Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 5679, 18.05.2009; Rubrica: De azi pe mâine, Titlu: Lupta pentru autonomie este lupta pentru libertate a minorităţilor, Semnează: Simo Erzsebet

La sfârşitul săptămânii a avut loc la Budapesta a V-a şedinţă a Consiliului Autonomiei Maghiare din Bazinul Carpatic (KMAT), înfiinţat în urmă cu 5 ani.
Până în prezent, lupta pentru autonomie a comunităţii maghiare din Transilvania şi din sânul altor state naţionale nu a fost încununată de succes, liderii politici ai statelor succesoare opunându-se ferm oricăror astfel de strădanii, iar partidele care au funcţionat câţiva ani ca factori de guvernare (în Slovacia, România şi Voivodina) au tot amânat, în schimbul puterii, asumarea făţişă a acestui obiectiv. După ce i-a alunecat de sub ea perna de mătase a puterii, UDMR se prezintă ca şi când ar fi cea mai fidelă adeptă a luptei pentru autonomie. Este adevărat că lasă deschise şi câteva portiţe pentru a se putea retrage din dans. Un astfel de exemplu îl constituie unul din motivele invocate de UDMR pentru amânarea întrunirii de la Odorheiu-Secuiesc a liderilor autoguvernărilor de pe Pământul Secuiesc: nu ar fi bine ca partea română să privească această întrunire ca pe o mişcare electorală.
Să revenim la întrunirea de la Budapesta a KMAT.
Tonul de bază a fost dat de preşedintele KMAT, Tokes Laszlo, care a spus: „cauza autonomiei reprezintă lupta pentru libertate a minorităţilor maghiare. Pentru luptă însă este nevoie de soldaţi, de conducători, de planuri de luptă, de o evaluare exactă a obiectivelor, de o luptă armonizată.“
Iar noi stăm destul de prost. Cunoaştem obiectivul: autonomia, însă la planurile de luptă abia acum se lucrează, solidarizarea a reuşit doar pe jumătate, împotrivirea naţiunii făuritoare de stat este binecunoscută şi în plus, ne lipseşte un sprijin puternic din partea ţării-mamă. Orban Viktor, prezent la consfătuire, a declarat că obiectivul FIDESZ este eliminarea acelei politici care le-a întors şi le întoarce spatele maghiarilor de peste hotare şi implicit şi strădaniilor lor autonomiste, deşi Europa este mândră de autonomiile sale funcţionale deoarece cu ajutorul lor au putut fi soluţionate destinele regiunilor sale extrem de tensionate în trecut.
Aceste autonomii invidiate au fost cucerite de popoarele care trăiesc în regiunile în cauză. Au visat la ele, s-au solidarizat şi au acţionat. Ca urmare, exemple există, mai trebuie doar oameni cu determinare. Le-am putea spune chiar şi luptători pentru libertate.