Din volumul „TĂCERI DE TOAMNĂ”

Şi din stâncă brazii cresc
Pe pământul strămoşesc,
Şi din piatră apa iese,
Printre lunci, covoare ţese,
Şi din iarbă floarea creşte,
Dacia, rai şi poveste…

Miroase a fân cosit,
Plaiul ce l-am moştenit,
Cu ţarini, livezi şi vii,
Râuri, munţi, păduri, câmpii.
Soarele mângâie glia,
Noaptea şopteşte câmpia…

Oamenii sunt primitori,
Dar semeţi, necruţători,
Pentru grâne, mult trudesc,
Domnului îi mulţumesc,
Cu smerenie se-nchină,
Când primesc Sfânta Lumină.
Doina cu lacrimi o cântă,
Dumnezeu binecuvântă!

RUGĂ

Ai să ne ierţi, tu, Ţară de poveste,
În care raiul nu este un mit,
Că neamul nostru nu e, azi, cum este
Unit poporul care-a suferit?

Ai să ne ierţi, tu, Patrie străbună,
Că i-am iertat pe toţi ce ne-au minţit
Şi ne-au furat mereu, lună de lună,
Şi ne-au vândut, ne-au dezbinat, ne-au umilit?

Ai să ne ierţi, tu, mamă ce ne-ai dat
Atâta frumuseţe, bogăţii,
Că azi călcăm pe sângele vărsat
Al celor ce-au murit pe câmpuri, mii?

Ai să ne ierţi aşa cum faci mereu
Şi-ai să ne chemi la tine, maică sfântă,
Tu, partea sacră a sufletului meu,
Ce astăzi numele un neam ţi-l cântă?

Da, mamă, Ţară sfântă, ai să ne ierţi,
Căci tu copiii ţi-i iubeşti şi n-ai să-i cerţi,
Acum când strigă-n ceas de sărbătoare,
Trăiască Ţara mamă, România Mare!

DRAPELUL

Drapelul, sfântul nostru tricolor,
Simbolul nostru şi al ţarinei străbune,
Udate-n veac, cu lacrimi multe şi amare,
Sfinţite-n veci, cu sânge de eroi…

Drapelul, sfântul nostru tricolor,
Purtat, prin timp, de-un falnic neam de daci,
Slăvit stindard al vajnicului meu popor,
Ce vine de la Decebal şi traci…

Să dăinuieşti de-a pururi, TRICOLOR,
Simbolul sacru al întregului POPOR,
Şi câte veacuri vor mai fi de-acum,
Să străluceşti în orice suflet de român!