Crivăţ peste fluviu...


Cu îngăduinţa dumneavoastră, vă supun atenţiei articolul de mai jos împreună cu o fotografi e din Deltă. Astă-vară le-am dus unor prieteni de-ai mei, pescari din Gorgova, câteva exemplare din „Condeiul ardelean”. După ce le-au citit mi-au zis: „... despre noi când o să scrie cineva în ziarul acesta adevărat românesc?”. Nu le-am promis nimic. Acum vă trimit dumneavoastră ce am scris despre ei. Să auzim de bine! (Nicolae Vereş)

Iarnă... Peste Deltă şuieră „ivancrivăţan” rostogolind dinspre Nord cohorte de nori vineţi, grei de ploi reumatice şi de viscolite zăpezi polare...

Peste ghioluri şi japşe, stârnind valurile fumurii ale stufărişurilor şi crengile desfrunzite ale pădurilor de sălcii, fâlfâie amintirea zdrenţuită a trecutului sezon turistic estival. Statisticile indică o scădere cu aproximativ 50 de procente a numărului celor care au vizitat Delta în 2010, comparativ cu lunile de vară ale anului anterior. Vremuri „de criză”... Au apărut şi aici, agăţate de ulucile unor pensiuni, anunţurile - De vânzare!
Pescarii şi-au adunat vintirele din baltă punându-le la adăpost.
Braconierii „recoltează” prin locuri ferite, numai de ei ştiute, preţioasa „mazăre” de ştiucă.
Bageacurile torc fuioare de fum coliliu, parcă ar deşira poveşti despre peştii şi gologanii de altădată...
Altfel, viaţa merge înainte!
În puţinele zile însorite, băltăreţii din Gorgova se adună ciotcă de-a lungul digului, în preajma „magazinelor” sau a cherhanalei, locuri în care, decorticând seminţe de sun flower, pufăind papiroase ori secând pet-uri cu bere, comentează politică, unii înjurând, alţii fiind satisfăcuţi că la alegerile „alea” a ieşit „piratul”, care, zbanghiu cum e, i-a momit cu preşul, aducându-i azi în situaţia de a târî lotca vieţii lor pe uscat!
Evdachim speră să nu-i ia Dumnezeu prea curând zilele, ca să poată prinde mult aşteptatul dar mereu amânatul moment când agenţi necoruptibili, curaţi la cuget mai ceva decât preacuvioşii înrămaţi pe icoanele bisericii cu hramul Sfântul Dumitru, vor cotrobăi prin uriaşele lăzi frigorifi ce ale pensiunilor burduşite cu fi leu de crap recoltat „tehnologic” tocmai în perioadele de prohibiţie şi, de aceea, la preţuri derizorii. În prohibiţie Delta doboară toate recordurile de productivitate! - argumentează el.
Tudorache doreşte să ştie când vor da socoteală stăpânii „escadrelor” bărcilor cu „turişti undiţari” pentru pescuitul sălbatic practicat de aceştia de-a lungul şi de-a latul Deltei, pentru tonele de momeală cu feromoni, adusă din „ecologicul” şi, mai ales, „civilizatorul”. Occident european, momeală care asfi xiază peştii blocându-le branhiile. Cine o să dea cu „subsemnatul” pentru înzestrarea localnicilor cu aparate de pescuit electric sau cu ultrasunete, „unelte” care, pe lângă dezastrul imediat, conduc, pe termen lung, la distrugerea faunei piscicole prin sterilizare. Dispariţia alarmantă a peştelui în Deltă, crede el, se datorează, în cea mai mare măsură, acestor practici pustiitoare care umplu cu euroi buzunarele „cormoranilor” veniţi aici de aiurea să se pricopsească, sfi dând orice lege şi cel mai elementar bun simţ. Peştele împuţinându-se de la o zi la alta, pescarii, ajunşi în pragul înfometării (peşte nici la undiţă, mămăliga-n râşniţă! - metaforizează ei cu amărăciune), îşi părăsesc îndeletnicirea moştenită din tată în fi u şi o „taie” către alte meleaguri în căutare de muncă ori se transformă în iscusiţi braconieri cu solide legături de afaceri, aranjate prin telemobil, până în chiar „centrul” Bucureştilor.
Victor vrea să fie puse ferm în aplicare măsurile promise vizând limitarea cailor-putere ai motoarelor „rapidelor” barosanilor care circulă haotic prin Rezervaţie, „bastimente” care le aruncă Dunărea în lotci, au distrus vegetaţia submersă de pe lângă malurile canalelor, din ghioluri şi din japşe, alungând peştii către naiba ştie care locuri de adăpost şi hrană.
Ignat visează să-şi poată iar conduce turiştii în zonele coloniilor de pelicani, lebede, gâşte, raţe sălbatice etc., zburătoare care aproape că au dispărut. Explicaţia este simplă - unde nu mai este peşte, nu mai poposeşte nici păsăretul acvatic... Omul modern a intervenit inconştient şi brutal în acest lanţ trofic, iar consecinţele deja se văd - filosofează cunoscătorul.
Trifan socoate că ar fi bine de ştiut în ce fel au devenit multe tinere băltăreţe dame de companie la curţile anumitor pensiuni, cu sau fără margarete, de ce platformele de gunoi şi apa potabilă există în satele Deltei doar ca deziderate. Ar vrea să mai ştie „sociologul” nostru cât de sudate şi de mascate sunt legăturile dintre „braconier” şi „policier” etc. etc....
Chiril îndeamnă la răbdare - Creatorului i-au trebuit şase zile pentru a zidi Lumea... Noi suntem doar muritori neputincioşi, cădelniţează pravoslavnicul, după care îşi îneacă privirea în muţenia fluviului...
Oare să-şi fi întors Dumnezeu faţa de la Delta noastră? - întreabă un gând al ei babusia Fenia, care, sprijinindu-şi bătrâneţea şubredă în toiag, trece pe lângă bărbaţii guralivi spre magazin să se dumirească dacă, aşa cum se aude, s-au scumpit uleiul, făina şi zahărul şi, mai ales, dacă jupânul mai aduce de la Tulcea pâine pe datorie...

Pricop & Mihei, foşti pescari, azi şomeri, mâine (poate!) braconieri,
pentru conformitate Nicolae Vereş (Sfântu-Gheorghe)