CENTENARUL MARII UNIRI!!!

Mai sunt patru ani până la împlinirea centenarului celui mai măreţ eveniment din istoria Neamului Românesc, MAREA UNIRE, şi în Alba-Iulia pluteşte tristeţea, dezamăgirea, teama că celebrarea Zilei Unirii se va desfăşura fără a ne putea aduna în jurul unui simbol reprezentativ, care să bucure pe mulţi urmaşi ai participanţilor la Marea Adunare.
Relansată la împlinirea a 90 de ani, 2008, de către societăţile patriotice locale, problema monumentului ne-a adus marea descurajare tocmai din partea celor care ar fi avut obligaţia morală să sprijine construirea monumentului, preasfinţii bisericilor, rolul principal de opoziţie avându-l chiar reprezentantul Arhiepiscopiei de Alba-Iulia, care şi-a exprimat temerea că monumentul „ar putea concura cu Catedrala Încoronării” (ziarul „Unirea”, 30 septembrie 2008). Martor ne e Dumnezeu că nouă nici nu ne-a trecut prin cap o asemenea ipostază de gândire, de-a dreptul puerilă, neexistând alt argument.
Ar fi un mare păcat să se conteste contribuţia preoţilor la realizarea marelui eveniment, dar de la larga respiraţie a acelora, pornind chiar din începutul luptei memorandiştilor, şi până la îngustimea aprecierii că „Unirea trebuie să devină şi rezultatul unui act politic datorat Vechiului Regat” („Credinţa străbună”, octombrie, 2008), este o dovadă clară că edificiul religios nu a fost destinat drept simbol al luptei maselor populare, ci preamăririi celor care n-au avut niciun dram de contribuţie alături de mase. Atunci, dacă obiectivul religios, Catedrala Încoronării, cum frecvent este prezentată în replica domniei sale, este dedicat regilor, populaţia oraşului, a întregii Transilvanii, a întregii Ţări vrea şi ea o „Catedrală” în memoria adevăraţilor făuritori ai Unirii, pentru că au crezut în dreptatea lui Dumnezeu, singurul care i-a ajutat, care le-a hrănit speranţele. De ce cele două monumente nu s-ar îmbrăţişa într-o dublă pioşenie, pe axa bulevardului Transilvaniei şi Parcului Unirii, continuată cu podul conceput de arhitectul Ion Străjan, care ar mai anihila acoperirea Catedralei de zidurile înălţate ale Cetăţii?
Reamintim că intervenţia domniei sale, IPS Andrei Adreicuţ, având în spate alte determinări, a fost contrată de opinii ale populaţiei, ale ziariştilor, toţi revoltaţi de „schimbarea la faţă” a celor prezenţi la sfinţirea locului destinat monumentului, centrul Platoului Romanilor, marcat de o placă pe care se scrisese: „Aici se va construi Monumentul Marii Uniri!”.
Sesizarea lipsei monumentului la 90 de ani de la Unire a avut ecou în atenţia organelor administrative locale şi centrale:
- „Cultul Eroilor”: „Apreciem dorinţa dumneavoastră de a ridica monumentul închinat desăvârşirii Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, ca simbol al luptei românilor de a trăi într-un stat unitar, independent”.
- Consiliul Judeţean Alba este de acord cu ridicarea „unui monument, simbol al unirii tuturor teritoriilor istorice sub un singur numitor împlinit în 1918”.
- Primăria municipiului Alba-Iulia: „Susţinem iniţiativa dumneavoastră de ridicare a monumentului Marii Uniri, înfăptuită la 1 Decembrie 1918”.
- Muzeul Naţional al Unirii „salută iniţiativa ridicării monumentului desăvârşirii Marii Uniri la Alba-Iulia şi sprijină acţiunea propusă”.
- Academia Română: „Apreciem pozitiv iniţiativa în legătură cu ridicarea la Alba-Iulia a unui monument care să simbolizeze Marea Unire din 1918” („Unirea”, 13 noiembrie 2008).
Şi solicitarea asociaţiilor civile a rămas cu „aprecieri”, cu „salut”, cu „susţineri”... Şi au mai trecut şase ani! Câte se puteau face în acest timp!
Notăm mai departe câteva opinii din presa locală, care acuză orientarea nesănătoasă a Arhiepiscopiei: „... opunându-vă construcţiei monumentului, veţi transforma Arhiepiscopia într-un cuib al discordiei, fapt care nu vă va fi iertat. Nu vă temeţi că vă pierdeţi turma şi veţi ajunge să predicaţi sfinţilor de pe pereţi?” („Unirea”, 13 noiembrie 2008); „El (monumentul) trebuie eliberat de suverani vremelnici... clerici şi oameni politici, pentru că Unirea au înfăptuit-o cei 100 de mii de poporeni strânşi pe Platoul Romanilor, reprezentând întreaga suflare a Transilvaniei, în acea zi de 1 Decembrie 1918,... să se respecte adevărul istoric!” („Unirea”, Dumitru Henegar); „Un Monument al Unirii trebuie să respire în eternitate, de aceea se cere ca el să fie portretul benefic al românităţii, nu al regilor, monarhilor etc.” („Unirea”, 5 noiembrie 2012, Ion Mărgineanu); „Careul de popi de la catedrală... contestă dreptul oraşului Alba-Iulia de a avea un Monument al Unirii. Chiar IPS Andrei a ieşit intempestiv în presă cu o scrisorică destinată ministrului Culturii, Iorgulescu, în care se vorbea despre inoportunitatea unui asemenea monument” („Informaţia de Alba”, 13 noiembrie 2008).
Ziarul „Alba-Iulia - organ al proclamării unităţii naţionale”, nr. 9 din 4 martie 1919, publică o „Chemare!” pentru ridicarea acestui monument, adresată tuturor românilor pe care îi îndeamnă să subscrie la „Fondul pentru ridicarea Monumentului Unirii la Alba-Iulia (pag. 21): „Netrebnici am fi dacă noi, care în fiecare zi călcăm pământul sfânt al neamului nostru, n-am da odihnă aici eroilor care au murit privind crestele Carpaţilor!” („Dacoromania”, nr. 52, 2010, Ion Pleşa). Se vede de aici că aspiraţia românilor de a se construi monumentul spre memoria maselor de asupriţi care au înfăptuit reîntregirea Ţării, este de-o vârstă cu Unirea şi că de 96 de ani s-au găsit întotdeauna forţe ostile, asemănătoare celor din zilele noastre, precum fostul Arhiepiscop de Alba-Iulia, IPS Andrei Andreicuţ. Înţelegem că regalităţii recunoscute ca „înfăptuitor” al Unirii i s-a închinat monumentul Catedralei, unde încoronarea s-a desfăşurat pe treptele clădirii, pentru că nu i s-a permis cuplului regal să intre în locaşul ortodox, de către autorităţile catolice, care le-au impus respect faţă de ritul căruia îi aparţineau. Şi aceştia sunt „eroii Unirii!!!”.
Aşa stând lucrurile, adevăraţii Eroi ai Unirii, robii imperiului austro-ungar, umiliţii secolelor, sclavii nemeşilor ne strigă din mormânt şi cer „încoronarea” cu dreptate a acelor care o merită. Concepţia unui alt „Altar al Patriei” trebuie să cuprindă simbolistica întregii jertfe seculare a Poporului Român şi nu iar chipuri de regi „vremelnici”, care deja se găsesc în trei locuri aici: Sala Unirii, în faţa Catedralei, pe pereţii interiori ai Catedralei. În rândul oamenilor, nu există numai religie, există şi pioşenie în faţa eroismului românesc, care este, deopotrivă, pe placul lui Dumnezeu, dar n-are „biserică”. Şi este curios ca tocmai preoţii, care laudă în biserică jertfa eroilor, contribuţia lor la păstrarea religiei, tocmai ei să se împotrivească păstrării în memoria generaţiilor viitoare a sacrificiului lor, printr-un asemenea monument, în faţa căruia şi regii au datoria de a se pleca!
Tot astfel, decidenţii asupra proiectului nu trebuie să fie preaplecaţii unor interese străine de istoria Ţării, nu trebuie să fie goliţi de ataşamentul faţă de marea jertfă a înaintaşilor, cărora le datorăm libertatea noastră de azi! Cei ce vor să hotărască în secret configuraţia Monumentului Unirii, în contra acestui deziderat, greşesc, încălcând dorinţa urmaşilor acestor eroi de a cere şi pentru străbunii lor un sanctuar de închinăciune, unde să pună o floare, să aprindă candele, să se plece în faţa simbolului de jertfă. Dacă se vehiculează adoptarea proiectului domnului Buculei, în care figurează doar cruci, să avem în vedere că axa bulevardului Transilvania uneşte două Catedrale, care sunt suficiente în plan religios, iar în compoziţia Monumentului amplasat între ele ar trebui să figureze simboluri vizând Eroii Ţării pe umerii cărora se sprijină libertatea şi plinătatea României.
Nerăspunzând acestei solicitări a populaţiei, ca la centenar să avem monumentul adecvat evenimentului, se trece în uitare tot ce are mai sfânt Ţara: oraşul marilor jertfe transilvănene, oraşul refacerii trupului Ţării, oraşul reînvierii României Mari! Se săvârşeşte un mare păcat, atât faţă de trecut, cât şi faţă de viitor!
„Deşteaptă-ne, o, Maică Românie!” („Condeiul ardelean”, nr. 259, 2014).

Fundaţia „Alba Iulia 1918, pentru Unitatea şi Integritatea României”
Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu”
Asociaţia „Cultul Eroilor”, Alba
Asociaţia Veteranilor de Război, Alba