A fi OM e lucru mare, a fi domn... e o-ntâmplare!

Cu durere în suflet, am aflat despre trecerea în nefiinţă a doamnei Ana Tomuş, femeie deosebită, căreia cu greu am reuşit să-i spun pe nume, datorită unui respect deosebit pe care i-l purtam.
Am cunoscut-o bine, am admirat-o pentru distincţie, pentru energia debordantă şi, mai ales, pentru dorinţa de a-i ajuta pe cei din jur, adică pentru omenia ei.
A fost un suflet mare, care nu a trăit degeaba. A lăsat în urmă un nume de care se leagă multe fapte bune. Numai pe familia mea a ajutat- o de nenumărate ori cu sfaturi bune, şi nu numai. Fiica mea, aflată undeva departe, când a aflat vestea, mi-a scris o scrisoare pe care o redau textual: „Dacă aş fi fost acasă, aş fi venit şi eu la înmormântare. Doamnei îi datorez o parte din pasiunea pentru muzica clasică şi m-a impresionat când mi-a oferit, cu ani în urmă, discurile cu Beethoven, care sunt de o valoare inestimabilă. Să se odihnească în pace, că a fost un om bun...”.
Iată un exemplu dintre sutele, care au făcut ca numele Anei Tomuş să rămână pentru noi ca numele unui mare caracter.
Am fost profund impresionată când, la înmormântare, am găsit biserica plină de oameni, şi nu orice oameni, deşi Ani plecase din Sfântu-Gheorghe de cel puţin 12 ani. Prieteni, vecini, foşti colegi, oameni de bine au conduso pe ultimul drum, fiecare ajungând acolo în urma unui simplu telefon, căci nici măcar la ziar nu a putut apărea un anunţ, fiind sfârşit de săptămână.
A fost una dintre înmormântările de suflet la care am participat, la care nimeni, dar nimeni, nu a venit obligaţie, căci nu aveau de ce să fie văzuţi acolo sau să dea cuiva socoteală în afară de Dumnezeu.
Mi s-a confirmat încă o dată, dacă mai era nevoie, că OMENIA este una dintre marile dimensiuni ale existenţei.
Dumnezeu s-o odihnească pe Ani a noastră, a plecat dincolo cu sentimentul datoriei împlinite pe acest pământ şi cu convingerea că nu a trăit degeaba.
Un gând bun, o lumânare pe care o vom aprinde din când în când pentru Ea, o lacrimă în colţul ochiului este tot ce ne-a mai rămas să facem în amintirea ei.
Să-i urmăm exemplul de omenie şi să-l rugăm pe bunul Dumnezeu să-i ofere cu generozitate locul pe care-l merită în rândul celor drepţi.
Dumnezeu s-o ierte şi s-o odihnească în pace!

Categorie: