Gurahonţenii şi biserica lor ortodoxă deosebită

Interviu cu părintele paroh al Gurahonţului, Pr. Crăciun Dorel Moţ
- Părinte, vă rog să vă prezentaţi cititorilor „Condeiul ardelean”, care publicaţie regională a ajuns, iată, şi în zona dumneavoastră - Ţara Zarandului.
- Sunt de pe aceste meleaguri, mai precis, m-am născut în Parohia Zimbru şi sunt preot al Parohiei Gurahonţ, numit de IPS Arhiepiscop Timotei Seviciu, în anul 1991, începând cu data de 1 iulie.
- Dacă sunteţi bun să ne spuneţi câteva cuvinte despre istoricul bisericii în care ne aflăm acum, edificate, după cum se vede, de curând.
- Nu o pot însă face înainte de a nu spune un scurt istoric şi despre vechea biserică, aflată în partea stângă a noului edificiu, care datează din 1897. De fapt, această veche bisericuţă a fost mutată în locul în care se află situată acum dintr-un loc numit Clemeea. Gurahonţul a fost aşezat în vechime în trei crânguri, de aici şi denumirea de trihonţ, iar prin venirea credincioşilor şi concentrarea lor pe aceste locuri, pe care ne aflăm acum, s-a simţit nevoia imperioasă de înălţare a unei biserici, fapt rezolvat prin mutarea celeia din Clemeea. Datorită dezvoltării economice a zonei, şi când spun aceasta mă refer la fabrica de conserve, gară, spital, s-a concentrat un număr şi mai mare de locuitori, fiind necesară o biserică mai mare. Gândul acesta l-au avut credincioşi cu mulţi ani în urmă. Când eu am venit în Gurahonţ, am aflat despre dorinţa credincioşilor şi prima mea aspiraţie a fost de a împlini năzuinţa locuitorilor de a înălţa o nouă biserică mai mare. De aceea, doar peste câteva săptămâni de la venirea mea, la 11 septembrie 1991, s-a pus piatra de temelie de către IPS Timotei Seviciu, căruia îi suntem profund recunoscători pentru tot ce a făcut de atunci şi până astăzi pentru noi, gurahonţenii. Biserica este în formă de cruce şi are 35 de metri lungime şi 19 metri lăţime la abside. De asemenea, are trei balcoane, unul pentru cor şi două balcoane pe care le-am gândit noi pentru copiii mai mici şi pentru elevii mai mari, ambele situate pe laturile laterale ale naosului. Biserica este pictată în frescă de către pictorul Radu Jitariu împreună cu soţia sa. Pictura a durat destul de mult, cinci ani, având în vedere că s-a lucrat mai mult pe timpul verii şi toamnei, datorită climei aspre din timpul iernii, care se prelungeşte spre primăvară destul de mult timp pe aceste locuri. Caracteristica picturii sale este faptul că oriunde te-ai afla în biserică, ochii sfinţilor pictaţi ai impresia că te urmăresc, că sunt îndreptaţi spre tine. Pictorul Jitariu provine din Sibiu şi este stabilit la ora actuală, cu familia, la Arad. Parohia are un număr de 726 de suflete, credincioşi cu dragoste pentru Dumnezeu şi jertfitori pentru biserica lor, credincioşi practicanţi, după cum se vede prin ceea ce dumneavoastră constataţi în interiorul bisericii. Biserica este sonorizată şi aş zice chiar computerizată, datorită faptului că nu avem clopote convenţionale, ci clopote electronice; cipul computerului rezolvă toate comenzile în acest sens.
- În comuna dumneavoastră, destul de mare, numărând peste 3.800 de suflete, mai sunt şi alte lăcaşuri de cult?
- Da, în localitate sunt 11 sate şi sunt 6 parohii ortodoxe în jurul Gurahonţului. Bineînţeles că alături de comunitatea ortodoxă trăiesc şi alte confesiuni, câţiva catolici, baptişti şi penticostali, dar într-un număr nesemnificativ.
- Am văzut în acest sens că aveţi „concurenţă” peste drum de biserica dumneavoastră.
- Spre liniştea noastră, „concurenţa” este numai prin ceea ce vedeţi, nu şi prin manifestare. Ea este închisă deoarece acest cult nu mai are credincioşi practicanţi. Au încercat cei din afara localităţii, dar au rămas la această fază, de construcţie a unui lăcaş de cult.
- Vă mulţumesc, părinte. Vă rog să acceptaţi să facem o fotografie cu invitaţii localităţii dumneavoastră din judeţul Covasna şi prietenii lor din Cluj-Napoca şi Timişoara de la Societatea Cultural-Patriotică „Avram Iancu”.
- Cu mare plăcere.

Categorie: