Cotidianul „Szekely hirmondo” (Covasna), nr. 56, 21.03.2013; Titlu: Târgu-Mureş şi autonomia, Semnează: Lukacs Csaba, Magyar Nemzet

În lateralul pieţei centrale din Târgu-Mureş stau vreo 10-15 tineri români cu tricolorul roşu-galbenalbastru, însă nu strigă. În jurul lor, fotografii şi operatorii sunt mai mulţi decât contramanifestanţii. Unul dintre ei tocmai face unele declaraţii: România este stat naţional unitar, aici nu va exista nicidoată autonomie pe criterii etnice. Sosesc masele care aduc petiţia, maghiarii strigă Veniţi cu noi!. Unul dintre contramanifestanţi este pe picior de plecare, însă un poliţist îi pune mâna pe umăr şi îi spune în limba română: Linişteşte-te, că altfel o păţeşti!. Reprezentantul guvernului de la Bucureşti preia petiţia, însă nu şi drapelul secuiesc. În câteva minute, masa de oameni se dispersează în linişte, peste o jumătate de oră nu mai există nici urmă că au demonstrat zeci de mii de oameni, străzile sunt curate.
Trenul nostru pleacă de la Sighişoara la orele nopţii, îi rugăm pe cei din Cârţa să ne ia cu autobuzul. Ne-au spus că au pornit la timp, însă poliţia i-a oprit de patru ori, era cât pe ce să rateze evenimentul. Poliţiştii au certificat în detaliu lista călătorilor, în alte locuri, au verificat portbagajul. Au trebuit să pună drapele pe tije, pentru că vroiau să ştie dacă nu au adus cumva mai multe drapele. La intersecţia spre Praid am coborât. Fluturaţi drapelul secuiesc, aşa vă vor lua maghiarii care merg spre Covasna - ne-au sfătuit ei, iar unul din spate a adăugat: Atunci nu se vor opri românii, iar ei se grăbesc! Nu avem drapel, nu trebuie să luăm o decizie.
S-a oprit lângă noi o maşină cu numere de Covasna. L-am întrebat în limba maghiară dacă ne-ar duce la Sighişoara. Nu merg într-acolo, a spus, după care a plecat în direcţia Sighişoarei. Se opreşte apoi lângă noi un microbuz. Şoferul ne întreabă în limba română încotro mergem, i-am răspuns în limba română. Urcaţi, ne-a spus el. Tăceam toţi, pentru că fotograful nu ştie limba română şi nu vroiam să avem probleme. Mă gândeam cum maghiarul din Covasna nu ne-a luat, iar un român ne ajută să ajungem la timp la gară. În momentul acela, şoferul începe să vorbească într-o maghiară perfectă cu femeia de pe scaunul din dreapta. Este încă lung drumul până la autonomie.