„Condeiul ardelean”, 10 ani de trăire românească în inima Ţării!

Au trecut 10 ani de când, aici în Carpaţi, în municipiul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe - Purtătorul de Biruinţă, situat în inima României, s-a născut „Condeiul ardelean”, publicaţia noastră de cuget şi simţire românească, prin care, pe de o parte, am apărat şi promovat valorile naţionale, iar pe de alta, am luptat împotriva abuzurilor administraţiei ungureşti, care, coordonată de la Budapesta, are un singur scop „în viaţă” - anularea prevederilor Tratatului de la Trianon şi destrămarea Statului Naţional Unitar Român. Au fost 10 ani cât o clipă a eternităţii, care s-au dus, cu bune şi cu rele, cu bucurii şi cu parcă veşnicele neajunsuri, căci, iubiţi cititori, sunt convins că ştiţi, o publicaţie românească - atenţie!, nu de limbă română, ci românească - se ţine cu mari sacrificii în judeţele, de ieri şi de azi, Covasna şi Harghita.
Aşadar, ziarul nostru a luat fiinţă de Ziua Naţională, la 1 Decembrie 2006, atunci când, mai întâi în cadrul Zilelor „Nicolae Colan” la Muzeul Spiritualităţii Româneşti şi apoi în Piaţa „Mihai Viteazul”, a fost lansat oficial. Nu a avut niciodată un proprietar persoană fizică şi, personal, mă mândresc cu asta, căci publicaţia aceasta patriotică a fost, este şi va fi întotdeauna a românilor, mai exact a tuturor românilor români, adică de bună credinţă, iubitori ai Bisericii Ortodoxe strămoşeşti, ai gliei pe care ne-au lăsat-o, cu preţul sângelui vărsat, înaintaşii noştri, într-un cuvânt ai Patriei noastre România. Prima organizaţie nonguvernamentală care a deţinut ziarul a fost Fundaţia Naţională „Neamul Românesc”, iar cea de-a doua, şi până astăzi ultima, Asociaţia „Noi Românii”. Motiv pentru care le datorăm mulţumiri pentru sprijin doamnei profesoare Mariei Peligrad şi domnului inginer Ioan Mugur Topolniţchi, dar şi multor altor personalităţi ale judeţului Covasna care ne-au fost alături în acele vremuri de început, printre care domnul doctor Ioan Mitrea, domnul inginer Aurel Dragomir, domnul inginer Horea Munteanu (fie iertat!), domnul doctor Codrin Munteanu şi, nu în ultimul rând, părintele protopop Florin Tohănean. Apoi, după scurt timp, ni s-au alăturat mulţi alţii, printre care părintele Ioan Ovidiu Măciucă, părintele Ioan Gavrilă, domnul inginer Ioan Bălan, domnul profesor Vasile Stancu, domnul doctor Ioan Lăcătuşu şi mulţi, mulţi pe care nu îi enumerăm acum în aceste puţine rânduri, dar cărora le aducem recunoştinţa noastră sinceră. Dacă pentru puţină vreme ziarul nostru s-a numit „Adevărul Covasnei”, între decembrie 2006 şi iulie 2007, a urmat momentul mult aşteptat în care şi-a schimbat atât titlul, numindu-se în continuare „Condeiul ardelean”, cât şi, mai ales, aria de acoperire, devenind publicaţie regională pentru judeţele Covasna, Harghita, Mureş, Alba, Sibiu şi Braşov, ulterior extinzându-se şi mai mult şi având un număr însemnat de abonaţi chiar în Hunedoara, Cluj, Timiş, Arad şi, peste munţi, în Prahova, Buzău, Bacău, Vrancea, Brăila, Suceava, Gorj, Constanţa ori Bucureşti. Şi astfel ni s-au alăturat, rând pe rând, multe alte personalităţi din Ţară, precum domnul profesor Petre Ţurlea, fost deputat de Covasna, domnul doctor Gheorghe Funar, domnul profesor Ilie Şandru, domnul profesor Lazăr Lădariu, domnul inginer Ioan Paul Mărginean, doamna profesoară Georgeta Ciobotă, domnul doctor Mircea Frenţiu şi… cei numeroşi pe care îi rugăm să ne ierte căci, iarăşi, nu îi amintim aici, dar pe care la fel de mult îi preţuim.
A fost puţin cât am reuşit să facem împreună, a fost oare suficient? Dumnezeu ştie! Lăsăm la latitudinea dumneavoastră, a dragilor şi fidelilor noştri cititori să apreciaţi. Noi credem că am făcut tot ceea ce se putea face în aceste vremuri tulburi, de proastă factură, de degradare morală şi socială. Cu atât mai mult cu cât ne-a lovit din plin, la nici doi ani de la înfiinţare, criza economică începută în anul 2008, motiv pentru care a şi devenit ziarul bilunar, atunci când nu s-a mai putut, adică în 2011. Am considerat în acel moment, împreună cu ceilalţi susţinători ai „Condeiului ardelean”, adică şefii de instituţii, parlamentarii şi primarii din judeţele Covasna şi Harghita, agenţii economici, cărora de asemenea le mulţumim pentru că ne-au fost alături, că e mai bună o apariţie bilunară decât nimic, întrucât un alt ziar care să spună din perspectivă creştină românească ceea ce acest ziar a spus şi încă o mai face, este greu de crezut că se va mai naşte şi va dăinui curând pe aceste meleaguri. Iar asta cu atât mai mult cu cât existenţa „Condeiului ardelean” vreme de 10 ani, repet, aici, în inima atât de îndurerată a Ţării, este şi aşa un miracol.
Un miracol pe care Bunul Dumnezeu l-a produs, poate, şi pentru că binecuvântarea pentru naşterea şi dăinuirea acestei publicaţii a dat-o un OM pe care, cu siguranţă, El îl iubeşte, şi anume ierarhul nostru drag - Vlădica Ioan, întâiul Episcop al Covasnei şi Harghitei, acum, în luna lui decembrie, deja de doi ani Arhiepiscop al Timişoarei şi Mitropolit al Banatului, în compania gândurilor de atunci ale căruia vă încredinţez:
„Apare astăzi, la 1 Decembrie 2006, de Ziua Naţională a României, ziarul de grai şi simţire românească „Adevărul Covasnei”. Publicaţia se lansează într-o zi istorică, în care în urmă cu 88 de ani, pentru tot ceea ce înseamnă Românie, se spunea adevărului pe faţă. De aceea, cred că este necesar ca săptămânalul acesta să militeze pentru unitatea de conştiinţă, neam şi spaţiu românesc.
„Adevărul Covasnei” trebuie să spună numai adevărul despre români, despre activităţile lor, despre realităţile din această zonă. Românii în casele cărora va ajunge acest ziar, vor simţi sentimentul că au în faţa lor o scriitură în grai dulce românesc! De asemenea, vor avea în faţă ştiri şi evenimente locale, dar şi istoria contemporană a românilor de pe aceste meleaguri, care va fi imortalizată în publicaţia românilor din judeţul Covasna. Din aceste considerente, într-un moment de dublă sărbătoare, îi îndemn pe cititorii publicaţiei acesteia, de grai şi simţire românească, să fie mai aproape, aici în Carpaţi, de ceea ce înseamnă românism, cultură românească, tradiţie şi spiritualitate ortodoxă. Totodată, îi îndemn pe cei care vor edita în timp ziarul, să îl facă o tribună de conştiinţă românească, fără aplecări într-o parte sau alta, pentru ca „Adevărul Covasnei” să rămână independent, aşa cum toţi românii şi-o doresc. Motiv pentru care vreau să nu se transforme într-un ziar de scandal, care să nu îi dezbine pe români sau pe români şi maghiari. Practic, îmi doresc şi îi doresc inimosului colectiv să redacteze mereu un adevăr în adevăratul sens al cuvântului, un adevăr care să fie valabil pentru românii, maghiarii şi rromii împreună cu care trăim în acest spaţiu românesc.
Nu în ultimul rând, îi îndemn pe slujitorii altarelor, ca în pagina pe care prin bunăvoinţă editorii publicaţiei ne-o pun la dispoziţie, să-şi aşterne gândurile legate de religia şi credinţa noastră ortodoxă. Să aştearnă cuvântul lui Dumnezeu în această pagină creştină, dar şi îndemnurile privind revigorarea moralei creştine. Îi mai îndemn pe tinerii profesori de religie, să contribuie la realizarea acestei pagini prin a-şi aşterne simţirile lor de cultură şi tradiţie românească. Nu îi uit în aceste rânduri nici pe istorici, cercetători, etnografi ori folclorişti, care sunt sigur că vor găsi deschidere în ziarul de cuget românesc. Prin urmare, voi fi bucuros dacă, după această lansare petrecută într-o zi de sărbătoare românească, publicaţia îşi va găsi locul în casele românilor.
„Adevărul Covasnei” nu va fi, aşadar, un ziar tributar formelor vechi, ci o publicaţie care priveşte spre viitor, neuitând de trecut. Am speranţa că un săptămânal românesc în zonă va putea fi, totodată, şi un mesager al ideilor şi problematicilor europene. De aceea, îi doresc „Adevărul Covasnei” să treacă prin multe rotative şi să fie bucuria românilor, care sunt sigur că îl vor aştepta la uşile şi porţile lăcaşelor lor”.
Mulţumim încă odată Înaltpreasfinţiei Voastre pentru rugăciuni şi pentru binecuvântarea pe care ne-aţi dat-o şi îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să vă aibă în paza Sa, pentru ca să îi păstoriţi şi pe românii de la graniţa de Vest aşa cum, cu dragoste şi multă înţelegere, ne-aţi ocrotit pe noi aici, în inima Ţării!
Vă mulţumim, de asemenea, acum, la ceas aniversar, tuturor celor care într-un fel sau altul aţi susţinut acest ziar de grai şi simţire românească, aşa cum spunea Părintele Mitropolit Ioan Selejan, solicitându-vă să ne fiţi alături, în lupta noastră dreaptă, şi pe mai departe.
La Mulţi Ani, „Condeiul ardelean”!
La Mulţi Ani, români!
La Mulţi Ani, iubită Românie!

Categorie: