Glasul Bisericii

Pe înălţimi strălucitoare, un străjer neobosit,
Stă de veghe şi triumfă cu glas tainic şi smerit.
E Biserica străbună ce ne cheamă permanent,
La izvoarele credinţei, ocrotiţi de Duhul Sfânt.

De la leagăn spre mormânt ne îndrumă şi îndemână,
Să păstrăm comoara sacră şi învăţătură dreaptă.
Tezaurul canoanelor şi dogmele ortodoxe,
Sunt podoaba creştinilor şi mărturisire vie.

Crezând în Sfânta Treime şi slăvind pe Dumnezeu,
Vom sfinţi candela vieţii, ocolind drumul cel rău.
Împletind dalbă cunună din firavele virtuţi,
Pe căile mântuirii vom păşi mereu, uniţi.