DRAPELUL NEGRU - EMBLEMA UDEMERIŞTILOR

Cetăţene Antal Arpad (nu zic „domnule”, că nu sunteţi domn), dacă vă este atât de drag drapelul negru, care vă încântă privirea şi vă mângâie sufletul când îl afişaţi cu ocazia sărbătorilor româneşti, de ce nu vă acoperiţi cu el cât puteţi mai degrabă? Vă asigurăm că noi, românii, oameni de omenie, cu suflet generos, mult îngăduitori cu imigranţii seculari pe pământ românesc, vom participa la ceremonia învelirii, respectând sobrietatea ambientală tristă şi sentimentele celor care vă idolatrizează. Cu respect faţă de ce vă este atât de drag, vom arbora şi noi drapele negre cât mai multe pentru a sugera închinăciunea noastră urmare dispariţiei pe care ne-aţi oferi-o, o mult aşteptată dispariţie din funcţia pe care o deţineţi, contrar Constituţiei României.
Notam mai sus că nu sunteţi „domn”, cetăţene Arpad, calitate care vă lipseşte cu desăvârşire şi vă coboară în mocirla urât mirositoare a putrefacţiei, pentru că aceasta aţi ales, prin comportamentul care vă descalifică şi vă goleşte de tot ce este onorabil pentru un bărbat public. Am convingerea că poate fi calificat domn cel care respectă pe alţii. Gestul de a afişa drapelul negru spre jignirea unei Ţări, a unui popor, nu poate fi comparat cu o dispută între doi rivali, care îşi dau mâna înainte şi după înfruntare. Uitaţi că, în calitatea de rămăşită etnică rătăcită, maghiarul (bine, nu chiar tot maghiarul, se înţelege… udemeristo-pecemisto-pepemetistul şi alte asemenea, căci de el e vorba, nu de omul de rând), se confruntă cu o naţiune multimilenară, care a ştiut să se apere de forţe mult superioare şi şi-a construit aici fundamentul statutului de stăpân pe aceste meleaguri. Se pare că dispuneţi de o judecată alterată, dacă socotiţi că vă înălţaţi (situându-vă drept exemplu pentru consângenii dumneavoastră) prin instituirea unui principiu de viaţă axat pe ură, pe dispreţ, pe desconsideraţie faţă de poporul pe al cărui pământ trăiţi. Înnegriţi-vă toţi de teapa aceasta de câte ori ne manifestăm la sărbătorile noastre. După cum vedeţi, noi avem respect şi faţă de noi înşine, de aceea nu afişăm drapele negre la sărbătorile maghiarilor, conduită care ne înalţă, ne onorează, ne arborează în viziunea lumii drapelul sufletului nostru de oameni lucizi, deschişi spre înţelegere şi ospitalitate chiar şi faţă de criminalii care ne-au chinuit, umilit şi ucis de câte ori li s-a oferit ocazia în decursul istoriei.
Acum, însă, Uniunea Europeană v-a tăiat pofta de călăi, cetăţene Arpad! V-aţi scris singuri (prin lideri de factura dumitale) certificatul de popor al ororilor umane. Afişarea drapelului negru spre dispreţul sărbătorilor noastre arată ca o ultimă zvâcnire a sugrumatului care şi-a pus singur ştreangul de gât. Nu vă mai suportă nimeni în postura de veşnici cerşetori de drepturi necuvenite, adică de privilegii cerute în permanenţă peste legea în faţa căreia suntem egali cu toţii.
Ce fel de responsabil sunteţi pentru vieţile concetăţenilor etnici, dacă îi trimiteţi la închisoare, urmare îndemnului de a ucide în masă? Toţi fruntaşii unguri din cele două judeţe satanice merită să fie duşi la întunericul temniţelor, dacă negrul tot le este atât de plăcut! S-ar curăţa astfel populaţia maghiară de stigmatul cu care s-a plasat - vrând, nevrând - în ochii lumii; adică de stigmatul de „viteji” ucigaşi ai românilor ardeleni neînarmaţi, lipsiţi de apărare, fapte înscrise în cărţi cu compasiune de atâţia oameni remarcabili ai planetei, acuzatori, din păcate, din aceste motive, asupra întregii naţiuni maghiare, care şi-a construit în acest fel un soclu al dezonoarei.
Vă obsedează culoarea morţii, care a devenit emblema voastră, pentru că vă hrăneşte satisfacţia urii: de Ziua Naţională a Românilor, aţi amplasat drapele negre în stradă, pe faţadele caselor, apoi la Carei, maghiarii au smuls drapelele româneşti şi au îmbrăcat în negru scena unde şcolarii români au sărbătorit Ziua Naţională, iar de sărbătoarea primei Uniri a românilor, „vrednicul” primar Arpad s-a grăbit să arboreze drapelul negru pe clădirea unei Primării a României.
Câtă „bravură”, câtă „onoare”! Ăsta da „merit”!
Continuaţi să fiţi cetăţeni degradaţi? Da-v-ar Dumnezeu un dram de omenie!