HACHIŢELE VRĂBIUŢELOR AUTONOMISTE!

Pe măsură ce ne apropiam de recensământul populaţiei, în paginile foarte multor ziare în limba maghiară, din Harghita şi Covasna mai ales, apăreau valuri-valuri de atacuri antiromâneşti, sub o deviză, stupidă, în primul rând, prin mesajul ei: „Nu-i totuna câţi suntem!”. Scăderea demografică este, pentru ei, o „problemă naţională de destin”, devenită obsesie în „teritoriile alipite”, cum le place lor să spună. Îngrijoraţi că s-ar putea ca, după recensământul din octombrie 2011, să fie mai puţini decât după cel din anul 2002, s-au gândit ei, autonomiştii, ce s-au gândit, cam cum ar putea ei să fie mai mulţi. Oricum, scopul scuză mijloacele! Şi au găsit şi „soluţiile”: ceangăii din zona Gheorgheni, care s-au declarat, în 2002, români, acum, peste noapte, să devină maghiari-maghiari, romii de prin Harghita, Covasna şi Mureş, să se declare şi ei că se trag din Attila, iar familiile mixte şi copiii lor să spună că nu au nimic comun cu naţionalitatea şi cu limba română, adepţi fiind ei ai scrierii runice! Bazaconii, tâmpenii, falsuri, că „Nu-i totuna câţi suntem!”.
Dorinţa-i dorinţă. Dar, oare, care-i putinţa? Pentru că, nu-i suficient să vrei. Trebuie să şi poţi! Or, vremurile de altădată au trecut demult, odată cu metodele intrate şi ele în istorie. Care erau metodele? Le-au uitat, oare? Aceeaşi mărire, chiar dublare, a numelor ungureşti o dorea şi Telkes Simon, prin „Cum să maghiarizăm numele de familie”. Cum? Răspundea tot el: prin deznaţionalizarea crâncenă, prin schimbările de nume, aşa cum s-a văzut, în urma cărora românii, sârbii, croaţii, alţi minoritari, deveneau altceva decât erau. Adică, unguri! Numai că azi, cu toate încercările lor, acele vremuri au trecut! Neputinţa de a mai recurge la mişmaşuri, acum, în secolul XXI din mileniul III, devine pentru ei furie nestăpânită, trecând la atacuri grosolane şi la reproşuri, revărsându-se în valuri. „Românii - zic ei - au fost colonizaţi în oraş” (este vorba despre Târgu- Mureş), nostalgiile întorcându-se spre „capitala secuiască de odinioară”, iar „instituţiile maghiare au fost - ţipă ei -, încet, dar sigur, transformate în victime ale expansionismului românesc.” Românii sunt aici, în ţara lor, „venetici”, este atacat, furibund, Teatrul Naţional, pentru că-i „românesc”, cuvântul naţional îi deranjează şi este exilat, iar de pe ştampile este eliminată şi denumirea România! Iar în 20 martie 1990, Târgu-Mureşul a fost atacat de „hoarde de români din Gurghiu”. „Banditismul vetrist” şi românii - clamează ei - „practică expansionismul şi revendică, şi azi, avantaje neruşinate”. Citim şi ne crucim!
Aceasta-i „opinia” unui ins numit Magyari Lajos, exprimată în cotidianul „Szekely hirmondo”, pentru care instituţiile statului din Trei Scaune şi Harghita ar fi... „aşa-numite organizaţii civile româneşti”! Aşadar, în „viziunea” lui şi a altor piţărăi, aici, în Transilvania, unde se află Sarmizegetusa Regia, capitala dacică a începuturilor şi continuităţii noastre, noi, românii, suntem o „adunătura de venetici”. „Ei - spune acest nenorocit - îşi însuşesc, fără niciun drept, terenuri secuieşti, pentru a-şi construi oraşe-cazărmi, mănăstiri, biserici cu cupole sub formă de ceapă.” Deci, ce să înţelegem? Exact ce spune denigratorul! Că românii, în ţara lor - România, pe pământul românesc, n-au dreptul să-şi ridice nici măcar biserici. Mai ales că-i deranjează, cumplit, că acestea „au cupolele sub formă de ceapă”, expresie împrumutată de la senatorul Marko Bela, nimeni altul decât vicepremierul Guvernului român, care ne ameninţa că... o să vedem noi, dacă nu învăţăm maghiară! „Generos”, puţin a lipsit să nu ne oblige să deprindem şi… scrierea runică!
Mizerabilii nu se opresc aici, când este vorba de macularea românilor majoritari, atât în Târgu- Mureş, cât şi în judeţ. Românii din Târgu-Mureş „dăunează oraşului, odinioară pur maghiar”, ei fiind - zic aceiaşi netrebnici - „majoritari incompetenţi şi «salvatori de naţiune»”.
Ei, românii, prin al lor „naţionalism majoritar”, „sub pretextul reorganizării teritoriale”, cică urmăresc „fărâmiţarea Pământului Secuiesc, vor să separe, de trupul Pământului Secuiesc, Scaunul Mureş şi zona localităţilor riverane Nirajului, prin includerea lor în regiuni majoritar româneşti”, fără stema, drapelul, imnul şi simbolurile secuieşti! Vezi, citeşti şi nu-ţi vine să crezi! Stupizenii cu carul! Iar ca ambiţiile lor deşarte să aibă tot mai mult acea încărcătură de aiureală stupidă, au decis că „predarea limbii maghiare, ca disciplină, să fie introdusă obligatoriu, în şcolile româneşti de pe Pământul Secuiesc”. Iar slujbaşii Statului Român să fie obligaţi să înveţe şi să vorbească maghiară, cu toate că articolul 13 din Constituţie prevede, cât se poate de clar, pe înţelesul tuturor: „În România, limba oficială este limba română”! Justificarea? Cică, numai aşa poate fi „egalitate”! Altfel, „maghiarii- secui sunt discriminaţi lingvistic”! Or, „egalitatea lingvistică” - spun ei - trebuie realizată „cu acelaşi etalon de măsură”! De asemenea, limba maghiară trebuie introdusă în toate „instituţiile de stat: tribunal, prefectură, organele de menţinere a ordinii”, adică, poliţiştii trebuie să cunoască maghiara „scris şi verbal”. După „Haromszek”, până şi bilingvismul formularelor să fie, „itt es most!”, introdus în aşa-zisul „ţinut secuiesc”. Altfel nu se poate! Să nu mai vorbim despre angajaţii instituţiilor publice! Ei, musai să ştie maghiara, să cunoască şi să accepte simbolurile secuieşti, care să apară pe toate faţadele instituţiilor statului! Românii - de ce nu? - să cânte şi imnul secuiesc, tot aşa, ca să fie acea „egalitate” invocată de autonomişti! Să nu mai vorbim despre Facultatea de Medicină şi Farmacie din Târgu- Mureş! Ne referim la dorita lor facultate numai şi numai „independentă”, numai şi numai în limba maghiară! După cum vedeţi, ei vor să se întoarcă, aici, la Târgu-Mureş, la vremurile din 1990, când doreau până şi cantina studenţească, chiar şi trotuarele, în separatismul lor stupid, să fie o parte pentru maghiari, cealaltă pentru români. Până şi spitalele să fie împărţite după etnia bolnavilor. Ce stupid! După capul lui Antal Arpad, primarul din Sfântu-Gheorghe, care se crede un fel de Horthy Miklos local, românii dau dovadă de... „meschinărie”, afirmând că prefectul judeţului, Gyorgy Ervin, are „sarcina de a veghea asupra legalităţii şi nu de a urmări utilizarea limbii române” în instituţiile Statului Român din judeţul Covasna. Furia primarului udemerist se revarsă şi împotriva firmelor în limba română de pe domeniul public şi cere, pur şi simplu, boicotarea magazinelor care nu afişează denumirile produselor în limba maghiară, invocând că „ele există pe piaţă graţie banilor noştri (adică secuieşti?! - n.n.), ne ignoră limba noastră şi tradiţiile noastre, cerinţele noastre şi, nu în ultimul rând, drepturile noastre, deoarece ei cred că trăiesc în România şi nu pe Pământul Secuiesc”. Iar dacă românii nu acceptă toate aceste bizarerii şi absurdităţi, în inimă de Românie, sunt acuzaţi de „intimidarea etnică” a maghiarilor.
Nu rareori, ei recurg, invocându- le, la documentele internaţionale în domeniu. Care documente? Se ştie că toate acele documente invocate reglementează, cât se poate de clar, cuvânt cu cuvânt, doar drepturi individuale, nu colective! Aşadar, îi întrebăm pe separatişti: se vorbeşte, cumva, pe acolo, în acele documente frecvent invocate, de autonomii teritoriale pe criterii etnice? Atunci? Cum îşi permit dumnealor ca, în acel proiect de lege, antiromânesc, anticonstituţional, antieuropean, numit „Szekelyfold - Terra Siculorum”, să invoce prerogative de ordin statal ale autonomiei teritoriale pe criterii etnice, cu competenţe în politica externă, justiţie, cultură, apărare? Totul, din bugetul Statului Român, deci din buzunarele noastre, ale tuturor românilor! Ei îşi doresc un Consiliu Secuiesc care să poată controla activitatea politică, administraţia publică, consiliile judeţene, justiţia, o poliţie proprie, în care „fiecare poliţist să cunoască limba maghiară”, având un „statut special”. Adică, mai altfel şi direct spus, un stătuleţ în stat, în inimă de Românie, aşa-zisul numit Pământ Secuiesc făcând parte, în capul lor autonomist, din Mica Ungarie! Până atunci, vajnicii propagatori ai autonomiei teritoriale pe criterii etnice, după modelul Tirolului de Sud şi al provinciei separatiste Kosovo, îşi marchează teritoriul pe unde începe Pământul Secuiesc cu panouri, precum nişte căţelandri ambiţioşi. Se ştie bine că ei asta urmăresc, din 1990 încoace: dezmembrarea României! Eşecul scenariilor rocamboleşti de la Târgu- Mureş, din 20 martie 1990, nu i-a descurajat. Ei aşteaptă un alt context favorabil, bazându-se, stând la pândă, pe această penibilă ploconire a guvernanţilor români din puterea actuală, în faţa UDMR! Şi când te gândeşti cum îi mai acuză ei pe români, de „lipsă de bun-simţ”!

Categorie:

Tags: