turmă! Aşa au apărut ei în Europa, aşa au rămas şi aşa acţionează! Cum li se comandă. Iar comanda nu este ascultată doar din gura politicienilor, ci, de regulă, ea se transmite prin intermediul celor două „biserici istorice”: catolică şi reformată. Adică se transmite prin gura preoţilor, în biserică, după slujbele ce se fac, cu regularitate, zilnic, dimineaţa şi seara. Şi cum să nu asculte credincioşii de glasul preotului?! Cum să nu asculte ei de vorbele, pline de otravă, ale lui Tokes Laszlo, îndreptate împotriva românilor?!
Pe de altă parte, povestea cu neputinţa guvernării ţării decât cu ajutorul ungurilor, că „fără ei nu ies calculele”, este nu numai o mare prostie, ci şi o miopie politică de-a dreptul periculoasă. Este ceva ce se aseamănă cu o altă uriaşă neghiobie ieşită din gura unuia care umple, seară de seară, ecranul unui post tv. Anume că românii ar muri de foame dacă nu ar fi importurile masive de tot ceea ce are nevoie omul să trăiască. Fără importuri, România nu este în stare să-şi hrănească cetăţenii! Sigur, aşa este şi aşa va fi câtă vreme milioanele de hectare de teren productiv rămân, an de an, nelucrate! În realitate însă, pământul ţării poate hrăni aproape o sută de milioane de oameni, nu douăzeci, câţi suntem, dacă suntem.
Iar dacă în cei 20 de ani trecuţi de la „revoluţie” ungurii s-au aflat mereu la guvernarea ţării, asta nu s-a datorat faptului că „fără ei nu ies calculele”, ci prostiei de care au dat dovadă politicienii români, intereselor meschine, înguste, partinice, puse mereu mai presus de interesele naţionale, intoleranţei duse până la limitele absurdului dintre partidele politice, ajungându-se la situaţia incredibilă când membrii acestora pun mai presus calitatea lor de membri de partid decât apartenenţa la poporul român! Am putea chiar afirma, fără nicio exagerare, că ultimele guverne, pe mâna cărora a ajuns ţara, pot fi acuzate de trădare a intereselor naţionale. Fiindcă aşa poate fi socotită aducerea la guvernarea României a UDMR, o adevărată „coloană a cincia” a iredentismului şi revizionismului budapestan. Această organizaţie şovină nu urmăreşte nimic altceva decât „destabilizarea Statului Român, luptând împotriva sintagmei ,,stat naţional unitar”, dorind dezmembrarea lui”. Aşa a ajuns România un fel de oaie neagră a Europei, aşa a devenit ea un fel de sat fără câini, prin care se plimbă fiecare pe unde vrea şi vorbeşte ce doreşte, fără să-i fie teamă că i s-ar putea întâmpla ceva.
Tocmai de aceea comportamentul civic şi politic al liderilor maghiari a depăşit cu mult limita bunului simţ, devenind de-a dreptul obraznic, neruşinat, impertinent. De aceea Kover Laszlo, preşedintele Parlamentului ungar, îşi permite să catalogheze Guvernul român ca fiind „agresiv şi barbar”; de aceea răspopitul Tokes Laszlo poate să strige, în gura mare, că „Ponta neagă cu aroganţă neruşinată existenţa pământului secuiesc”, iar „xenofobul Crin Antonescu obstrucţionează învăţământul în limba maghiară”; numai aşa presa de limbă maghiară din ţară poate să scrie orice, afirmând că „România este singura ţară creată de Trianon, cârpită, care a rămas până astăzi cu graniţele de după primul război mondial”, sau afirmând că ,,trăim în acea Românie care până în ziua de azi persecută cu violenţă sute de mii de maghiari, care i-au fost alipiţi”!
Cât priveşte acea luare „în vrac” de care vorbeşte autorul articolului la care m-am referit şi „lecţia magistrală de pragmatism” pe care ne-a oferit-o electoratul maghiar, datorită înaltei sale conştiinţe, voi aminti doar că atât Orban Viktor, cât şi Tokes Laszlo s-au adresat ungurilor din România, îndemnându- i la absenteism, atrăgându-le atenţia că „preşedintele suspendat, Traian Băsescu, a ajuns cel mai apropiat de maghiarii din Transilvania”. Aşa că de data aceasta, ungurii din România, punându-şi „interesul comunitar deasupra simpatiilor de moment”, au stat, „în vrac”, acasă, aşa cum altădată, tot datorită aceluiaşi interes, s-au prezentat tot „în vrac” în faţa urnelor, fiind cei mai harnici şi mai disciplinaţi dintre alegători.

Categorie: