Cotidianul „Haromszek” (Covasna), nr. 6.843, 16.03.2013; Titlu: Cred în reînvierea Pământului Secuiesc, Semnează: Fekete Reka

Putem fi mândri de istoria noastră şi de strămoşii noştri, iar un popor care e mândru de sine nu poate fi îngenuncheat, nici devastat şi nici asimilat - a subliniat, ieri, Bacs Benke Lazlo, primarul din Moacşa, în cadrul manifestării derulate, după depunerea coroanelor de flori la mormântul lui Gabor Aron din Eresteghin, în curtea fostei clădiri a şcolii elementare. La eveniment a participat un număr semnificativ de localnici. Conform tradiţiei, a fost adus şi tunul din lemn, simbolic, al lui Gabor Aron. Comemorarea eroilor căzuţi în revoluţia şi lupta paşoptistă pentru libertate a început în curtea bisericii din Moacşa, cu depuneri de coroane la stâlpul funerar milecentenar şi cu binecuvântarea rostită de Gyorgyi Zsolt, preot reformat. De aici, participanţii, însoţiţi de călăreţi, au defilat până la monumentul funerar al lui Gabor Aron, din Eresteghin. După depuneri de coroane, oratorii şi-au rostit discursurile în curtea fostei şcoli elementare din localitate. Primarul comunei a subliniat că lupta dusă pentru libertatea noastră continuă şi în zilele noastre, tocmai din acest motiv e nevoie şi acum de curaj şi solidaritate, deoarece dacă permitem ca simbolurile să ne fie batjocorite, mâine va urma anexarea judeţelor secuieşti la regiunea populată de români majoritari. Karda Adam, directorul Şcolii Generale „Orban Balazs” din Moacşa, a accentuat: trebuie să avem încredere că prin solidarizare şi credinţă, prin organizarea unor manifestări similare cu cea din 15 martie şi cu ajutorul lui Dumnezeu, vom reuşi să ne înfăptuim libertatea colectivă, autodeterminarea. La finalul discursului a rostit o rugăciune: Cred în Dumnezeu, cred în patrie, cred în reînvierea Pământului Secuiesc. Nemes Elod, preşedintele din Trei Scaune al Partidului Popular Maghiar din Transilvania (PPMT), ne-a îndemnat să nu renunţăm la lupta dusă pentru folosirea liberă a limbii materne şi a simbolurilor noastre naţionale, pentru că asuprirea e puternică, însă nu veşnică.