Ecuaţia păcii şi a războiului la graniţele României

Într-o lume aparent globalizată, diversă şi contradictorie, în care se duce o luptă cumplită pentru o nouă reîmpărţire a lumii între SUA şi NATO, pe de o parte, şi Rusia, pe de altă parte, pentru a câştiga noi poziţii dominante, nu mai există la ora actuală un echilibru de forţe ce ar garanta pacea mondială. Extinderea NATO spre Est, din care face parte şi România, devine un real pericol pentru Rusia ţarului roşu, Vladimir Putin.
Iată că această extindere este considerată de Rusia extrem de periculoasă şi intensifică încordarea internaţională la incandescenţă. Dacă aceste tendinţe actuale de vădită expansiune şi agresiune asupra Rusiei nu se vor opri, mâine nu vom mai putea face faţă inerţiei periculoase spre agresiune şi vom avea război. SUA, ca întotdeauna, vor să împingă acest conflict spre Europa, continent transformat astăzi în arsenalul cu cele mai multe arme, inclusiv atomice, care, de ce să nu recunoaştem, a dus la cele mai crâncene războaie mondiale din istoria umanităţii. Desigur că atât SUA cu NATO, cât şi Rusia şi-au elaborat un plan de menţinere al echilibrului strategic nu numai prin proliferarea armelor nucleare, ci şi a celor clasice (inclusiv scutul antirachetă de la Deveselu, care ne transformă într-o ţintă nucleară pentru ţar). Fireşte că vechile înţelegeri de la Stockholm (prin care s-a creat o zonă tampon de 50-100 de km între graniţele NATO şi Rusia, în care să nu aibă loc manevre, deplasări sau concentrări de forţe armate) nu mai sunt respectate de cele două mari puteri. Între forţele NATO şi Rusia se dă o luptă permanentă şi ascunsă care evoluează uneori în zig-zag; de aici şi acţiunile nelalocul lor ale unor state membre NATO, cum este Turcia de exemplu, care declară într-un ziar de mare popularitate din capitala Ankara faptul că în trei zile forţele armate turce ar ocupa ţări ale Europei precum Bulgaria, România sau chiar Germania fără nicio problemă. Vicepremierul rus, Dmitri Rogozin, care nu primeşte permisiunea de survol al spaţiului aerian românesc pentru a doua oară, ne face „părul creţ” şi ne ameninţă cu agresiunea, iar şeful armatei Sud-Est a Rusiei ne transformă în ţintă nucleară datorită existenţei unei baze americane la Deveselu specializată în scut antirachetă. Este foarte grav că la câteva mii de km depărtare de România cele mai mari manevre militare ruseşti, cu dislocarea a 800 de tancuri ultramoderne ce fac parte din vechea divizie de tancuri ce a ocupat Berlinul şi alte peste 400 de arme sofisticate, o să aibă loc cât de curând. Dacă prima dată Rogozin ne-a ameninţat că vine cu un bombardier, după a doua jignire - oare ce o să mai urmeze?!
Foarte grav, de asemenea, este că diplomaţia română este la pământ, neavând un răspuns corect şi împăciuitor. Unele măsuri, ca reducerea progresivă a nivelului armelor convenţionale şi nucleare, renunţarea la baze militare străine pe teritoriul altor state, retragerea trupelor străine de pe teritoriul altor state, rămân la stadiul de vise pacifiste, care, din păcate, nu s-au transformat în realitate. După cum se vede, toate tratatele militare, încetul cu încetul, au ajuns să fie nişte simple petice de hârtie. Prin urmare, este foarte important pentru România ca cetăţenii ei să conştientizeze că la un moment dat singurul nostru sprijin nu va fi SUA sau NATO, cum visăm, ci va fi Armata Română. Dacă nu ai o armată puternică şi bine dotată, nu ai nimic. Este inadmisibil ca în acest secol ofiţeri şi soldaţi români să moară pe şoselele României datorită unor defecţiuni ale unor maşini de luptă şi de transport vechi de peste 50 de ani. Aşa că întrebăm Preşedinţia, Parlamentul şi Guvernul ce au de gând cu Armata României, ce viitor îi pregătesc? Trebuie să fim conştienţi că ne vom păstra suveranitatea naţională, chiar în UE şi NATO, doar dacă avem o armată puternică. Vestea că sute de angajaţi, ofiţeri şi civili, din cadrul Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului Afacerilor Interne pleacă precipitaţi în pensie nu este o veste bună, aşa cum ar dori unii. Acest lucru creează un hiatus între generaţii, fiindcă ştafeta nu se predă de la o generaţie la alta peste noapte, ci dimpotrivă, experienţa celor cu vechime trebuie folosită la maxim. Fără o armată puternică niciodată, dar niciodată nu vom fi o naţiune puternică şi respectată în Europa! Doamne, ocroteşte Armata României!

Categorie: