E TIMPUL CA UDMR SĂ FIE EXCLUS DIN PARLAMENT

Ce-ar fi fost dacă în cei 100 de ani de la Marea Unire a tuturor românilor i-am fi tratat şi noi pe unguri în acelaşi spirit fascist: de ucidere prin chinuri groaznice, cu ură şi dispreţ faţă de etnia băştinaşilor, prin sumeţia că ar fi o etnie superioară celor din jur şi, de aceea, trebuie să obţină ceea ce pretind. Dacă în fiecare an am fi ucis un ungur, n-am fi atins numărul românilor ucişi în cei patru ani de groază. Această stirpe nomadă, oprită în Europa din mersul ei migrator, doritor de râcă în mijlocul ţărilor de mult timp înstăpânite aici, nu şi-a găsit liniştea nici în cei 1000 de ani cu care se laudă că şi-a construit un stat în continentul nostru avansat din punct de vedere al civilizaţiei umane, loc în care barbarismul hunilor nu şi-a înscăunat maniera bunelor relaţii nici în acest timp îndelungat.
Tanczos Barna, deţinător de mandat de senator în forul legislativ al Ţării, a afirmat că maghiarii ,,comemorează” 100 de ani de viaţă în minoritate în România, iar românii, îngăduitori ca întotdeauna, nu i-au cerut să părăsească încăperea Parlamentului. Ar fi fost mai cuminte din parte sa să recunoască prezenţa în minoritate de când au nimerit în Europa unor popoare prea aşezate în teritoriile lor şi a căror existenţă au otrăvit-o cu pretenţiile lor. În ultimii 28 de ani, UDMR a fost şi a rămas un microb de vrajbă între partidele din România, urmare încercărilor de reinstaurare a puterii maghiarilor în Transilvania unită cu Ţara. De fiecare dată, s-au pripăşit pe lângă cei aflaţi la guvernare, pe care, susţinându-i cu majoritate, urma să-i şantajeze cu cererile lor. E timpul ca UDMR să fie exclus din Parlament, mai întâi pentru că formează doar o şleahtă de revanşarzi, fără statut de constituire ca partid, apoi pentru că sunt sfătuiţi de alte formaţiuni, formate din şi mai îndârjiţi duşmani ai românilor - PCM, PPMT, plus CNS -, care pretind că trebuie să fie consultaţi asupra iniţiativelor UDMR.
Izbucnit dintr-o obrăznicie fără limite, proiectul statutului de autonomie care urma să fie depus în Parlament este respins de alţi maghiari mai „învăţaţi” care consideră că „această acţiune nu avansează cu nimic cauza autonomiei şi că el ar fi trebuit să înceapă cu revizuirea constituţiei” („Condeiul ardelean”, 27 martie - 5 aprilie 2018, p. 14), ceea ce înseamnă că, dacă până acum s-au bucurat de multă îngăduinţă din partea Statului Român, li se poate permite să modifice Constituţia Ţării după bunul plac pentru a-şi atinge interesele revanşarde. Ajunşi până în acest stadiu, ca formaţiune minoritară în Ţară, ar trebui să fie trataţi ca ceilalţi din grupurile minoritare, adică să fie reprezentaţi printr-un singur parlamentar, indiferent de câţi sunt în România. Bine ar fi să se spună de unde decurge acest drept al lor de a avea mai mulţi reprezentanţi în Parlament, în comparaţie cu celelalte minorităţi. Îndrăzneala de a gândi doar că ar putea modifica, din postura lor duşmănoasă, Constituţia României, Ţară care le oferă condiţii de viaţă pe teritoriul ei, nu poate fi depăşită cu nimic în josnicie, mârşăvie, degradare umană, poftă animalică de a sfâşia viaţa altora. La toate acestea se adaugă impertinenţa lui Kelemen Hunor cu care acuză Curtea Constituţională a României de a lua decizia, considerată justă, prin care se dezavuează unele demersuri ale ungurilor. O altă dovadă că pentru ei nu există autoritate statală în Ţara care nu i-a alungat din teritoriu după înrobirea şi uciderea românilor.
Se plâng că începe să li se scadă cuantumul de drepturi pe care le-au avut până acum, au început să evoce vremea Regiunii Autonome Maghiare dictată de Stalin în 1952, dar chiar sub dictatura acestuia, acordul României a prevăzut că acea autonomie s-a făcut ,,sub controlul Statului Român” (idem). „Binefacerea” lui Stalin faţă de maghiari a fost uitată în scurt timp, pentru că în 1956, confraţii lor din Ungaria au făcut revoluţie antisovietică, fiind alungaţi din pieţele revoltei chiar de tancurile armatei sovietice. Cu acest prilej, tinerii unguri din Transilvania cer, în Piaţa Clujului, realipirea Ardealului la Ungaria, dar atunci România avea o securitate puternic aşezată pe picioarele ei, făcându-şi cu autoritate datoria, şi nu se ocupa de meschinării justiţiare. Stalin a murit, puţine speranţe ca Orban Viktor să găsească în Putin o nouă aplecare stalinistă, iar România a dat maghiarilor tot ce se putea da: libertatea limbii proprii, şcoli proprii, funcţii administrative, plăcuţe bilingve, post de televiziune, îngăduinţa de a-şi implanta statui ale criminalilor, de a-şi afişa drapele proprii. Însă teritoriul este al românilor statornici, nu al veneticilor! Odată revenit în drepturile adevăraţilor stăpâni, aici nu mai poate fi robie.
Strâmbătatea vederilor maghiarimii nu poate recunoaşte că Regiunea Autonomă Maghiară a fost înfiinţată pe teritoriul secuiesc, grup de populaţie recunoscut ca subiect internaţional, iar astăzi, urmare nelegiuitei maghiarizări a secuilor, ungurii pretind o nouă abordare a problemei în favoarea lor, ascunzându-se după perdeaua secuilor care nu mai există.
Cum partidele politice se află într-o degringoladă aproape totatlă, Poporul Român speră că se vor găsi români conştienţi de misiunea lor, care vor declanşa grija pentru fraţii lor din cele trei judeţe, parcă blestemate - Covasna, Harghita şi Mureş -, români umiliţi şi batjocoriţi de această colectivitate de barbari, niciodată împăcaţi şi luminaţi cu legile convieţuirii în egalitate. Poate doar o autoritate certă şi îndrăzneaţă din partea Statului Român îi va obliga să înţeleagă ce înseamnă să respecţi legile Ţării care te acceptă pe teritoriul ei. Altfel, graniţa Ţării este deschisă din 1989.

Categorie: