GÂNDURI DE ALTĂDATĂ DESPRE UNIREA CEA MARE

Până la instaurarea regimului comunist, şi - mai concret - până la înlăturarea samavolnică a regalităţii, la ordinul Moscovei, la finele anului 1947, Ziua Naţională a României era sărbătorită la 10 Mai. Totuşi, şi acum un veac, ziua de 1 Decembrie era sfântă şi era cinstită din suflet, pentru că atunci şi-au găsit împlinirea aspiraţiile de secole ale atâtor generaţii întru reîntregirea neamului nostru, răsfirat şi crucificat pe tot atâtea hărţi câte interese hulpave străine aveau imperiile vecine.
În perioada interbelică, presa locală târgumureşeană ţinea să se facă an de an ecoul sentimentelor naţionale ale mureşenilor, întrucât acel moment de graţie avea şi o importanţă deosebită pentru istoria locală. Vom ilustra această afirmaţie reînviind, prin litera tiparului, trăirile exprimate în editorialul gazetei oficiale a oraşului Târgu-Mureş, bilunarul „ORAŞUL”, Anul III, Nr. 24, din 1 Decemvrie 1925, p. 1, editorial care exprima punctul de vedere al administraţiei locale şi pe cel al primului primar român din localitate, Emil Aurel Dandea: „1 Decemvrie 1918,
Va fi în istoria României şi în special pentru noi ardelenii - în veci memorabilă. În ziua aceasta s’au adunat 100.000 români, reprezentanţi din toate părţile Ardealului - la poalele Munţilor Apuseni pururea purtători şi ocrotitori ai idealului nostru naţional, în Alba-Iulia, cetatea lui Mihai Viteazul, a mucenicilor Horia, Cloşca şi Crişan, Catarina Varga şi alţi martiri, pentru a proclama în un singur glas UNIREA PE VECI cu ţara mumă.
Acest act a încoronat şi desăvârşit voinţa unanimă a românilor de pe teritoriile vechei Dacii a divinului Traian. Ziua aceasta a răsplătit după merit suferinţele noastre milenare ca şi jertfele vitejilor cari îşi dorm somnul vecinic, în Carpaţi, la Oituz, Mărăşti şi Mărăşeşti.
În asemenea zile mari trebue să ne reculegem, să lăpădăm dela noi ori ce neînţelegere şi răutate sămânată între fraţi cu premeditare diavolească de cătră hainii duşmani ai românismului, pentru ca să ne abată dela adevărata datorie: munca pentru consolidarea frumoasei şi iubitei noastre ţări. Energiile trebue concentrate toate la muncă constructivă.
Să ne apropiem cu încredere unii de alţii: conducători oficiali, politici, bisericeşti şi sociali suntem doar toţi acelaşi sânge, aceleaşi aspiraţiuni de a ne întări şi ridica neamul. SĂ REÎNTRONĂM ACEA IUBIRE ŞI SOLIDARITATE ROMÂNEASCĂ DE CARE ERAM PĂTRUNŞI ÎN ZILELE TRISTE DIN’AINTE DE UNIRE, ŞI CARE IUBIRE ŞI CREDINŢĂ MAI IERI A MUTAT CHIAR ŞI MUNŢII, FĂCÂNDU-NE O ŢARĂ ŞI UN NEAM.
Noi, românii din Târgu-Mureş, avem azi şi o aniversare mai locală, dar nu mai puţin scumpă: azi sunt şapte ani dela intrarea triumfală a glorioasei noastre armate în acest oraş de suferinţe în trecut.
Deci noi sărbătorim tot azi şi pecetluirea, executarea de fapt a Unirei decretată la Alba-Iulia. Ne aducem aminte cu toţii în ce măreaţă şi totodată intimă atmosferă am serbat acest eveniment în anul 1923, când după multe piedeci totuşi s’a desvălit modestul, dar simbolicul monument „Soldatul Român”. Ce păcat că nu s’a aflat omul care să fi ştiut prinde (fotografic - n.n.) momentul spre a ne uni pe toţi şi sufleteşte.
Fie, ca evocarea amintirii măreţelor evenimente dela 1 Decemvrie 1918 şi 1923 să ne trezească la datoria ce o avem azi de a ne uni şi de a munci. Fie, ca ele să rămână izvorul dătător de indemnuri bune şi să răsară din ele omul, oamenii, cari ne ştiu face să ne înţelegem în dragoste frăţească, românească”.