Conferinţa „Regionalizarea României - între tradiţie şi model european” - 24 mai 2013, Târgu-Mureş, România Guvernul Ponta, executivul care va face (dez)organizarea regională

Încheiam ediţia trecută a publicaţiei noastre pe această temă, dat fiind marea importanţă, interes şi actualitate a procesului de regionalizare, cu promisiunea că vom continua publicarea înregistrărilor unor participanţi la Conferinţa târgumureşană. În ediţia actuală vom reda cuvântul prof. univ. dr. Ecaterina Andronescu (foto), fost, în mai multe guverne, ministru al Educaţiei.
„S-au spus foarte multe lucruri aici. Dacă am sta să ne punem întrebarea care este concluzia acestor dezbateri, aş spune că a rezultat o îngrijorare a celor care au vorbit de la acest microfon despre procesul regionalizării. Şi, vă mărturisesc, că nu fac parte din altă categorie decât, de asemenea, din rândul celor care au îngrijorări. Şi cred că aceste îngrijorări sunt justificate de faptul că acest proiect nu a fost suficient de explicat, suficient de dezbătut şi n-a fost argumentat în aşa fel încât să nu fie ceea ce nu ne-am dori să fie. Care sunt argumentele cu care Guvernul vine în sprijinul acestui proiect? În primul rând, ele se leagă de eterogenitatea dezvoltării economice a României. Şi, este o realitate. O realitate care este, poate, cel mai bine reflectată de şcoală. Şi eu ştiu foarte bine aceste lucruri. Este o diferenţă foarte mare între şcolile excepţionale, din centrele economice dezvoltate din oraşele mari şi şcolile din mediul rural, spre exemplu. Ceea ce argumentez prin evaluarea de anul trecut la clasa a VIII-a: 56.000 de elevi nu au luat nota cinci, din care 37.000 proveneau din şcolile din mediul rural; în aceeaşi evaluare, un număr important de elevi au luat note din extremitatea cealaltă, note de 9 şi 10; da, am avut chiar şi elevi care au luat 10, şi nu au fost puţini. Deci, cei care spun „şcoala românească este slabă”, nu ţin cont de rezultatele de la aceste şcoli. Cei care spun acest lucru greşesc eludând şcolile foarte bune. Deci şcoala românească, ca şi România din păcate, se caracterizează prin această eterogenitate. ... Am făcut, să spun aşa, parte din evoluţie de 20 de ani. În primul mandat, am găsit în judeţul Vaslui 386 de şcoli din chirpici. Nu mai are niciuna astăzi. Toate şcolile s-au refăcut, dar aceasta nu înseamnă că judeţul Vaslui nu este încă unul din judeţele sărace ale României. Asta nu înseamnă că dânşii, odată cu reconstrucţia şcolilor, au adus acele şcoli la nivelul realizărilor celor mai bune şcoli din România. De aceea cred că această eterogenitate economică a României trebuie să dea de gândit Guvernului, care trebuie să găsească soluţii pentru a încerca o dezvoltare mai echilibrată.
Mărturisesc că am trecut de multe ori prin situaţii în care am auzit lideri locali, din regiuni puternic dezvoltate, spunând: Dar de ce noi nu păstrăm toţi banii pe care-i obţinem ca profit în regiunea noastră, de ce trebuie să dăm şi în alte judeţe? Şi, este într-adevăr o mare problemă. Care ar fi soluţia? Resursele financiare ale României, fără îndoială, nu sunt excesive şi chiar şi noi, cei care lucrăm în şcoală, ştim foarte exact acest lucru. Ne este greu să supravieţuim de la un an la altul, şi atunci, fără îndoială, resursele europene reprezintă o sursă pe care nu trebuie să o irosim. De ce în exerciţiul bugetar care se încheie anul acesta am absorbit atât de puţin când suntem o ţară cu mari nevoi? Înseamnă fie că nu ne-am pregătit în mod corespunzător, nivelul de pregătire profesională al celor care trebuie să absoarbă aceste fonduri fiind slab, fie instituţiile care aveau o răspundere în acest proces n-au avut un potenţial suficient încât să poată face acest lucru. Şi cred că de foarte multe ori ne-am aflat în cea de-a doua situaţie, ceea ce nu înseamnă că o exclud pe prima. Şi universităţile au întâmpinat acest lucru. Am accesat fonduri structurale din programul destinat formării resurselor umane şi ne-am descurcat extraordinar de greu pentru că cererile de rambursare se evaluau şi banii se rambursau cu foarte, foarte mare dificultate, încât eu stau acum şi mă întreb, câţi vor avea, în continuare, încrederea în exerciţiul bugetar care începe în 2014, să facă eforturi în continuare de a absorbi fonduri?! De aceea, pornind din cel puţin aceste două puncte de vedere, pe de o parte, eterogenitatea economică şi, pe de alta, nevoia de a absorbi în mai mare măsură fondurile europene, cred că acesta este răspunsul. Deci, deşi Guvernul îi spune regionalizare, având principalele sale argumente, cred că este mult mai corectă exprimarea domnului Costea, organizare regională, care să fie făcută în aşa fel încât să rezolvăm aceste probleme cu care ne confruntăm.
Un alt argument este nevoia de a avea proiecte mai mari, care să nu se circumscrie nevoilor unui singur judeţ şi să aibă o arie mai mare de cuprindere. Pentru aceasta, regionalizarea ar putea să răspundă mai bine gestionării unor proiecte de anvergură mai mare, care să ducă la o creştere economică pe care toţi ne-o dorim. Cred că şi noi trebuie să fim mai puţin vorbăreţi, să discutăm mai puţin promiţând şi în mai mică măsură argumentând de ce este nevoie de o astfel de organizare în exerciţiul bugetar următor. Există la Ministerul Dezvoltării o comisie formată din specialişti în toate domeniile, de foarte mare probitate, profesori de istorie, geografie, sociologi, etnografi, arhitecţi, specialişti în dezvoltare şi aşa mai departe, care după părerea mea în momentul în care va finaliza documentul o să aducă argumentele de care avem nevoie în exprimarea nevoii de a merge spre organizare regională. Sigur, eu cred că această organizare regională n-ar trebui să ducă spre dezvoltarea unor altor valori regionale. Se încearcă, dar aceasta ar fi cea mai mare greşeală. Şi mă bucur că de la Guvernul Boc încoace, şi domnul Boc, şi domnul Dragnea au spus, de nenumărate ori, că nu vorbim de o astfel de organizare, ca să creăm funcţii şi să dăm funcţii unor oameni într-o anumită poziţie acum sau în altă poziţie într-o perspectivă nu foarte îndepărtată.
În acelaşi timp, cred că a fost o greşeală, şi-mi pare rău că într-un fel s-a inoculat ideea aceasta, care ar putea deveni o spaimă, că regionalizarea ar putea fi una etnică. Ar fi o mare greşeală. Nu cred că separarea etnică este un principiu şi în niciun caz n-ar trebui să aducem, în niciun fel, în dezbaterea publică dezvoltarea unor astfel de sisteme de organizare. Ar fi extrem de păguboase pentru ceea ce înseamnă coerenţa unei ţări, pentru ceea ce înseamnă nevoia de a găsi argumente de convieţuire şi nu de separare etnică în România. Nu am participat niciodată la dezbaterea din comisie, dar probabil o să mă ataşez şi eu în următoarea perioadă de timp, pentru că aş vrea să ştiu oricum şi ce facem cu învăţământul din acest punct de vedere. Mai întâi ar trebui hotărâte competenţele unei asemenea structuri regionale, în aşa fel încât după aceea să putem creea instituţiile necesare rezolvării acestor competenţe. Pentru că în sală sunt majoritatea profesori, vă spun că aşa am aplicat proiectul Bologna. Întâi am stabilit ce competenţe trebuie să generăm pentru a crea un specialist şi apoi pentru fiecare competenţă am vizat disciplinele care generează acele competenţe. Cred că, dacă de aici s-ar fi pornit, am fi avut o mai mare şansă de a creşte accesibilitatea acestui proiect. Oricum, în următoarea perioadă de timp, trebuie să îl aducem într-o dezbatere publică deschisă, cu o participare cât mai largă a tuturor cetăţenilor României, pentru ca atunci când documentele legislative vor ajunge să fie aplicate sau nu prin vot, fiecare din noi să putem vota în cunoştinţă de cauză.
Pentru ca să putem merge spre o asemenea organizare, avem nevoie de modificarea Constituţiei, avem nevoie apoi de schimbarea foarte multor legi, extrem de multe legi ar trebui amendate. Procesul acesta de reorganizare îl văd mai degrabă ca un proces de descentralizare, de apropierea deciziilor de cetăţean, ca el să poată să fie o reuşită. Dacă nu vom reuşi să facem aşa, nu facem decât să creştem spaimele şi aceasta nu ne ajută deloc, nu ne coagulează energiile în direcţia dezvoltării ţării, dimpotrivă. Vă mulţumesc!”

Ecaterina Andronescu nu a dat răspunsurile aşteptate de întreaga opinie publică românească

După cum afirmam în ediţia precedentă, reprezentanta celui mai important partid de guvernământ la lucrările academicei Conferinţe de la Târgu-Mureş, a dat dovadă de lipsă de apetenţă în a da răspuns la întrebările ridicate de participanţi, întrebări la care societatea românească aşteaptă răspunsuri competente. Dimpotrivă, Ecaterina Andronescu, care face parte „din rândul celor care au îngrijorări”, militează pentru regionalizarea ţării, datorită eterogenităţii dezvoltării economice a României, „care trebuie să dea de gândit Guvernului”. Poate că doamna ministru, care a făcut „să spun aşa, parte din evoluţie de 20 de ani”, nu a observat că „omogenizarea” dezvoltării economiei naţionale în toate regiunile României s-a făcut, cu vârf şi îndesat, de la dezvoltare la subdezvoltare. La fel arată fostele zone industriale şi la Braşov sau Bucureşti, şi la Sfântu-Gheorghe sau Caransebeş, şi la Bacău sau Satu-Mare, şi la Călăraşi sau Reşiţa. Şi la fel arată terenurile agricole irigate în toată ţara. Ce vreţi omogenizare mai mare decât faptul că singura speranţă de dezvoltare economică şi supravieţuire a acestui popor a rămas îndreptată spre Cel de sus?! Şi a mai vorbit doamna Andronescu despre colegii săi, despre mentalitatea liderilor locali de la nivelul judeţelor dezvoltate privind distribuirea fondurilor spre judeţele mai sărace, care reprezintă „o mare problemă”; de lipsa totală a informării sale în privinţa transformărilor ce vor avea loc prin regionalizare în domeniul învăţământului românesc, chiar domeniul activităţii sale („nu am participat niciodată la dezbaterea din comisie, dar probabil o să mă ataşez şi eu în următoarea perioadă de timp, pentru că aş vrea să ştiu oricum şi ce facem cu învăţământul din acest punct de vedere”); despre lipsa stabilirii, şi la această oră, a competenţelor viitoarelor structuri regionale, care este o greşeală; despre ce crede dânsa că nu trebuie să aducem în dezbaterea publică dar, practic, preocupă întreaga populaţie a Transilvaniei - regionalizarea pe criterii etnice; despre ce trebuia să facă Guvernul pentru cunoaşterea de către opinia publică a argumentelor pentru înfăptuirea regionalizării - „o dezbatere publică deschisă, cu o participare cât mai largă a tuturor cetăţenilor României”.
Este clar. Modul Ecaterinei Andronescu de a expune problematica regionalizării a demonstrat odată în plus, dacă mai era cazul, neştiinţa sa în domeniu, incompetenţa Guvernului Ponta în pregătirea şi realizarea acestui complex proces, lipsa de transparenţă a partidelor politice şi a politicienilor, care „nu ar trebui să umble pe sub masă” în acţiunea de informare şi conştientizare a opiniei publice româneşti privind necesitatea sau nocivitatea aplicării acestei cerinţe a Uniunii Europene pentru România.

Categorie: