„Condeiul ardelean”, prestigioasă publicaţie a românilor din Arcul Carpatic

Poşta redacţiei
„Condeiul ardelean”, prestigioasă publicaţie a românilor din Arcul Carpatic

Domnule Doru Decebal Feldiorean,
Aflându-mă pe meleaguri covăsnene, am avut bucuria să descopăr „Condeiul ardelean”, o revistă scrisă cu sufletul şi cu inima de o mână de români care nu pot rămâne indiferenţi la tragedia unei părţi a Poporului Român pe care Dumnezeu a răstignit-o în teritoriile cu pondere etnică maghiară.
Prin domnişoara Florentina Teacă de la FCRCHM, cunoştinţă făcută la recomandarea Dumneavoastră, am cunoscut o parte din angrenajul românilor întru apărarea drepturilor acestora din zona Har-Cov, prilej cu care am primit mai multe ediţii din revista pe care cu cinste o conduceţi. Citindu-le, cu multă atenţie, m-am convins, încă odată, de jocul perfid pe care îl face UDMR în lupta pentru ruperea României, aspecte tratate şi de mine în zeci de materiale publicate în „Flacăra lui Adrian Păunescu”.
Văzând lista cu numele distinşilor colaboratori ai revistei Dumneavoastră (unii dintre ei îmi sunt colegi de pagină la „Flacăra lui Adrian Păunescu”), doresc să mă alătur acestui grup de patrioţi şi apărători ai românismului. Pentru mine ar fi o onoare să semnez în această prestigioasă publicaţie a românilor din Arcul Carpatic, aducând, şi din Capitala Ţării, glasul unui român care strigă, de zeci de ani, în apărarea identităţii şi integrităţii Neamului şi Ţării noastre.
Concret, vă transmit câteva poezii pentru 15 iunie, o zi tragică din istoria culturii şi literaturii române. În perspectivă, vă rog să confirmaţi dacă sunteţi interesat de un material cu titlul „Domnul Lucian Boia şi gulaşul unguresc”, în care este vorba de volumul acestui autor „Primul Război Mondial”, carte în care insul desfiinţează istoriografia românească, referitoare la multe momente cruciale din formarea şi dăinuirea Poporului Român. Trebuie o replică, pe măsură, la această blasfemie a unui autor… „român”!
Cu deosebită stimă,
Geo Ciolcan

CÂND ÎNFLORESC TEII…
EMINESCU - 128 DE ANI ÎN ETERNITATE

O, cum cerne lumina peste floarea de tei
Înalta şi rotunda amiază de vară!
Alunecă aerul pe bărci de funigei -
Miraculoasă rotire de horă solară;

Mireasă în alb e toată Ţara de floare,
Superbă corolă pe umeri purtând,
Şi izvoarele ne-aduc, în decantare,
Sevă de miresme în suflet şi-n gând;

Rotundă e Luna ca teii împovăraţi
De coroana verii ce-o poartă pe frunte,
Din statui de granit vin poeţii, miraţi
Că au găsit în floare ce-au lăsat în grăunte;

Dar, dintre toţi, e unul mai drept ca lumina
Şi mai blând decât susurul de izvor,
În versu-i năvalnic găsim rădăcina
Şi floarea milenară a acestui popor,

Din această-nflorire ne-am creat universul
Mai aproape de noi şi cu harul ideii.
Noi, trăim şi murim, nemurindu-l cu versul
Când, pentru Eminescu, înfloresc mereu teii…
Geo Ciolcan

ZIUA ÎN CARE VINE POETUL

Ziua în care vine Poetul
Se-aprinde roua curată pe trandafiri
Şi plopii foşnitori doinesc pe zare
Balada eternei noastre iubiri;

Ziua în care vine Poetul
Ne ninge pe umeri cu-al vieţii fior,
Şi prea-albastrul cerului de Voroneţ
Scapără luceferi peste fântâni de dor;

Ziua în care vine Poetul
Îşi culcă Marea valul pe ţărm de nisip,
Şi din scoici siderale şi pure
Ne naştem din nou sub al poeziei chip;

Ziua în care vine Poetul
Se prind în horă metafore de mână
Şi lungi traiectorii prin sânge
Scânteiază silabele în Limba Română;

Ziua în care vine Poetul
Ne iradiază teii cu parfum şi candoare,
Noi, în urieşeasca Eminescului umbră
Îi culegem Numele cu fiece floare…
Geo Ciolcan

Categorie: