Contribuţia roşienilor pe drumul revoluţionar al făuririi României Mari

Roşia-Montană - nume de ţară sfânt! Este o aşezare frumoasă din Ţara Moţilor - Munţii Apuseni, situată în partea de NE a Munţilor Metaliferi, în apropierea oraşelor Abrud şi Câmpeni, vestită în Ţară şi Europa pentru cel mai mare zăcământ de aur şi argint, împreună cu însemnate cantităţi de metale rare (Ti, Mo, Va, Ga etc.) şi feldspat. Mineritul aurifer, ocupaţie tradiţională a locuitorilor, datează din preistorie cu dezvoltări diferite în perioadele istorice până în zilele noastre.
Între anii 1786-1855, în galeriile miniere au fost descoperite Tăbliţele cerate - „Cărţi de lemn”, descoperiri unice pentru cunoaşterea vieţii cotidiene şi a organizării social-juridice a minerilor antici. Au fost găsite 50 de piese, din care 25 s-au păstrat. Din conţinutul tăbliţei XVIII, datată 6 februarie 131 p.Chr., descoperită în anul 1854 în Galeria Ohaba - Sfântul Simion din Muntele Cârnic, se cunoaşte pentru prima dată toponimul localităţii ROŞIA-MONTANĂ de ALBURNUS MAIOR. La 6 februarie, Roşia Montană a împlinit venerabilă vârstă de 1887 ani atestaţi documentar.
Roşienii! Mineri şi tehnicieni de elită, patrioţi cunoscuţi în Ţară şi străinătate, prezenţi la marile evenimente istorice ale românilor transilvăneni.
Minerul Mihăilă Gritta (1762-1837), proprietarul Galeriei „Gritta” din Muntele Cetate, a extras „17 măji metrice”, egal cu 1.700 kg aur. Legenda spune că a fost întrebat ce are de gând să facă cu atâta aur, la care răspunde: „O, dragul meu şi a lui Dumnezeu, e mult darul aflat, dar pentru scopul meu este puţin…! Văd neamul meu în pragul robiei, văd că românilor le este închisă calea şcolii şi unicul scut al limbii şi religiei noastre este casa lui Dumnezeu. Toată şcoala românilor este biserica… Şi numai sub scutul altarului avem pază a ne păstra limba şi datinile strămoşeşti, … dorul inimii mele e acela să zidesc biserici. Cât va ajunge din acest aur, tot îl voi împărţi, până la ultimul gram…”.
Din aurul descoperit a zidit şapte biserici ortodoxe şi tot atâtea şcoli confesionale pentru moţii Apusenilor, devenind un mecena al culturii româneşti. În timp, din sânul acestei familii s-au ridicat personalităţi de seamă ale culturii şi istoriei noastre naţionale, care în vremuri vitrege au contribuit la propăşirea Neamului Românesc.
În Revoluţia română de la 1848-1849, se distinge personalitatea lui Simion Balint, fiu adoptiv al Roşiei-Montane, născut în 1810 în satul Copand, lângă Turda. După absolvirea, în 1834, a Seminarului Teologic de la Blaj, vine capelan la Roşia-Montană, unde în 27 august acelaşi an se căsătoreşte cu Carolina, fiica preotului local Zaclei Golgoţ, fiind investit preot, unde rămâne până la sfârşitul vieţii, 16 mai 1880. Este înmormântat în cimitirul din jurul bisericii greco-catolice.
Simion Balint a fost tribun credincios şi apropiat lui Avram Iancu, conducătorul Revoluţiei de la 1848-1849, vizitându-l deseori. În 10 decembrie 1848, a fost numit Prefectul Legiunii Auraria şi Saline. Sub comanda lui Avram Iancu, împreună cu Ioan Buteanu, Petru Dobra şi Nicolae Simion, au fost prefecţii militari ai Apusenilor. După revoluţie, a fost ales protopop în Roşia-Montană şi în împrejurimi. A fost om politic important şi mecenat al culturii naţionale.
Roşienii îl adorau în cântece la sărbători şi petreceri, cântând: „Popa Balint ca paroh / Peste Roşia ţine foc / Ţine foc, ţine bătaie / Pe duşmani pe toţi îi taie / …”.
Sub comanda lui Avram Iancu şi Simion Balint au luptat în revoluţie şi tribunii George Gritta, proprietar de mine, preotul Nicolae Mestecan şi vânător-gardistul Jurca Todor („Todoruţ”).
George Gritta, fiul lui Mihăilă, a participat activ în Revoluţia de la 1848-1849. Simion Balint, în 20 septembrie 1850, spune: „George Gritta a trimis lucrătorii săi (băieţii) să lupte în revoluţie, asigurându-le plata şi mâncarea. De multe ori pe cheltuiala sa, a cumpărat praf de puşcă şi două tunuri cu ţevi de la Rusbergu care au ajutat mult atacurilor împotriva lui Hatvani”.
Avram Iancu, avocat, în 25 iunie 1851, la Câmpeni, atestă că „George Gritta a fost ridicat la rangul de Tribun în Roşia şi în toată zona, imitând exemplul părinţilor săi, nu a cruţat osteneala şi averea pentru binele obştei”.
Marele cărturar bucovinean Bogdan Petriceicu Haşdeu, în anul 1863, face o călătorie de studii în Munţii Apuseni, poposind la Roşia-Montană, unde este bine primit de preotul Simon Balint. După oficierea unei slujbe religioase şi prezentarea unui program artistic, au fost invitaţi la o masă pregătită în casa parohială, unde au servit tinere roşience, îmbrăcate în costume naţionale. Cu acest prilej, Haşdeu a cunoscut-o pe frumoasa inimii sale, Iulia Faliciu, nepoata Carolinei, soţia lui Balint, cu care se căsătoreşte în 10 iunie 1865. Personalitatea lui Haşdeu s-a păstrat cu respect şi mândrie, generaţii la rând în memoria roşienilor. Bogăţia în aur a Roşiei-Montane i-a inspirat cunoscutele versuri: „Aţi fost vreodată la Abrud? / Acolo-s munţii o comoară / Tot dă sălbatecul ciocan / Zburând scântei ca din balaur / Se sparge bietul bolovan / şi-atunci din el s-alege aur”.
În timpul Războiului de Independenţă (1877-1878), Cecilia Hocman, născută Mihali, strângea ofrande pentru Armata Română. Minerul Ion Muntean, proprietar de mine, la 28 mai 1892, face parte din delegaţia care a înaintat Memorandumul la Viena.
Moţii mineri din Roşia-Montană au participat în număr mare la Adunarea Naţională de la Alba-Iulia, din 1 Decembrie 1918. În fruntea delegaţiei a fost preotul Nicolae Cosma, preşedintele Consiliului Naţional Român Local, locotenentul Alexandru Golgoţiu, comandantul Gărzii Naţionale Române locale şi căpitanul Alexandru Bugnaru, fruntaşul gărzii. La lucrările Adunării Naţionale au participat un anumit număr de delegaţi pe baza unui credenţional - mandat, cu care aveau acces în sala de şedinţă.
Preotul Nicolae Cosma a fost delegat supleant, iar Aron Gruiţă şi dr. Simion Henzel, jurist, delegaţi oficiali pentru Reuniunea femeilor greco-catolice din Roşia-Montană. Minerii Alexandru Vasinca şi Alexandru I. Bucureştean au fost delegaţi pentru Cercul electoral Abrud.
Printre cei aleşi a doua zi în Sfatul Naţional Român a fost şi minerul Toma Cioara din Roşia-Montană.
Nepoţii şi strănepoţii acestor bravi români păstrează cu grijă şi recunoştinţă credenţionalul înaintaşilor.
În Anul Centenar, 1918-2018, aducem un pios omagiu acestor făuritori ai României Mari.