DOMNULE BĂSESCU, AŢI UITAT DE SABINA ELENA!

Au trecut cinci luni de la gestul extraordinar al „Fetiţei cu Tricolor” de la Covasna, care, nemairăbdând umilinţa tipică şi tupeul iredentismului unguresc, a purtat bentiţa roşu-galben-albastră în ziua de 15 martie, adică în acea zi în care, fără vreo stânjeneală, încă odată, udemeriştii făceau politică „naţională” într-o şcoală din România, inoculând elevilor minoritari veşnica obsesie separatistă cum că „ţinutul secuiesc” nu este parte din acest stat şi că întreg Ardealul trebuie să redevină independent, mai exact unguresc, aşa cum a fost de milenii. Atunci, în acea zi de început de primăvară, Sabina Elena, o fetiţă de numai 15 ani, elevă în clasa a IX-a la Liceul „Korosi Csoma Sandor” din staţiunea celor o mie de izvoare (apropo, dacă ar fi atât de toleranţi cu românii, democraţi şi europeni cum se dau, şcoala asta demult trebuia să se cheme „Teculescu - Korosi”), a avut curajul, şi de ce să nu spunem inspiraţia, să intre printre unguri, când sângele le clocotea cel mai tare, şi să se plimbe dezinvoltă cu tricolorul, sfidându-i pur şi simplu, pe holurile unităţii de învăţământ.
O parte a opiniei publice şi a presei, cea mai numeroasă şi mai semnificativă, a îmbrăţişat-o instantaneu, o alta, restrânsă dar orbită de o ură viscerală faţă Neam şi Ţară (la purtătorii de nume românesc mă refer, nu la alţii), a denigrat-o cum numai în România se putea întâmpla. Bun, aşa a fost să fie. E limpede că asta este crucea noastră, a românilor, să avem printre noi cele mai multe lichele pe metru pătrat, în comparaţie cu oricare alt popor de pe pământ. Măcar când ne ajunge cuţitul la os, ştim să ne ferim de alţii, dar ne e greu tare cu leprele noastre, pentru că le lăsăm să-şi facă de cap în loc să le anihilăm, iar de asta profită permanent străinii.
Cum rămâne, însă, cu instituţiile centrale de stat, cu Preşedinţia în special? Traian Băsescu, dacă tot s-a ostenit atâta să rămână „şeful statului”, cum îi place să zică, batjocorind împreună cu coana Europa (a se citi Merkel) un popor aproape întreg, şi dacă tot are toate beneficiile grase asigurate de români de nouă ani de zile, trebuia imediat să o cheme la Cotroceni pe Sabina Elena şi să o decoreze cu cea mai înaltă distincţie a Ţării, Steaua României, în numele Poporului Român. Dar nu, cum să facă un asemenea gest, nobil, pentru un simbol, pentru o eroină până la urmă, că doar marinarul e tătar, se ştie. Ocupaţia lui de bază în ambele mandate a fost întovărăşirea permanentă cu oricine, numai cu românii nu! Ăsta parcă e unul şi acelaşi preşedinte „al Europei”, că nu mai e demult al românilor, care îl decorase mai ceva ani în urmă pe popa Tokes, nu? Acela de împreună cu alţi străini sapă de decenii la destrămarea Statului Român, aşa-i?

Categorie: