Comuna Sărmaș, liantul dintre maghiarii și românii din județul Harghita


Autor: 

Doru Decebal Feldiorean

Situată în partea de nord a judeţului Harghita, în Depresiunea Giurgeului, într-o zonă cu relief montan, comuna Sărmaş are în componenţă cinci sate: Platoneşti, Runc, Sărmaş, Fundoaia şi Hodoşa. Localitatea se întinde, de-a lungul drumului european 578 (DN 12), pe o lungime de circa 11 km pe cursul superior al Râului Mureş.
Limita administrativă a comunei se întinde: spre vest până pe creasta Dealului Filpea, continuându-se, apoi, pe Valea Cicicului şi pe Valea Pârâului Fagul Rusului; spre est până dincolo de culmea munţilor Bania, Negara, Gruieţ, Orosbic; spre nord până la Valea Secu;

spre sud până dincolo de culmea Dealului Hodoşa, prelungindu-se pe Valea Pârâului Jolotca. În partea de nord, Sărmaşul se învecinează cu municipiul Topliţa, în partea de est cu oraşul Borsec şi comuna Ditrău, în partea de sud cu comunele Ditrău şi Subcetate, iar la vest cu comunele Subcetate şi Gălăuţaş. Cele mai apropiate centre urbane sunt municipiile Topliţa, la 10 km spre nord, şi Gheorgheni, la 26 km spre sud.

Comuna Sărmaş este, practic, liantul dintre cele două mari zone ale judeţului Harghita, respectiv cea cu populaţie preponderent de etnie maghiară şi cea cu populaţie în majoritate de naţionalitate română.
Primar al acestei frumoase comune româneşti aşezată la păşirea în nordul meleagurilor harghitene este Mişu Mândru. Am stat de vorbă cu edilul aflat deja la cel de-al treilea mandat, chiar cu puţină vreme înainte de sfintele sărbători:
- Domnule primar, cam cât este de mare comuna pe care o gospodăriţi? Câte suflete numără ea?
- La ultimul recensământ, 4.150 de persoane, dintre care 82 la sută români şi 18 la sută maghiari.
- Care este, în linii mari, ocupaţia lor?

- Aproximativ 100 de persoane sunt angajate la instituţiile de stat. În rest, de bază sunt prelucrarea primară a lemnului şi creşterea animalelor (ovine şi bovine). O altă categorie sunt pensionarii, de la mină şi de la Industrial Group. Problema noastră principală este că sunt mulţi, populaţia fiind îmbătrânită. Dar cred că nu este ceva nou pentru satul românesc în general, ca populaţia să fie una îmbătrânită. Nivelul de trai nu este chiar catastrofal, dar necazul e că nu prea sunt perspective.
- De curând, v-aţi înnoit, domnule primar. Aveţi acum straie noi la sediul Primăriei.
- Aşa este. Am reabilitat clădirea Primăriei, dar am fost ultimii care am făcut acest lucru. Ne-am ocupat mai întâi de problemele comunei şi am lăsat la urmă Primăria. Am început lucrările în 2009 şi le-am finalizat în 2010. Modernizarea ne-a costat 400.000 de lei, însă am făcut-o din venituri proprii.

Fonduri mai multe pentru localităţile controlate de unguri

- Dumneavoastră sunteţi de acord cu afirmaţiile colegilor primari din zona de nord a judeţului, potrivit cărora conducerea Consiliului Judeţean Harghita sare peste localităţile româneşti atunci când vine vorba despre împărţirea fondurilor? Sau, şi când nu sare, alocă localităţilor din zona Topliţei sume derizorii în comparaţie cu acelea date primăriilor controlate de UDMR şi PCM.
- Da, sunt de acord. Cum aş putea să nu fiu în faţa evidenţei. Le-au dat la localităţile controlate de unguri mai mult, şi asta pe motiv că ar avea proiecte. Proiecte avem fiecare, asta să se ştie foarte clar. Şi mai e un motiv, anume că noi, românii, reprezentăm în judeţ doar 18 la sută. Aş fi de acord cu acest criteriu dacă s-ar menţine şi la nivel naţional, iar ei, udemeriştii, ar primi fonduri doar pentru 7 la sută, câtă pondere au maghiarii în România. Totuşi, în ciuda acestor lucruri, trebuie să amintesc reabilitarea, în anul 2009, a drumului judeţean 153 D (Sărmaş - Subcetate), care este o mare realizare.
- Pentru că am ajuns la capitolul drumuri, care este starea lor în comuna dumneavoastră?
- Am pietruit 4 km de drumuri comunale, care urmează să fie asfaltate din fonduri proprii. Avem în comună alţi 10-11 km de drumuri asfaltate în stare foarte bună. Pe aceste drumuri, lucrările au fost executate în urmă cu patru ani şi, totuşi, ele nu au o groapă. Iar asta în ciuda diferenţelor foarte mari de temperatură din zona noastră. Cum se face acest lucru? Foarte simplu. Se pot face lucruri de calitate şi în România, trebuie doar să vrei cu-adevărat şi să controlezi derularea execuţiei la fiecare pas.
- Spuneaţi mai devreme că aveţi şi dumneavoastră proiecte destule…
- Avem, spre exemplu, proiecte depuse, la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, pentru alimentarea cu apă şi canalizare. Valoarea este de 2 milioane de euro, dar este vorba doar despre o parte din sistem, nu despre întreaga comună. Spun aceasta ca să nu se înţeleagă că discutăm despre o lucrare care se poate face într-un an sau doi. Nici în Bucureşti nu este gata, avem cartiere întregi fără apă şi canalizare. Şi asta în anul 2011. Iar la noi, la munte, este mult mai greu să faci această lucrare decât la şes, unde tot locul este drept. E adevărat, avem şi avantaje datorită faptului că stăm la munte, dar şi destule dezavantaje.

Oamenii, înapoi la glie şi organizaţi în asociaţii

- Să ne întoarcem un pic la oameni. Când credeţi că va mai trece criza asta, când vor avea şi oamenii o viaţă mai bună?
- Aşa cum spuneam şi mai devreme, perspectivele sunt destul de reduse. Ceea ce vine din urmă, are şanse reduse, iar Gălăuţaşul şi Topliţa de altă dată, care absorbeau forţă de muncă şi din Sărmaş şi alte comune, s-au dus… Şi atunci, ce le rămâne la oameni? Întoarcerea la glie, la agricultură, asta le rămâne. Dar acest lucru nu este unul rău. Ia uitaţi-vă la europeni, de ce le merge aşa de bine?! Pentru că fac mai mult decât vorbesc. Acest lucru îi ajută, nu - vezi Doamne - că au ieşit din criză, şi noi nu. Până la urmă vom ieşi şi noi din criză, dar greu, şi nu cred că va mai fi vreodată ce a fost până în 2008. Fiecare va trebui să înţeleagă că va trebui să muncim mai mult. Oamenii trebuie să se întoarcă la glie şi vor avea două avantaje: nu vor mai plăti produsele şi vor mânca mai natural. În plus, nu vor mai fi pârloage. Apoi, oamenii vor trebui să înceapă să se asocieze, altfel nu vor primi niciodată preţul corect pe produs.
- Despre dezvoltarea turistică a comunei, pentru că face parte dintr-un peisaj montan mirific, ce ne puteţi spune?

- Pentru turism trebuie creată infrastructura, iar asta tot noi trebuie să o facem. Avem o pârtie de sanie veche, care trebuie refăcută şi omologată. Cel puţin pe perioada de iarnă, ar mişca lucrurile. Omul în ziua de astăzi vrea şi altceva decât aer curat şi, de aceea, trebuie să îi creăm condiţii. În plus, în ţara noastră nu există o pârtie de sanie omologată pentru desfăşurarea concursurilor naţionale. Campionatele naţionale de sanie ale României se ţin în străinătate. Vă daţi seama ce mare lucru ar fi dacă am avea această pârtie aici, la Sărmaş? Proiectul, în valoare de un milion de euro, e deja întocmit, e la Federaţia de resort şi urmează să îl depunem la Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Lucrarea nu e atât de grandioasă încât să nu se poată face într-un an de zile. Trebuie doar ca pârtia să aibă 900 - 1.000 de metri lungime, ca să poată fi omologată. În această situaţie, se va putea ţine pe ea chiar şi o etapă de cupă mondială. Să nu uităm că zona noastră este una în care este iarnă şase luni pe an, iar în decembrie şi ianuarie sunt pe aici şi locuri unde soarele nu ajunge nici măcar un minut pe zi. Ei, această pârtie ar dezvolta zona cu siguranţă, deoarece apoi ar trebui cazaţi anual sute, poate mii de oameni.

Categorie: