Excelenţei Sale, Doamnei învăţătoare Elena Hulpoi, Cu ocazia pensionării

LAUDATIO
Excelenţei Sale, Doamnei învăţătoare Elena Hulpoi,
Cu ocazia pensionării

Draga noastră Doamnă învăţătoare,
Orice sfârşit este doar un alt început. Veţi lăsa catalogul pentru grădina de flori, călătorii în locuri minunate, valsuri şi romanţe, lecturi prelungite până în zori şi multe alte lucruri care vă vor bucura şi vă sunt dragi, la fel cum v-au fost micii învăţăcei, de când aţi păşit pentru prima dată, cu emoţie, în Şcoala Generală „Avram Iancu” din oraşul-staţiune Covasna, în anul 1976, acum 41 de ani, şi aţi pregătit generaţii de elevi până în clipa de faţă.
Despărţirile sunt grele pentru toată lumea, însă ne vom reîntâlni pe străzile oraşului, înmiresmate de parfumul teilor şi al reginei nopţii, unde în plimbare veţi ţine de mână nepoţii, cărora le veţi spune poveşti cu persoane adevărate sau inventate şi veţi avea răgaz şi răbdarea infinita pentru a le hrăni curiozitatea inocenţei lor. Amintirile legate de şcoală vă vor rămâne în minte şi în suflet şi vor ieşi la iveală mereu, stârnindu-le celor mici admiraţia şi mândria.
Se spune că elevii sunt ca nişte făpturi angelice cu aripi, iar misiunea dascălilor este să îi înveţe să zboare. Martorii minunii sunt chiar cei care au ajuns şi vor ajunge, datorită dumneavoastră, oameni aşezaţi şi la locul lor.

Când Dumnezeu a creat învăţătoarea, a chemat toţi îngerii şi i-a întrebat:
- Cum ar trebui să fie o învăţătoare?
Îngerii i-au dat mai multe răspunsuri:
- Să-i iubească pe copii!
- Să înveţe încontinuu pentru a transmite învăţăceilor ei cunoştinţe actuale şi de valoare!
- Să fie o fiinţă care să rămână veşnic tânără, amabilă, înţelegătoare, modestă, creativă şi corectă!
- Să aibă cele trei perechi de ochi: cu o pereche să vadă în timp ce scrie la tablă sau citeşte, cu alta să vadă ce nu ar trebui, iar cu ultima, să se poată uita la elev când acesta este obraznic şi trebuie să-i spună: „Te iert, altă dată să nu se mai întâmple!”.
- Să poată preda lecţia când copilul îi este bolnav acasă sau el însuşi suferă de vreo boală.
- Să fie o fiinţă care, deşi uneori firavă, este în stare să stăpânească prin tact pedagogic şi talent o clasă de elevi.
Când a auzit aceste răspunsuri, Dumnezeu le-a spus îngerilor: Aceastei fiinţe, care primeşte atât de puţin şi i se cere atât de mult, mai trebuie să-i adăugăm ceva!
- Ce?, au întrebat toţi îngerii în cor.
Dumnezeu le-a răspuns:
- Lumină, multă lumină, pentru ca flacăra învăţătoarei să nu se stingă niciodată! Pentru că Învăţătoarea… este o lumânare ce se consumă… LUMINÂND pe alţii!

Excelenţa Sa învăţătoarea

Nu are cont de milioane în bancă,
Nu are o vilă cu 20 de camere,
Nu are afaceri prospere prin ţară.
Excelenţa Sa învăţătoarea, are un suflet cât o galaxie,
Are riduri şi fire albe rămase de la generaţiile care sunt şi de la cele care au fost.
Excelenţa Sa învăţătoarea, îşi mobilează casa cu extemporale, teze şi concursuri, rareori se gândeşte la ultimul strigăt al modei…
Desele-i preocupări sunt legate de programe, perfecţionări, examene; de cele mai multe ori şlefuieşte nestematele altora,
Pentru ele vinde pe bani mărunţi secundele copiilor ei.
Excelenţa Sa învăţătoarea, trudeşte toată viaţa la secera ascuţită a lunii, semănând pulberi de aur peste seminţele ce stau să încolţească.
Uneori, ochelarii i se acoperă de roua amară, dacă un fost elev, ajuns director, o uită în anticameră ca pe un obiect decorativ sau trece pe stradă ignorând-o.
Alteori, un zâmbet de rodie îi inundă obrajii când un necunoscut, pe drum, îşi scoate pălăria în faţa ei zicindu-i:
„Bună ziua, Doamna învăţătoare, eu sunt…”.
Excelenţa Sa învăţătoarea, nu-şi numără anii după buletin, ci după vârsta - mereu aceeaşi, care înfloreşte pe băncile clasei.
Constată cu surprindere, într-o zi, că trebuie să iasă la pensie şi nu înţelege de ce inima ei, ameninţată de preinfarcte, bate ca la optsprezece ani.
Excelenţa Sa învăţătoarea, ca un pui de caprioară în bătaia puştii, nu ştie că se aseamănă cu sfinţii:
Ei au dăruit. Ea se dăruieşte.

Draga noastră Doamnă învăţătoare, fiind un moment de bilanţ, Vă asigurăm că ştim că aţi fost mereu alături de toţi foştii Dumneavoastră elevi, că ne-aţi urmărit, direct sau indirect, realizările sau insuccesele, că tot ceea ce aţi făcut la clasă sau în afara şcolii, a fost pentru prestigiul nostru şi al şcolii. Aţi crezut mereu în dreptate şi adevăr şi aţi fost mereu o idealistă şi o optimistă, într-o lume în care cei puternici şi cu bani îşi impun voinţa şi îi calcă în picioare pe cei slabi sau neajutoraţi. Acum, când nu mai aveţi alte obligaţii profesionale şi când se pare că aţi avea mai mult timp liber, acesta va fi cu siguranţă alocat familiei şi nepoţilor, pe care, de-a lungul timpului, din păcate, poate i-aţi neglijat în favoarea şcolii şi a elevului.
Bunul Dumnezeu să Vă dea sănătate, multe bucurii alături de cei dragi şi fie ca tot ce vă doriţi să se împlinească!
Un grup de foşti elevi
şi părinţi, şi ei foşti elevi la rândul lor

Categorie: