Ce nu a spus Tamas Sandor despre hotărârile Dietei de la Leţ, din anul 1600


Autor: 

dr. Ioan Lăcătuşu

În deschiderea şedinţei din luna mai a Consiliului Judeţean Covasna, care a avut loc în localitatea Leţ, preşedintele Consiliului, Tamas Sandor (foto), a subliniat că „locul evenimentului nu a fost ales întâmplător, acesta găzduind în anul 1600 Dieta naţională secuiască, iar în perioada imediat următoare, în acest loc s-au ţinut adunările judeţene din comitatul Treiscaune”.
Dacă pentru domnul Tamas Sandor şi colegii săi momentul evocat reprezintă un motiv de mândrie şi recunoştinţă faţă de înaintaşii secui, pentru români în general, şi pentru cei din Arcul Intracarpatic în special, momentul evocat reprezintă încă un prilej de maximă intoleranţă faţă de Biserica Ortodoxă şi credincioşii săi, cu efecte dezastruoase pentru păstrarea identităţii confesionale, lingvistice şi naţionale româneşti.
Este cunoscut faptul că legăturile bisericeşti dintre credincioşii români de pe ambii versanţi ai Carpaţilor au fost întărite şi prin mijlocirea preoţilor şi călugărilor de dincolo de munţi, care au venit în ajutorul românilor ardeleni cu cuvântul şi cu fapta, prin copierea şi răspândirea de manuscrise şi tipărituri, prin grija arătată faţă de credincioşii ardeleni care intrau în mănăstirile din Ţara Românească şi Moldova, prin solicitudinea arătată prin colectele făcute în vederea construirii unor biserici şi şcoli confesionale.
La fel de cunoscute sunt măsurile luate de autorităţile vremii de a împiedica aceste benefi ce legături. Astfel, hotărârea Dietei de la Leţ, ţinută în 25 octombrie 1600, după înfrângerea lui Mihai Viteazul la Mirăslău, prevedea persecuţia nemiloasă a călugărilor români „fi indcă stricăciunea şi pericolul nostru de acum a venit din cele două ţări române… De aceea niciun popă românesc să nu poată intra niciodată din cele două ţări române, iar călugării de tot să fi e proscrişi din toată ţara. De se va afl a vreunul că a intrat sau va intra contra hotărârii ţării, pe acela să-l prindă şi să-l despoaie orişiunde” - se spune în hotărârea dietală.
Consecinţele acestei hotărâri a Dietei de la Leţ s-au concretizat în înăsprirea intoleranţei faţă de români şi deznaţionalizarea prin maghiarizare a zeci de comunităţi româneşti din interiorul „ţinutului secuiesc”, numit pe drept de intelectualitatea română din perioada interbelică ţinut secuizat.

Categorie: