Din Ardeal, mesaj fierbinte pentru viitorul preşedinte

Asociaţia „Ţara Iancului - Iubirea Mea” Deva

- Partea I -

Problemele românilor din Ardeal, provocate de înrobirea timp de 1000 de ani a stăpânirii austriece şi maghiare, nu au putut fi toate rezolvate din 1918 până astăzi. În conştiinţa colectivă a generaţilor de români a fost indusă până la 1919, prin şcoală, biserică, privaţiuni, umilinţe, bătăi, spâzurători, deportări, ideea - mai ales după încheierea la 1437 a Tratatului rasist Unio Trium Nationum între unguri, saşi şi secui - că românilor, urmaşii falnicilor daci, să nu li se permită a vieţui în Ardealul lor multimilenar daco-românesc numai ca robi cu drepturi vitregite, îngrădite, anulate… După aceasta, stăpânirile care au urmat au neglijat ori au uitat problemele românilor ardeleni; ba uneori chiar mai rău, au fost luate / promulgate măsuri şi legi care i-au apăsat şi mai tare.
În vremurile de azi, care se vor ale libertăţii, dreptăţii şi democraţiei, într-o Europă dorită unită, echitabilă, liberă şi prosperă, se impun rezolvări rapide, înainte de a deveni explozive, ale unor probleme ale românilor ardeleni. Adresăm acum, înainte de alegerile pentru funcţia de Preşedinte al României, celor 14 candidaţi înscrişi în cursa pentru Cotroceni (dintre care 4 sunt ardeleni, 2 de etnie maghiară, unul de etnie germană, şi unul de etnie română - halal proporţie!) şi, totodată, celorlalţi politicieni şi guvernanţi care îi susţin, rugămintea de a analiza propunerile şi sugestiile noastre mai jos enumerate. Candidatul, indiferent dacă va deveni sau nu Preşedinte al României, din postura pe care o va ocupa în viitor şi în măsura permisivităţii prevederilor legale şi constituţionale, este rugat, aşadar, să ne comunice un punct de vedere şi să ne spună dacă se va implica în perspectivă să rezolve unele dintre aceste probleme. Pentru că orice construcţie pentru viitor trebuie să aibă un fundament solid, iar fără cunoaşterea aprofundată şi rezolvarea problemelor din trecut şi prezent, construcţia viitorului va fi clădită pe nisip.
Enumerăm:
1. Recuperarea împreună cu reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române a Moştenirii marelui mecena Emanoil Gojdu, care, la 4 noiembrie 1869, prin voinţă testamentară, dona o avere impresionantă (echivalentă azi cu peste şapte miliarde de euro) „acelei părţi a naţiunii române din Ungaria şi Transilvania care ţin de legea răsăritean-ortodoxă” pentru burse în „cariera artistică, preoţească, învăţătorească”. Ştim că de bursele Gojdu au beneficiat, între 1871 şi 1920, un număr de 4.455 studenţi şi s-au acordat 928 de ajutoare, unii dintre aceştia devenind mari personalităţi româneşti din Ardeal, precum Victor Babeş, Octavian Goga, Ioan Lupaş, Traian Vuia, Constantin Daicoviciu, Aron Cotruş.
2. Restituirea în natură sau în bani, fie urmaşilor vechilor proprietari români ardeleni, fie comunităţilor (localităţilor) pe teritoriul cărora s-au aflat, a tuturor minelor şi şteampurilor naţionalizate la 11 iunie 1948. Activitatea minieră practicată în regim tradiţional şi meşteşugăresc în Ardeal a făcut faimă acestor locuri creând bunăstare, prosperitate şi mii de locuri de muncă. Marile companii şi micile companii pot să coexiste împreună în Munţii Apuseni. Exemplificăm aportul acestor mici companii prin trei cazuri:
a. După anul 1810, minerul George Gritta din Roşia Montană, din profitul obţinut în mina sa proprie, a ridicat şapte biserici şi şapte şcoli în judeţele Hunedoara şi Alba, dintre care câteva există şi astăzi;
b. Pe valea Roşiei Montane existau, până la naţionalizare, peste 300 de instalaţii de prepararea aurului nativ prin metoda şteampurilor, care fiecare (teren+instalaţie) valora câte 4 kg de aur. Ca acestea, pe aproape toate văile din Munţii Apuseni, existau instalaţii meşteşugăreşti de spălare a aurului. Statul Român are datoria să restituie urmaşilor proprietarilor sau localităţilor în care au funcţionat, fizic sau valoric, aceste mijloace de existenţă ale ardelenilor;
c. În anii dintre cele două războaie mondiale, în Ardeal se prelucrau, prin metode tradiţionale de extragerea aurului cu şaitrocul şi hurca, cca. 800.000 de grame pe an, asigurându-se un număr de 2.000 până la 4.000 de locuri de muncă, ceea ce şi astăzi ar fi posibil fără nicio investiţie din partea statului, dar cu facilităţi de organizare.
3. La revizuirea Constituţiei să fie reformulate / completate unele articole, cum ar fi cele propuse mai jos. Unele dintre acestea derivă şi din voia plebiscitară a românilor exprimată la Blaj, în 1848, şi întărite la Alba-Iulia, în 1918: „… ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:
*fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc (principiu încălcat de toate guvernele care au avut în componenţă UDMR - n.n.);
*Reforma agrară radicală: Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui”.
Constituţia României:
- Articolul 3, alin. (4): Pe teritoriul statului român nu pot fi strămutate sau colonizate populaţii străine şi nu pot fi organizate autonomii teritoriale locale sau regionale.
- Articolul 6. Se adaugă alin. (4) Persoanele aparţinând minorităţilor naţionale (denumite ca fiind acelea ce descind dintr-o naţiune cu stat propriu) sau a minorităţilor entice (etnii care provin din naţiuni fără stat propriu) se definesc ca fiind acei cetăţeni români aparţinând unei comunităţi etnice care, faţă de populaţia majoritară are elemente distincte, cum ar fi tradiţia, cultura, religia , limba, condiţiile social-istorice, dar a convieţuit sau/şi convieţuieşte ca şi minoritate naţională sau etnică recunoscută pe actualul teritoriu al României de cel puţin 150 de ani şi al cărei număr depăşeşte 0,015% din totalul populaţiei României înregistrată la ultimul recensământ. Recunoaşterea oricărei minorităţi naţionale sau etnice se face periodic, prin lege, de către Parlamentul României nou ales, pe baza unei cereri cu documentaţie anexată şi depusă în timp util de minoritatea respectivă (vezi şi definiţia minorităţilor practicată în Polonia, după 10 ani de dezbateri în Seim).
Articolul 14:
(1) Capitala României este municipiul Bucureşti, până la data de 1 decembrie 2018
(2) de la data de 1 decembrie 2018, România va avea 2 capitale, şi anume:
- a) Municipiul Bucureşti ca şi capitală Preşedinţială ,Guvernamentală şi Constituţională;
- b) Municipiul Alba-Iulia, ca şi capitală Parlamentară.
Articolul 62 va avea la alin. (2) şi (4) următoarele formulări:
(2) Organizaţiile cetăţenilor aparţinând minorităţilor naţionale sau etnice care sunt constituite şi organizate în conformitate cu Legea partidelor politice vor putea participa la alegeri parlamentare, având asigurate locurile conform rezultatului alegerilor;
(4) Fiecare comunitate etnică de pe teritoriul României, recunoscută ca atare conform art. 6 (4) din Constituţie, va primi drept de reprezentare în Parlament şi în Guvern proporţional cu numărul cetăţenilor care o alcătuiesc.
Articolul 82 va avea la alin. (2) următoarea formulare:
(2) Candidatul a cărui alegere a fost validată depune în faţa Parlamentului, în şedinţă comună, următorul jurământ: « Jur să-mi dăruiesc toată puterea şi priceperea, să lupt cu abnegaţie, devotament, patriotism , onestitate şi corectitudine pentru punerea în aplicare cu maximă eficienţă a prevederilor Constituţiei şi legilor ţării, să apăr democraţia, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor, pentru propăşirea spirituală şi materială a poporului român şi a republicii România ca stat de drept, naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil, pentru a ocupa un loc cât mai demn, respectat şi prosper între statele lumii. Aşa să-mi ajute Dumnezeu!».
Până la revizuirea Constituţiei, este important ca anumite Legi care sunt fie perimate, fie au scăpări, fie nu mai sunt în pas cu realitatea (printre care şi Legea electorală) să fie modificate până la viitoarele alegeri parlamentare, astfel încât să nu se mai ajungă la situaţii ce nu pot fi explicate, cum ar fi aceea de ce minoritatea chineză din România, care numără câteva mii de cetăţeni români de naţionalitate chineză, nu are reprezentant în Camera Deputaţilor, pe când minoritatea ruteană (câteva sute de cetăţeni români) are un reprezentant.
Propunem:
4.1. Consiliul minorităţilor naţionale să fie în subordinea Parlamentului României;
4.2. Definiţia minorităţii naţionale şi etnice să fie aceea enunţată la punctul 4, de mai sus;
4.3. Să existe o delimitare clară între partide politice (etnice sau nu) şi fundaţii/asociaţii, acestora din urmă să nu li se permită să desfăşoare nicio activitate politică;
4.4. Dacă în Parlament sunt admise pe lângă partide politice şi asociaţii sau fundaţii ale minorităţilor naţionale şi etnice, definite ca la punctele 3 şi 4 de mai sus, să nu fie creată o discriminare pozitivă, să se statueze ca în Parlament:
a) să fie admise doar asociaţii care au peste un anumit număr de etnici (minim, spre exemplu, 3.000);
b) să fie admise şi un număr egal de asociaţii cu specific etnic românesc (respectiv oltenesc, moldovean, bucovinean. maramureşean, moţi, pădureni, bănăţeni, sălăjeni, covăsneni-voineşti ş.a.m.d.) ,primind aceleaşi fonduri şi drepturi, inclusiv drept de vot, ca si asociaţiile etnice admise. De menţionat că românii din Transilvania au fost frustraţi de drepturi politice sute de ani, pe când dincolo de Carpaţi ajungea în fruntea Ţării chiar şi Moş Ioan Roată.
(va urma)
Preşedinte fondator,
ing. Ioan Paul Mărginean