DESPRE TRINITATEA EROICĂ A UNIRII ROMÂNIEI

Cu sentimentul că până acum, în cei o sută de ani de libertate a românilor ardeleni, nu s-a înţeles pe deplin semnificaţia oraşului Alba-Iulia în contextul istoric al României şi că aici este scos în evidenţă mai mult timpul când Alba-Iulia era sediul asupririi românilor ardeleni, sălaş al puterii austro-ungare, cutez a lansa o idee spre a se ridica deasupra evidenţei unui trecut trist, ilustrarea prin simboluri a zbaterii istorice a Poporului Român de a se impune ca naţie stăpână pe moştenirea dacică, şi anume să se ridice în Parcul Unirii un grup statuar al trinităţii eroice a Unirii: Mihai Viteazul, Avram Iancu şi Alexandru Ioan Cuza, grup flancat de chipurile lui Burebista şi Decebal. Parcul nu are niciun însemn laic drept mărturie că acesta este câmpul Marii Adunări pentru Unire. Ba, mai mult, i se vehiculează mai frecvent numele Platoul Romanilor decât Parcul Unirii.
În afară de statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, pusă acolo din ordinul lui Ceauşescu, Alba-Iulia nu-şi certifică statutul de edificiu al Reîntregirii Neamului cu reprezentări laice din aceste trei momente de aspiraţie spre Unirea Naţională. Ne doare că urlă istoria despre drama celor trei martiri - Horea, Cloşca şi Crişan, reprezentaţi prin monumente modeste, dar se cântă imnul de slavă pentru proclamarea Unirii celor trei ţări după izbânzile faimosului Mihai Viteazul, ne plecăm cu pioşenie în faţa chipului lui Avram Iancu, al cărui strigăt ardelean curajos: „Vrem să ne unim cu Ţara!”, rostit după 200 de ani de la Mihai Viteazul, într-un timp de încă aspră asuprire străină, a străbătut munţii şi s-a dus spre celelalte două surori, nici ele prea libere atunci (1848), şi de ce să nu-l aducem aici şi pe Cuza, în centrul definitivării Unirii al cărei fundament i se datorează prin proclamarea, pentru prima dată, a numelui Ţării, România, ca Domn al celor două provincii. Chipul lui Cuza se află în multe oraşe ale Ţării, numai la noi nu. Ar fi o mândrie pentru edilii oraşului să avem un astfel de monument trinitar al eroilor Unirii, pentru că visul de aur al neamului aici a devenit o realitate mult dragă sufletului nostru, înfăptuire a celor trei eroi, care a străbătut veacurile, găsindu-şi ecou în inimile românilor!
Este de neînţeles de ce în oraşul nostru există o răceală faţă de faima istorică daco-română pe care o deţine acest meleag! Oraşul Deva are două statui ale lui Decebal, iar, la Cazane, veghează curgerea Dunării chipul lui Decebal sculptat în piatra din vârful muntelui, şi ştim că sălăşluieşte în multe alte locuri. Cert este că regele dac s-a sfârşit pe meleagurile judeţului nostru şi tocmai aici nu este modelat în piatră spre cunoaşterea urmaşilor.
Oare să nu fim în stare să lăsăm generaţiilor viitoare aceste mărturii de proslăvire a faptelor înaintaşilor de care se leagă statutul Ţării noastre de Stat Naţional Unit?! Mulţi vârstnici ai oraşului se întreabă de ce stă afişat pe plăcile de pe stâlpii stradali formularea „Alba Carolina” şi nu „Alba Dacica” şi de ce conturul cetăţii austriece, simbol al înrobirii românilor, a devenit emblema oraşului.
Din câte ştim, şi în oraşul nostru - Alba-Iulia, se află români-români animaţi de sentimentul înalt al preţuirii jertfei atâtor eroi pentru realizarea ţelului libertăţii, pe care o trăim astăzi. Să fim vrednici măcar să le punem în evidenţă memoria, în acest grup trinitar, ca mărturie pentru cei ce vin şi pentru orice trecător prin Alba-Iulia, că aici se află sfântul pământ al Marii Uniri, că aici s-a strâns mănunchiul jertfelor pentru Unire!

Categorie: