Din volumul „TĂCERI DE TOAMNĂ”
Autor:
Şi din stâncă brazii cresc
Pe pământul strămoşesc,
Şi din piatră apa iese,
Printre lunci, covoare ţese,
Şi din iarbă floarea creşte,
Dacia, rai şi poveste…
Miroase a fân cosit,
Plaiul ce l-am moştenit,
Cu ţarini, livezi şi vii,
Râuri, munţi, păduri, câmpii.
Soarele mângâie glia,
Noaptea şopteşte câmpia…
Oamenii sunt primitori,
Dar semeţi, necruţători,
Pentru grâne, mult trudesc,
Domnului îi mulţumesc,
Cu smerenie se-nchină,
Când primesc Sfânta Lumină.
Doina cu lacrimi o cântă,
Dumnezeu binecuvântă!
RUGĂ
Ai să ne ierţi, tu, Ţară de poveste,
În care raiul nu este un mit,
Că neamul nostru nu e, azi, cum este
Unit poporul care-a suferit?
Ai să ne ierţi, tu, Patrie străbună,
Că i-am iertat pe toţi ce ne-au minţit
Şi ne-au furat mereu, lună de lună,
Şi ne-au vândut, ne-au dezbinat, ne-au umilit?
Ai să ne ierţi, tu, mamă ce ne-ai dat
Atâta frumuseţe, bogăţii,
Că azi călcăm pe sângele vărsat
Al celor ce-au murit pe câmpuri, mii?
Ai să ne ierţi aşa cum faci mereu
Şi-ai să ne chemi la tine, maică sfântă,
Tu, partea sacră a sufletului meu,
Ce astăzi numele un neam ţi-l cântă?
Da, mamă, Ţară sfântă, ai să ne ierţi,
Căci tu copiii ţi-i iubeşti şi n-ai să-i cerţi,
Acum când strigă-n ceas de sărbătoare,
Trăiască Ţara mamă, România Mare!
DRAPELUL
Drapelul, sfântul nostru tricolor,
Simbolul nostru şi al ţarinei străbune,
Udate-n veac, cu lacrimi multe şi amare,
Sfinţite-n veci, cu sânge de eroi…
Drapelul, sfântul nostru tricolor,
Purtat, prin timp, de-un falnic neam de daci,
Slăvit stindard al vajnicului meu popor,
Ce vine de la Decebal şi traci…
Să dăinuieşti de-a pururi, TRICOLOR,
Simbolul sacru al întregului POPOR,
Şi câte veacuri vor mai fi de-acum,
Să străluceşti în orice suflet de român!