„Este de neuitat faptul că am cântat, la Bucureşti, în deschiderea Concertului Aniversar (55 de ani) al Corului Naţional MADRIGAL” - Interviu cu Pr. prof. drd. Daniel Camară, dirijor al Corului „Belcanto” din Sărmaşu, judeţul Mureş

De la vlădică şi până la opincă, în ciuda „norilor negri” care vor să ne schimbe mentalitatea, nu încetăm a tânji, cu nostalgia copilăriei în inimi, după mângâierea harică din glasurile zurgălăilor care ne cheamă, cu fiecare fulg de nea, să ne sărbătorim tot ceea ce sufletul nostru are mai drag: Naşterea smerită a Mântuitorului Hristos şi, în dorul de a ne înveşnici în Raiul cel promis, comuniunea (în colinde, tăceri, surâsuri şi lacrimi) cu părinţii, bunicii şi prietenii noştri! De dorul acesta înalt, atât de specific Neamului Românesc, ne aminteşte un om distinct, părintele Daniel Camară din Parohia Ortodoxă Sărmaşu, „zurgălăul” care, în calitate de dirijor al celor aproximativ 40 de membri ai Coralei „Belcanto” , de două decenii ne reîmprospătează memoria cu rosturi pe care le-am neglijat sau chiar uitat! Oriunde Dumnezeu a călăuzit paşii coriştilor de la „Belcanto”, devenit un excelent „ambasador cultural” al Sărmaşului şi al Mureşului, a fost răsplătit cu aplauze şi premii fruntaşe - în atâtea festivaluri, concerte şi concursuri naţionale - venite de la spectatori şi organizatori din diferite colţuri ale Ţării: Sala de concerte a Castelului Peleş din Sinaia, Palatul Culturii din Târgu-Mureş, Sala de spectacole a USAMV din Cluj-Napoca, Sala coloanelor Cercului Militar din Braşov, casele de cultură din oraşele Fundu-Moldovei (Suceava), Dărmăneşti, Comăneşti (Bacău), Cazinoul din Sinaia (în deschiderea concertului lui Vasile Şeicaru), catedralele arhiepiscopale şi episcopale din Alba-Iulia şi Oradea, mănăstiri, sedii de instituţii etc.! În semn de recunoaştere a prestigiului obţinut după mii de ore de repetiţii, Coralei „Belcanto” i s-au realizat două albume (de către Letiţia Brădeanu de la Radio Târgu-Mureş) şi o emisiune în exclusivitate, „Vitralii”, avându-l ca amfitrion pe distinsul om de cultură Valentin Marica (de la acelaşi post de radio). Foarte elocventă este, fiindcă tot l-am invocat pe cunoscutul scriitor, descrierea pe care acesta o face activităţii publice, prestigioase, a Coralei „Belcanto”: „aprinde nu doar lumânări de ceară, ci şi lumânări ale inimilor, netinzând cărarea Mântuirii”! Sunt cuvinte, de apreciere, dublate şi de o fructuoasă colaborare cu renumitul Cor Naţional „Madrigal”!

- Spuneţi-ne, pe scurt, câteva repere din biografia sfinţiei voastre!
- M-am născut în anul 1978, în localitatea Dărmăneşti, judeţul Bacău. Studiile teologice le-am făcut la Alba-Iulia şi Sibiu, iar anul acesta, în luna noiembrie, am împlinit 20 de ani de când sunt preot în Parohia Ortodoxă Sărmaşu, unde îmi desfăşor activitatea împreună cu preotul Ilie Bucur. Sunt căsătorit şi am doi copii.
- Cum s-a „născut” Corala „Belcanto”?
- „Strămoşul” Coralei „Belcanto”, „Amadeus”, s-a format, din elevi şi adulţi, acum două decenii. Din acest cor, în 2005, s-a „născut” Corala „Belcanto” - un cor mixt, compus din circa 40 de membri, care cântă pe patru voci.
- Cu ce fel de repertoriu vă prezentaţi în faţa publicului?
- Interpretăm cântece religioase, colinde, prelucrări folclorice şi alte piese din creaţia corală naţională şi universală.
- Pe lângă „Belcanto”, dirijaţi şi Corul preoţesc din Protopopiatul Luduş. Nu este un demers dificil?
- Încă din copilărie am fost atras de arta corală, având contact cu acest tip de cântare prin intermediul corurilor bisericeşti, ascultate cu bucurie. Pregătirea şi practica muzicală le-am început la Seminarul Teologic din Alba-Iulia, unde am avut privilegiul de a-l avea ca profesor de muzică pe maestrul Iosif Fiţ. După ce am fost hirotonit, m-am străduit să aplic ceea ce am învăţat şi trăit, în timpul studiilor, atât prin Corul „Belcanto”, cât şi prin „pepiniera” lui, Corul „Amadeus” - apoi, din 2014, prin Corul „Te Deum adoramus” din Protopopiatul Luduş. Într-adevăr, este o muncă dificilă, dar plină de bucurie. Întotdeauna am văzut activitatea corală nu doar ca pe un exerciţiu tehnic, muzical, sau ca pe un divertisment, ci ca pe un veritabil factor educativ, atât pentru copiii şi tinerii implicaţi, cât şi pentru auditori. Dezvăluindu-ne armoniile de inspiraţie angelică, cântarea corală ne transmite bucuria şi frumuseţea vieţii, a credinţei, a nădejdii şi a iubirii.
- Sesizaţi o îndepărtare a oamenilor de mesajul, cântat, divin?
- Oriunde am fost invitaţi, oamenii ne-au aşteptat cu respect şi cu convingerea că prin Cuvântul lui Dumnezeu, cântat, cu toţii ne întărim haric. V-aş răspunde însă şi printr-un citat aparţinând poetului Valentin Marica: „Pe când, mulţi la număr, în nimicnicie, închid Cerul, pelerinii Coralei „Belcanto” îl deschid, în hlamida de lumină pe care o poartă doar comesenii Sfintei Treimi”.
- L-aţi „dublat” pe interpretul de muzică folk Vasile Şeicaru, la un spectacol de-al său din Sinaia…
- Într-adevăr! Ne-am bucurat să citim, pe blogul său, cuvinte măgulitoare pentru noi: „La Cazinoul din Sinaia, într-o sală de spectacole superbă, cu multă lume în ea, a fost cel mai frumos spectacol din acest turneu de până acum. (…) În deschidere a cântat un cor din Mureş, din Sărmaşu, „Belcanto” e numele lui, cor foarte bun care a intervenit, spontan, pe tot parcursul concertului meu. Atmosfera a fost de vis, lumea a cântat ireal de frumos, am ascultat într-o linişte tulburătoare (ca şi ea, liniştea poate fi tulburătoare)… au fost… suspine, lacrimi, aplauze…”.
- Ce calităţi credeţi că sunt relevante pentru un cor?
- Să cânte cu entuziasm splendorile adevăratelor melodii şi, lăsându-se însufleţit de harul dumnezeiesc, să transmită emoţiile propriei înfrumuseţări!
- Ce piesă muzicală vă încântă cel mai mult? De ce?
- Mă încântă piesele muzicale cu mesaj profund, frumos, constructiv. Nu vreau să mă refer doar la domeniul religios-moral, deoarece sunt şi lucrări muzicale din diverse genuri, care transmit frumuseţe. Deosebit de importantă este capacitatea omului de a selecta piesele cu adevărat valoroase, pentru că, aşa cum bine ştim, sunt şi piese care pot avea efecte negative asupra sufletului şi, implicit, a vieţii. Fără a fi subiectiv, semnalez frumuseţea şi puterea Cântărilor Sfintei Liturghii, care, prin text şi melodie, ne conduc către întâlnirea cu Dumnezeu - „Cel înconjurat, în chip nevăzut, de cetele îngereşti”!
- Aveţi emoţii în spectacole?
- Da, de fiecare dată am emoţii, din mai multe puncte de vedere - toate izvorând din dorinţa ca obiectivele artistice, estetice, educative, religios-morale să fie atinse. Mă gândesc şi la aspectele tehnice, precum acustica sălii, sonorizarea fiind o problemă foarte delicată în cântarea corală! De asemenea, conducând coruri de copii şi tineri, avem o continuă înnoire a membrilor, ceea ce face ca aproape la fiecare prezentare să fie şi debutanţi - aceasta contribuie la înmulţirea emoţiilor! Apoi, mă gândesc la audienţă, cu speranţa că vor înţelege mesajul transmis, mai ales că, de obicei, oamenii sunt obişnuiţi cu spectacole zgomotoase. Bineînţeles, există şi o emoţie intrinsecă, pentru că nu poţi să vorbeşti sau să cânţi despre frumuseţe, armonie, Dumnezeu şi alte valori, fără a fi cuprins de o încărcătură emoţională…
- Ne spuneţi o „întâmplare”, de neuitat, din deplasările, în Ţară, ale Coralei?
- De neuitat sunt toate momentele pe care le-am trăit împreună cu coriştii… Dar, poate, cea mai înaltă trăire am avut-o la întâlnirea cu Corul Naţional „Madrigal” - acesta reprezintă un adevărat model coral. Nu mi-am imaginat că ne-am putea întâlni, dar minunea s-a produs, în anul 2018, prin intermediul Programului Naţional „Cantus Mundi”. Astfel, am câştigat concursul „Ziua Primăverii”, ceea ce ne-a dat posibilitatea să facem înregistrări la Cluj-Napoca. Pentru aceasta, am avut onoarea de a-l avea ca oaspete, la Sărmaşu, pe domnul Cezar Verlan, dirijor secund al Corului „Madrigal”. Apoi, în august 2018, am fost invitaţi la Bucureşti, la „Cantus Mundi Fest”, unde am cântat în deschiderea concertului aniversar „Madrigal - 55 de ani”. De asemenea, în 2019, coriştii „Belcanto” au cântat împreună cu Corul „Madrigal”, în cadrul concertului extraordinar de colinde de la Palatul Culturii din Târgu-Mureş. Aceste întâlniri au fost deosebite, pentru că şi coriştii din „Belcanto” au avut posibilitatea să trăiască pe viu cântarea corală interpretată la cel mai înalt nivel.
- Umanitatea trece prin clipe grele! Ce le-aţi spune, ca preot, oamenilor?
- Într-adevăr, trăim momente mai dificile, însă cred că orice om credincios ştie că, cu cât încercările sunt mai mari, cu atât mai mult este chemat să sporească rugăciunea. Aceasta ne dă încredere şi siguranţă, pentru că ne aşează în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. De aceea, o îngrijire autentică a vieţii şi a sănătăţii include şi această preocupare duhovnicească. La modul practic, i-am îndemnat pe credincioşi să rostească în cadrul rugăciunilor personale şi Psalmul 90.
- Ce colindă credeţi că ajunge, mai repede, la inimă?
- În general, colindele ne aduc bucurie şi întărire sufletească, pentru că mesajul lor nu este omenesc, ci dumnezeiesc. De fapt, chiar originea colindatului este una îngerească, amintindu-ne de îngerii care au cântat prima colindă, la Naşterea Domnului: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”. Dacă este să ne referim la o anumită colindă, pot să spun că toate concertele de colinde le-am încheiat cu „O, ce veste minunată!”, acest adevărat Imn al Crăciunului, aducându-ne vestea cea bună pentru întreaga omenire: Naşterea prin întrupare a Fiului lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
- Ce compozitor român vă impresionează?
- Se cunoaşte că George Enescu este cel mai mare compozitor român, fiind recunoscut şi la nivel mondial. Personal, fiind preocupat de lucrările muzicale pentru elevi, mi-a plăcut direcţia dată de Dumitru Georgescu Kiriac, care, la începutul secolului al XX-lea, vedea muzica bisericească, alături de cântecul popular, ca fundament al educaţiei muzicale, dar şi al educaţiei generale, pentru o creştere sănătoasă a copilului.
- Ce strofă, dintr-un cântec preferat, vă amintiţi în acest moment?
- Mai ales în cântarea bisericească, rolul esenţial îl are textul, melodia fiind o „îmbrăcăminte” a lui. Atenţia îndreptată către textul primit, pe calea plăcută a melodiei, ne introduce în substanţa cântării bisericeşti, ferindu-ne şi de pericolul sentimentalismului sau al încântării emoţionale de moment. Dar şi în afara cântării bisericeşti, ştim că mulţi compozitori români au „îmbrăcat” în „haină” melodică versuri memorabile ale poeţilor români (Eminescu, Coşbuc, Alecsandri etc.), dar au şi armonizat melodii cu versuri populare. Referindu-mă la un text foarte frumos, dar şi potrivit vremurilor pe care le trăim acum, aş remarca frumuseţea cântării: „Iubi-te-voi, Doamne, vârtutea mea / Domnul este întărirea mea / Şi scăparea mea / Şi Izbăvitorul meu!”. Cântarea aceasta are la bază primul verset din Psalmul 17, fiind inclusă - în armonizarea lui Nicolae Lungu - şi în repertoriul Coralei „Belcanto”.
- La ce moment vă gândiţi când vă reamintiţi de anii copilăriei?
- Dacă ar fi să rezum amintirile din copilărie, acestea ar fi legate de familie, biserică, şcoală şi natură - elementele fundamentale în care am crescut. Părinţii mei sunt oameni simpli (credincioşi, oneşti şi muncitori), care ne-au fundamentat educaţia pe învăţătura Bisericii. De aceea, participarea la sfintele slujbe era o realitate firească, inclusă natural în ritmul vieţii noastre. Apoi, mersul la şcoală - deşi parcurgeam o distanţă semnificativă în fiecare zi - era, la fel, ceva trăit cu sfinţenie, părinţii având încredere deplină în autoritatea dascălilor. Nu în ultimul rând, natura era factorul recreativ în care, împreună cu ceilalţi copii, găseam diverse activităţi (vara - cu picioarele în râu sau în iarbă, iarna - în zăpadă, cu sania), toate într-un cadru natural minunat, de care îmi reamintesc cu multă bucurie…
- În încheiere, vă doresc să vă bucuraţi de toate frumuseţile acestei lumi şi de cele ce sunt mai presus de lume!
- Vă mulţumesc şi vă doresc, dumneavoastră şi cititorilor publicaţiei regionale „Condeiului ardelean”, să aveţi parte de Sărbători cu sănătate, pace şi bucurie!

Categorie: