Emoţionanta hirotesie a iconarilor de la Seminarul Internaţional d e Iconografie „PUTNA - 2013”

Mănăstirea Putna este un lăcaş monahal ortodox, unul din cele mai importante centre culturale, religioase şi artistice româneşti, cu o încărcătură istorică uriaşă. Sfânta Mănăstire Putna a fost supranumită „Ierusalimul Neamului Românesc” de către poetul nostru naţional Mihai Eminescu.
Aici am avut onoarea şi bucuria să cunosc un om deosebit, un bun organizator, sensibil şi perseverent, unul dintre cei mai buni iconari şi restauratori din România - părintele arhidiacon Anastasie de la Mănăstirea Putna (foto, alături de soţii Maria Kornelia şi Matei Schinteie). Acesta mai este şi muzeograf, cu specializarea Muzeografie - Patrimoniu Culte. Calificat şi în meseria de Ghid de Turism şi pelerinaje, calificat în meseria de Conservator - specializarea Bazele conservării ştiinţifice: Conservare bunuri din patrimonial cultural naţional. Părintele mai are competenţă profesională în electricitate şi fizică electronică. Mai se pricepe la pictură, fotografie şi sculptură în lemn. Şi nu le-am scris pe toate… Sper să nu se supere părintele Anastasie că am dezvăluit aptitudinile şi calificările dânsului, dar vă spun sincer că nu am rezistat să nu vă informez şi pe dumneavoastră, dragi cititori, pentru că aşa aflăm şi noi de valorile neamului nostru. Aşa aflăm că Poporul Român are mari valori, dar din păcate nu sunt cunoscute şi nu sunt promovate. Avem noi, românii, un „dar” de a nu vedea şi a nu băga în seamă valorile de lângă noi, a nu le aprecia, ba din contră, poate să le ignorăm sau să le defăimăm… măcar un pic.
Mai puţin cunoscut de marele public, arhidiaconul Anastasie de la Mănăstirea Putna este o somitate în domeniu iconografic românesc. El şi-a susţinut teza de doctorat, în 6 septembrie 2012, la Institutului Naţional de Istorie a Transilvaniei din cadrul Academiei Române din Cluj-Napoca, lucrarea „Erminiile ca izvor istoric” fiind rodul muncii de şapte ani a părintelui Anastasie în România, Grecia, Egipt, Rusia, Ucraina, Macedonia, Israel şi Italia. Pe numele de mirean Aurel Robu, părintele Anastasie, ca şi membru al obştii din Putna, a cercetat un domeniu nou al istoriografiei româneşti, cel legat de ştiinţele auxiliare, pictură bisericească şi codicologie.
Pe lângă reproducerea de icoane, părintele reuşeşte cu ajutorul Harului Sfântului Duh să creeze icoane noi unicate. Cu toate acestea, el se smereşte, căci scopul principal al părintelui este mântuirea sufletului. De nenumărate ori l-am văzut şi l-am auzit cum se smereşte. Îşi cunoaşte valoarea, dar nu epatează. Răspunde când este întrebat. Cu modestie, aşa cum bine le stă călugărilor şi creştinilor dreptmăritori. Nu poţi să nu-l îndrăgeşti. E grijuliu şi meticulos. Totul la el este bine pus la punct. Atelierul lui e o adevărată farmacie. Cu greu poţi afla lucruri mai vechi sau mai noi despre dânsul, dar un ziarist are metodele lui de documentare. Dintre nenumăratele lucrări ale părintelui Anastasie, amintesc aici că a restaurant icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul din Biserica „Adormirea Maicii Domnului” (secolul al XVIII-lea ) a Sfintei Mănăstiri Putna (2004-2005) şi a restaurat iconostasul de perete din pronaosul Bisericii „Învierea Domnului” a Sfintei Mănăstiri Suceviţa (2009-2011).
A mai pictat o icoană de mari dimensiuni - unicat - cu denumirea de „Adormirea Sfântului Ştefan” ce se găseşte la Mănăstirea Putna.
- Părinte arhidiacon Anastasie, ce ne puteţi spune despre această ediţie a Seminarului Internaţional de Iconografie de la Putna?
- Cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Pimen, Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, a părintelui stareţ Melchisedec Velnic şi a Slăvitului Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt, campusul iconografic internaţional a ajuns, din mila lui Dumnezeu, la a XI-a ediţie. Această manifestare a înfrăţit 23 de iconografi, studenţi, masteranzi, artişti plastici şi iconari din Bulgaria, Coreea de Sud, Grecia, România, Republica Moldova şi Ucraina. Anul acesta am fost ajutat de trei lectori secunzi: dr. ing. Polixenia Popescu, expert investigaţii fizicochimice, chimist principal la Muzeul Naţional Brukenthal din Sibiu, aghiograf Nikia Koldourmidi din Atena (Grecia) şi inimoasa Andreea Susa, masterand şi iconar independent din Alba-Iulia, cea care a avut istovitoarea misiune de traducător în limba engleză pentru cursanţii din străinătate.
- Părinte Anastasie, vă rugăm să ne spuneţi de unde a pornit ideea acestui Seminar, iată, acum ajuns la cea de-a IX-a ediţie, aici la Putna? Să ne spuneţi, de asemenea, care a fost motivaţia şi cine a fost iniţiatorul?
- Sper să reuşesc în câteva cuvinte să scot în evidenţă un istoric al acestor seminarii care au ajuns astăzi, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, la cea de-a IX-a ediţie, aici la Putna. Ideea a aparţinut iniţial unui grup de tineri ortodocşi de la Asociaţia Tinerilor Ortodocşi din Balcani, abreviat BOYA (The Balkan Orthodox Youth Association), din Atena (Grecia). În anul 2004, odată cu evenimentele petrecute la Mănăstirea Putna, când au avut loc numeroase manifestări cultural-artistice, istorice şi religioase creştineşti în memoria Sfântului Voievod Ştefan, am participat şi eu în acel mare pelerinaj per pédes de la Suceava la Putna, pentru care am pregătit în atelierul mănăstirii o icoană de mari dimensiuni cu denumirea de „Adormirea Sfântului Ştefan”. Această icoană complexă este un concept original unicat în lume. Aceasta am pictat-o împreună cu câţiva părinţi călugări iconari din obştea noastră. Cu binecuvântarea părintelui stareţ Melchisedec Velnic şi a reprezentantului Asociaţiei BOYA în România, Ionuţ Dima, de la Bucureşti, pe atunci student la Teologie, au început primele tabere de pictură. Am început coordonarea lor împreună cu alţi doi părinţi putneni, protosinghel Pavel, conducătorul atelierului de pictură, şi părintele Sofronie. Începând cu acel an comemorativ „Ştefan 500”, Mănăstirea Putna a organizat şi găzduit anual tabere iconografice. Aceste cursuri intensive, mai mult formative decât informative, au fost coordonate şi finanţate de Asociaţia Tinerilor Ortodocşi din Balcani, sub înaltul patronaj al Patriarhiei Ecumenice, adunând la un loc tineri din Grecia, Bulgaria, Serbia, România. În toţi aceşti ani, au avut loc tabere de câte două săptămâni fiecare, cu subiecte tematice diferite, alese în funcţie de nivelul de pregătire profesională a tinerilor. Moştenind arta iconografică tradiţională a Sfântului Munte Athos prin intermediul Mănăstirii Makri de lângă oraşul grecesc Alexandroupolis, Atelierul de icoane al Mănăstirii Putna a fost gazda artistică a acestor tabere de pictură. Tematica fiecăreia s-a desfăşurat într-un climat plastic inspirat din mediul clasic al şcolii cretane post-bizantine din secolul al XVII-lea. Tabăra, în general, a constituit şi un bun prilej de cunoaştere reciprocă a mai multor tineri, cu pregătiri, vârste şi naţionalităţi diferite, deschizând perspectivele unor viitoare colaborări trainice. Mulţi dintre tineri s-au format în spiritul acestei arte iconografice tradiţionale şi au devenit studenţi la Institutele de Artă din ţările lor şi chiar artişti plastici în curs de afirmare.
- Se ştie de acum că la Putna au loc „Seminarele lui Anastasie”…
- Da, am auzit şi eu. Expresia a intrat deja în limbajul curent al unor tineri iconografi debutanţi, unii avansaţi, iar alţii chiar iniţiaţi în metodologia de lucru a canonului de iconografie. Asta se datorează şi faptului că pe parcurs din trei lectori am rămas doar eu şi m-am implicat 100 la sută, cu toată fiinţa mea.
- Care dintre ediţii vi s-a părut mai deosebită?
- Această ediţie a fost mai deosebită. Din mai multe puncte de vedere. În primul rând, cursanţii au făcut echipă. Au fost uniţi, deşi veneau din medii şi ţări diferite. Dacă la începuturi veneau mai mult din Bulgaria, unde erau elevi dornici să înveţe iconografia la noi, anul acesta, spre bucuria mea, am avut cursanţi din Grecia, Republica Moldova şi Ucraina. Am avut cursanţi monahii, dar şi mireni care s-au completat perfect având de învăţat unii de la alţii. Am avut, de asemenea, atât ca lector, cât şi cursantă pe domnişoara Nikia Koldourmidi din Atena. Aceasta am considerat-o ca pe o binecuvântare din partea Bizanţului. Vrem, nu vrem, Bizanţul a rămas în memoria publică, iar Nikia ne-a oferit chiar prilejul de a descoperi tainele encausticii. Encaustica este o metodă străveche de la vechii greci şi este un procedeu de pictură în care culorile se foloseau diluate cu ceară. Mare ne-a fost această bucurie, aşa cum a fost şi la seminarul din 2010, când am avut în mijlocul nostru pe conferenţiar universitar doctor Marcel Gheorghe Munteanu, de la Universitatea „Babeş-Bolyai”, Facultatea de Teologie Ortodoxă, Secţia Artă Sacră, din Cluj-Napoca. Acesta a venit împreună, dar nu ca ucenic, nu ca elev, ci ca dascăl, ca lector, cu aghiograful Konstantinos Pantelakis, care până la urmă a ajuns naş de botez pentru o cursantă din Coreea de Sud, ce a primit numele Maria după ce a fost botezată, la Mănăstirea Suceviţa, de către părintele Traian Molea, parohul din comuna Suceviţa, în Paraclisul acestei Sfinte Mănăstiri, cu binecuvântarea părintelui stareţ al Sfintei Mănăstiri Putna, arhimandrit Melchisedec Velnic, şi cu acordul maicii stareţe a Sfintei Mănăstiri Suceviţa, stravofora Mihaela Cozmei, în ziua de sâmbătă, 25 septembrie 2010, imediat după Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Naşii ei au fost: Katya Stoyadinova, din Bulgaria, şi Konstantinos Patelakis, din Grecia. Maria - Ji Young Han este un adevărat apostol pentru coreeni, deoarece odată întoarsă în ţara ei, va propovădui credinţa creştină în îndepărtata Asie. Ea se pare că este singura iconară de origine coreeană din lume. Această tânără coreeancă, dornică să înveţe iconografia, a ales facultatea de Teologie din Târnovo, Bulgaria. Apropo de Târnovo. Acolo bulgăroaicele „noastre” au constituit un atelier „dur” unde se pictează icoane foarte frumoase. Unele dintre ele concurează cu cele făcute aici, la Putna. Aceasta este dovada că atunci când se face ascultare şi prin respectarea canoanelor, fetele Gergana Ivanova Iliev, din Sliven, şi Katya Stoyadinova, din Veliko Târnovo, cele două organizatoare ale grupului din Bulgaria, au ajuns la performanţe care te lasă uimit. Chiar şi Mariela Draganova, care a organizat grupul din Bulgaria de anul acesta, a ajuns să cunoască foarte bine limbajul plastic al canonului şi, în felul acesta, eu, ca îndrumător, ca dascăl, am avut o mare bucurie… Mulţumit am fost şi de cursantele românce care au dovedit mult talent şi abnegaţie. Acum ştiu că iconografia în România are viitor.
- Această ediţie a avut loc între 18 februarie şi 3 martie 2013. Un eveniment cu totul special a avut loc la finalul Seminarului de anul acesta. Pentru cei în cauză a fost o reală surpriză şi o mare bucurie duhovnicească... neaşteptată.
- Da, într-adevăr. În data de 2 martie 2013 au fost hirotesiţi întru iconari de către părintele David, duhovnicul Mănăstirii Putna, un mic grup ales dintre cursanţi. Această ierurgie s-a făcut după o analiză atentă, la recomandarea mea, cu binecuvântarea părintelui stareţ Melchisedec Velnic. Cei hirotesiţi au fost cu toţii foarte surprinşi, nu se aşteptau, nu le-am spus dinainte despre această binecuvântată taină a coborârii Harului Sfânt asupra iconarilor. Cei hirotesiţi întru iconari au fost: Ji Young Han (Maria), din Coreea, studentă la Veliko Târnovo University „St. Kiril and St. Methodi” din Bulgaria; Georgiana Petrovici, masterandă la Facultatea de Arte Plastice, Decorative şi Design „George Enescu”, Secţia Pictură pe Şevalet, Facultatea de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloaie”, Secţia Artă Sacră din Iaşi; Florenţa Diana Moşneagu (Schimonahia Eufimia), iconar de la Sfânta Mănăstire „Petru Vodă”, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”; soţii Maria Kornelia şi Matei Schinteie, iconari profesionişti din staţiunea balneoclimaterică Covasna şi Nikia Koldourmidi, iconar din Atena, de la National and Kapodistrian University of Athens, Philosophy Psychology Pedagogy.
- Pe lângă munca şi efortul depus în aceste două săptămâni, aţi avut şi momente de degajare sau a fost numai trudă?
- Da, într-adevăr, a fost multă trudă. Cursanţii erau aşa de motivaţi că au muncit până şi în pauze. Seara după program, dacă venea cineva să ne vadă, ne găsea tot în sala de curs la şevalete, până aproape de miezul nopţii. Trudă a fost, dar mănăstirea noastră a organizat două pelerinaje, unul local şi al doilea la sfintele mănăstiri din judeţul Suceava, unde cursanţii au vizitat sfintele aşezăminte monahale şi au putut participa la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie. Acest pelerinaj a fost organizat în colaborare cu Mănăstirea Dragomirna, cu care suntem în relaţii foarte bune. Cursanţii au mărturisit că pentru ei a fost o perioadă deosebită, cu amintiri de neuitat. La finalul Seminarului, părintele stareţ Melchisedec Velnic a ţinut un cuvânt de învăţătură şi a oferit diplome şi sfaturi utile pentru iconari.
- Mulţumim mult părinte arhidiacon Anastasie că aţi avut amabilitatea să ne acordaţi acest interviu. Ce le transmiteţi pe această cale cititorilor publicaţiei regionale „Condeiul ardelean”?
- Cu bucurie am răspuns întrebărilor dumneavoastră şi, deşi smerenia mă îndeamnă să nu dau sfaturi, totuşi, dragostea voastră mă obligă să transmit cititorilor fideli ai „Condeiului ardelean”, cuvântul Sfântului Pavel, care zice: „Aduceţi-vă aminte de mai-marii voştri, cei ce v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; la a căror săvârşire luând seama, urmaţi-le credinţa. Iisus Hristos este Acelaşi, ieri şi azi şi în veci”. Amin! „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte” şi să rămânem români!

Categorie: