Ceramică din epoca Mezolitică, descoperită de arheologi în Munţii Maramureşului

Maramureş

Muzeul Judeţean de Istorie şi Arheologie Maramureş a descoperit, în timpul unei campanii de arheologie desfăşurată în luna iulie în Munţii Maramureşului, piese de ceramică datate din epoca Mezolitică (10.000 de î.Hr.), precizează instituţia într-o postare pe pagina sa de facebook.
„În aceasta campanie au fost investigate mai multe locaţii cu potenţial arheologic, mai cu seamă în ceea ce priveşte locuirea din epoca Mezolitică. Astfel, mai multe piese litice, specifice acestei epoci, au fost descoperite în punctele Vârful Salaşinurile, Preluca sau Poiana Căprioarei, Valea Ursului din Pasul Bălăşimuri, platoul Coroboaiei, toate situate la altitudini de peste 1.500 m. Aceste noi descoperiri se adaugă celor deja cunoscute din campaniile arheologice anterioare de la Poiana Ştiol, pârtia de schi din Pasul Prislop, stâna Gropşoare etc.”, se arată în informarea muzeului.
În acest an a fost identificată şi o staţiune - probabil preistorică - la Poiana Ştiol, mai multe fragmente ceramice fiind recoltate din acest loc. De asemenea, în locul numit Poiana Fântânilor a ieşit la iveală un fragment ceramic lucrat la roata de culoare cenuşie, care ar putea aparţine mileniului I d.Hr., menţionează sursa citată.
Totodată, s-a revenit cu cercetări de suprafaţă pe Vârful Geamănu, unde, în anii ’80 ai secolului trecut, a fost descoperită întâmplător o ceaşcă de lut, databilă la sfârşitul epocii Bronzului, care se păstrează la Muzeul Rădăcinilor din cătunul Şesuri.
Arheologii maramureşeni au mai documentat o parte din vestigiile trecutului recent din Primul şi Al Doilea Război Mondial, situate în Pasul Prislop.
Cercetările de teren vor continua şi în anii următori în vederea identificării de noi situri arheologice în zona montană, a precizat sursa citată.
Campania de cercetări arheologice montane s-a desfăşurat în cadrul proiectului „O arheologie a munţilor din Maramureş”, proiect derulat în colaborare cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române din Bucureşti.
Obiectivele campaniei din acest an au vizat: identificarea unor noi situri arheologice în Borşa, zona Pasului Prislop şi vecinătăţi, verificarea siturilor descoperite în anii precedenţi în vederea colectării de noi bunuri culturale mobile, investigarea locului numit Tarniţa Purcăreţului din localitatea Moisei, unde în anii ’80 ai secolului trecut au fost descoperite un depozit de obiecte de bronz şi o aşezare de la finele epocii Bronzului, aceasta din urma fiind atribuită culturii Suciu de Sus sau grupului Lăpuş (a doua jumătate a mileniului II î.Hr.).

Bihor
Prima reţea de peşteri speoturistice din România, realizată în Munţii Pădurea Craiului

Prima reţea de peşteri speoturistice din România s-a realizat în Munţii Pădurea Craiului, printr-un proiect de conservare prin valorificare turistică, cu sprijin elveţian, de către Centrul pentru Arii Protejate şi Dezvoltare Durabilă (CAPDD) Bihor.
„Speoturismul înseamnă turism speologic specializat, adică nu este acel turism cu infrastructură pentru turism de masă, ci este un tip de turism care se face parcurgând peştera cu echipament special, cu hamuri, căşti, lonje, nefiind iluminată, un turism de aventură. Cu sprijinul ghizilor care vor oferi informaţii de specialitate, omul va ieşi din peşteră, sperăm noi, mai conştient de faptul că peştera este un mediu unic, minunat, care trebuie protejat”, a declarat luni (7 august 2017 - n.n.), în conferinţă de presă, Andrei Acs, coordonator de proiect.
Reţeaua cuprinde, în prezent, zece peşteri din comunele Roşia şi Şuncuiuş, printre care şi celebra Peştera Vântului, cea mai lungă din Ţară, cu peste 42 de km.
Peşterile, unele de clasă A - precum Vântului sau Ciur Ponor, majoritatea de clasa B sau C, au fost alese şi stabilite în trei categorii de dificultate, sub genericul „Descoperă, experimentează şi explorează”.
Potrivit lui Paul Iacobaş, preşedintele CAPDD, peşterile speoturistice de iniţiere sunt Doboş şi Grueţ, pentru cei cu oarecare experienţă: Bătrânului, Osoi, Moanei şi Gălăşeni, şi cele mai „tari”, cu lacuri şi râuri subterane, cascade, puţuri verticale: Ciur-Ponor, Vântului, Craiului, Hârtopul Bonchii.
Intrarea în aceste peşteri va presupune, pe lângă echipament adecvat, şi o pregătire fizică şi psihică a vizitatorilor, inclusiv capacitatea de a învăţa de la ghizi tehnici de parcurgere a traseelor.
Numărul celor şase ghizi existenţi va fi mărit în toamnă, când centrul va organiza primul curs de ghizi în speoturism din România, pentru care CAPDD a reuşit să se acrediteze ca formator.
„Ghidajul în peşteri nu se referă doar la a-l conduce pe turist dintr-un punct în altul în siguranţă, ci implică multe cunoştinţe despre conservare subterană, de biologie, de geologie pe care ghidul le transmite vizitatorilor, pentru ca acesta să plece acasă cu alte păreri sau mai multe informaţii despre mediul subteran şi natură, în general”, a spus Paul Iacobaş.
Peşterile din reţea vor putea face, în continuare, obiectul cercetărilor speologice, însă speologii vor fi nevoiţi să obţină o autorizare din partea administraţiei.
Potrivit lui Andrei Acs, ideea generală a proiectului a fost de a conserva şi valorifica zece peşteri din Pădurea Craiului, aflate într-o stare mai mare sau mai mică de degradare în urma vizitelor necontrolate care se făceau acolo înainte ca acest centru să preia în administrare situl Natura 2000 Defileul Crişului Repede - Pădurea Craiului.
„Speoturismul este una din nişele cu care Pădurea Craiului poate ieşi în lumea bună a destinaţiilor de turism şi care să o diferenţieze faţă de alte destinaţii de excepţie precum Retezat, Maramureş, Delta Dunării. Ţintim acum piaţa internă şi Ungaria, dar încet o să vizăm Cehia, Polonia, Austria, Germania, toată Europa centrală şi de est, să aducem turişti specializaţi. În cel mult zece ani, vom deveni o destinaţie de excelenţă în Europa. Mai avem de lucru la partea de ghizi şi la cazări, dar se vor rezolva. Vrem să ajungem acolo că, dacă spui Pădurea Craiului în Viena, la un târg de turism, lumea să zică: „Ah, ăia cu peşterile!”, a mai spus Paul Iacobaş.
Proiectul are o valoare totală de 84.387 franci elveţieni şi a fost finanţat prin intermediul Contribuţiei Elveţiei pentru Uniunea Europeană Extinsă.

Sibiu
Biserica Evanghelică din România anunţă că nu îşi vinde lăcaşurile de cult
Biserica Evanghelică C.A. din România (BECAR) a anunţat marţi (1 august 2017 - n.n.), printr-un comunicat de presă, că niciuna din cele peste 200 de lăcaşurile de cult ale sale nu este de vânzare.
„Bisericile şi bisericile fortificate ardelene rămân în patrimoniul Bisericii Evanghelice C.A. din România (BECAR) şi ale comunităţilor ei. În ultimele zile şi săptămâni, au fost lansate diverse ştiri despre oferte de vânzare, ducând la o percepţie greşită a situaţiei. De foarte multă vreme politica conducerii BECAR este orientată spre menţinerea lăcaşurilor de cult în propriul patrimoniu, ceea ce nu se va schimba nici în viitor”, se arată în comunicat.
Majoritatea celor 200 de biserici evanghelice au fost construite în Evul Mediu şi sunt greu de întreţinut de cei 12.000 de saşi rămaşi în România.
„Înstrăinarea unei biserici nu este o premisă pentru o astfel de cooperare, motiv pentru care începând din 1990 până acum au existat doar două cazuri (Retiş şi Caransebeş, care au fost preluate de către Biserica Ortodoxă Română). Contracte de închiriere, de arendă sau de comodat s-au dovedit a fi soluţii bune. Prin astfel de proceduri, multe biserici săseşti au fost salvate în ultimii ani, mai ales în anii ’70 şi ’80 în Ardealul de Nord şi Bucovina de Sud. Este esenţial pentru BECAR ca bisericile să poată fi folosite şi în continuare ca lăcaşuri de cult sau pentru evenimente culturale sau turistice. În acest context, comunele, în special, sunt o variantă inspirată ca parteneri”, se mai arată în comunicat.