Dragi români

Se împuţinează tare neamul românesc
La asta lucrează unii... precum pot... mai „bine”
Să fie blestem? ... La ce pot să mă gîndesc...?!
Fie-le hazna... şi ale lor neamuri de ruşine...!

Din păcate sînt mult prea mulţi vajnici săpători
La temelia mult bravului popor român,
Ticăloase acţiuni care ne dau fiori,
Din partea unor abjecţi... care aşa rămîn...

Români adevăraţi, atîţi cîţi mai sînteţi,
Aici, sau oriunde în lume veţi mai fi fiind,
Nu vă îndepărtaţi de ale voastre peceţi,
Grija de neam, de voi s-aveţi mereu în gînd!

Treziţi-vă toţi, dragi români de pretutindeni!
Deştepţi aţi fost şi aţi rămas, dintotdeauna!
E timpul să le arătăm... la „neica-nimeni”
Că e cu noi Pămîntul..., Soarele..., chiar Luna...

Harnici, cu inimi curate, români să rămîneţi!
Munciţi, iubiţi tot ceea ce este de iubit!
Nicicînd şi nicăieri nu vă lăsaţi urgisiţi!
Trăiţi în demnitate! Aşa cum v-aţi dorit!

Popor român, în suflet te am, şi te respect!
Cum în trăire dreaptă nu există trepte,
Tu întotdeauna şi în toate ai fost drept,
Respectînd pe alţii, şi ei să te respecte!

Vrem să trăim în pace cu orice neam... de-aiurea,
Afirmăm unitatea în diversitate,
Nu lăsăm pe nimeni să ne mutileze firea,
Noi ne apărăm dreptul la identitate!

Veniţi, dar, dragi români la o lucrare sfântă,
Nu vă lăsaţi de crude lucrături împuţinaţi,
Fără copii să nu mai fie nicio nuntă,
De Dumnezeu, Drăguţul, fiţi binecuvîntaţi!