DIN NOU DESPRE BLASFEMIA LUI PATAPIEVICI

„Dacă acesta ar fi locuit în Polonia şi ar fi spus despre poloni ce a spus despre români, ar fi fost împuşcat” (ziarul Certitudinea, nr. 45, 2019, pag. 8). Aceste cuvinte le-a spus scriitorul Nicolae Breban. „Tovarăşii săi i-au sărit în apărare, atribuind lui Breban intenţii criminale” (idem).
Ce alţi „tovarăşi” poate avea Patapievici în afară de alde Pleşu şi Liiceanu, despre care ne-am lămurit că sunt nişte intelectuali degeaba. Românii nu l-au împuşcat pe Patapievici, ci, prin preşedintele lor, Băsescu, nici el un român întreg, i-au decorat pe cei trei intelectuali, cărora nu se ştie nici astăzi încotro le curge mintea. Cu un astfel de decorat, precum Patapievici, Preşedinţia României şi-a pătat faţa, murdărindu-şi prestanţa şi coborându-şi onoarea în noroiul patapievicean. Împuşcarea, potrivit opiniei domnului Breban, se exercită urmare unor fapte la nivel înalt de stat. Ceea ce a făcut Patapievici este o mârşavă josnicie, o tâlhărie murdară de denigrare a Ţării, a Limbii Române, a Neamului. Pentru aceasta autorul merită ştreangul sau eşafodul. N-au făcut-o românii, că sunt români, oameni de omenie, care tolerează pe pământul României această căzătură evreiască, o minte bolnavă care ne-a făcut Ţara de râs în lume din postura sa de director al Institutului Cultural Român. Ce va fi scris pe decretul prezidenţial referitor la realizările lui Patapivici? „Merite deosebite pentru afişarea zvasticii în cadrul expoziţiilor de artă românească!” Şi Patapievici trăieşte bine mersi în România, mâncând pâine românească din grâul crescut în „fecale”, aflat în cârdăşie cu alţi debusolaţi intelectuali.
Nici până astăzi această rămăşiţă evreiască nu şi-a cerut scuze public faţă de Poporul Român, pentru toată mizeria aruncată asupra lui Eminescu şi asupra neamului nostru. Probabil acest handicapat n-a aflat de omenia cu care românii au salvat, împreună cu Raul Şorban, un mare număr de evrei pe care i-a scăpat de lagărele morţii din Germania. E îndoielnic că nu ştie!
Nu o dată am văzut revolta din lumea evreilor împotriva românilor care emit acuzaţii asupra celor care au săvârşit acte antiromâneşti în momente dificile din desfăşurarea evenimentelor de încordare internaţională. Cât de vinovaţi or fi românii faţă de evrei şi cât de vinovaţi or fi evreii faţă de români se pare că este un fenomen care ar trebui să se stingă. Dar să acuzi pe români de holocaust, să ceri despăgubiri şi, pe deasupra, să impui instituirea unui muzeu de holocaust în România, depăşeşte nu doar bunul-simţ (de unde?!), ci încalcă toate legile care te obligă pe tine, în calitate de salvat din ghearele morţii, să recunoşti buna omenie a românilor faţă de evrei.
Probabil această situaţie încă nelămurită între români şi evrei să-i fi hrănit încornorarea lui Patapievici spre a emite un total dispreţ asupra a tot ce este românesc.
Ca cetăţean cu suflet românesc, îmi iau îndrăzneala de a cere să i se retragă decoraţia prezidenţială şi a i se aduce la cunoştinţă României trecerea în nivelul de jos al societăţii a acestui individ descompus moral!

Categorie: