Ierusalimul, capitala suferinţei şi reînvierii poporului evreu

Pentru a înţelege simbolul Ierusalimului în inima şi sufletul poporului evreu ar trebui să reîncepem să citim din nou Cartea Cărţilor, Biblia, cea mai citită carte din lume, şi să pornim de la Marele Potop al lui Noe, care distruge omenirea ce demult nu mai făcea voia Domnului, potop din care supravieţuieşte doar Noe şi familia lui. Sem, unul dintre fii era plăcut lui Dumnezeu şi iată că după două generaţii apare strănepotul lui, Avraam, care este considerat „tatăl tuturor evreilor”. După răsturnarea Turnului lui Babel, când Dumnezeu amestecă limbile popoarelor, ce se afla în provincia Senaar din Vechea Mesopotamie, între oraşele Babilon şi Uruk, iată că familia lui Avraam, care locuia acolo, ce se compunea din femeia lui Sarai şi nepotul său Lot, poposesc în Caanan, în oraşul Sichen (Hebronul de astăzi), la Stejarul lui Mamvri. Ca oamenii lor să nu se mai ia la ceartă, Lot se desparte de Avraam şi se aşează la Sodoma, împreună cu familia lui. Lot, pe când trăia în Sodoma a fost luat prizonier de cei patru regi străini care au prădat Sodoma, dar unchiul lui, Avraam, îl eliberează din ghearele lui Melhisedec, regele Salemului, care îl iartă pe acesta şi nu îi ia nimic ca pradă de război, deoarece credea şi el în Dumnezeu. Tatăl ceresc îi porunceşte lui Avraam ca toţi evreii de parte bărbătească să se taie împrejur, acesta fiind semnul legământului cu Dumnezeu. În acest timp, cele două oraşe, Sodoma, în care trăia Lot, şi Gomora, se ticăloşeau în faţa lui Dumnezeu şi El, Domnul, a hotărât să fie pedepsite. Avraam, însă, îl roagă pe Dumnezeu să ierte Sodoma şi Gomora, unde era şi nepotul lui, Lot, dar din păcate în cele două oraşe în afară de familia lui Lot nu a găsit pe nimeni cu frica de Dumnezeu. Marele Creator pedepseşte cele două oraşe care dispar prin foc şi pară. Singurul care supravieţuieşte este Lot cu familia lui, fără nevasta lui, care, din păcate, întorcându-şi privirea înapoi, se preface în stană de sare. Dumnezeu acţionează asupra lui Avraam cu un test al sacrificiului suprem, cerându-i să-şi sacrifice propriul fiu, pe Isaac, care era lumina ochilor lui şi al nevestei lui Sara. Văzând atâta credinţă la Avraam, îl cruţă pe Isaac, undeva pe Muntele Moria, acolo unde peste 1000 de ani împăratul David, împreună cu fiul lui, Solomon, va construi Ierusalimul şi Marele Templu Evreiesc. După 1000 de ani, Dumnezeu din nou, prin prorocul Samuel, alege ca rege al evreilor pe Saul şi apoi pe David, un rege evlavios şi iubit de popor, şi, în cele din urmă pe Solomon, cel mai inteligent rege al tuturor timpurilor, care timp de şapte ani ridică Marele Templu Evreiesc, iar Chivotul Legii este adus pentru prima dată din Cort în Sfânta Sfintelor sub aripile heruvimilor.
După 2000 de ani de la aceste întâmplări, iată că Dumnezeu ne dă din nou un test al sacrificiului suprem, tot asupra unui evreu, care se numea Iisus Hristos şi care s-a născut în Bethleem. Sacrificiul a fost tot pe Muntele Moria, care acum era acoperit deja de marele oraş Ierusalim, capitala statului evreu şi-n acea vreme. Iudeea era ocupată de romani şi devine provincie romană cucerită şi condusă în numele împăratului de un guvernator. Iată că după 2000 de ani de la sacrificiul lui Avraam pentru credinţă, în care din fericire nu moare fiul lui Isaac, ci doar un berbec, Iisus moare pe cruce pe vremea lui Ponţiu Pilat, guvernator al Iudeii, când Imperator era Tiberiu, pentru păcatele noastre ale tuturor, ale întregii omeniri. Iisus, mielul lui Dumnezeu, a fost arestat, batjocorit, chinuit şi omorât pe cruce tot pe Muntele Moria, unde s-a construit Ierusalimul şi Marele Templu al lui Dumnezeu. Acest mare oraş, Ierusalim, şi Templul lui, au fost distruse de două ori: o dată pe vremea împăratului Nabucodonosor, în 586 î.e.n., şi o dată pe vremea lui Titus, fiul împăratului Vespasian, în anul 70 e.n., când templul a fost demolat şi dărâmat piatră cu piatră. El a fost reconstruit între cele două distrugeri şi, probabil, în zilele noastre evreii au marele vis de a-l reconstrui din nou.
Este normal ca, aşa cum visul de aur al nostru, al românilor, a fost să se realizeze Marea Unire a celor trei principate româneşti - Muntenia, Moldova şi Ardealul - într-un singur stat, care s-a realizat la 1 Decembrie 1918, aşa şi visul fiecărui evreu, după înfiinţarea statului evreu, să fie să-şi proclame din nou capitala în Ierusalim, construit pe vremea împăratului David şi a lui Solomon pe Muntele Moria. După atâta suferinţă şi după Holocaustul suferit de poporul evreu, este firesc ca Ierusalimul să devină eterna capitală a statului evreu.
Este cinstit şi necesar să existe şi statul palestinian, cu cele două teritorii - Cisiordania şi Gaza -, şi să aibă capitala la Ramalah, şi poate o fâşie de pământ care să le lege, o ofrandă dată de poporul evreu în semn de reconciliere cu palestinienii. Desigur că au trecut peste 50 de ani de la naşterea statului evreu, iar Donald Trump, preşedintele SUA, împreună cu Congresul american, recunoaşte dreptul inamovibil al acestui stat de a-şi muta capitala de la Tel Aviv la Ierusalim; iată că, cea mai mare putere a lumii recunoaşte acest lucru. Dar căile Domnului sunt ascunse. Iată că periculosul şi ipocritul sultan al turcilor, Erdogan, fiindcă prin felul cum se comportă nu poţi să zici că se numeşte preşedinte, mai ales după aşa-zisa lovitură de stat eşuată, nici el nu recunoaşte capitala statului evreu, Ierusalim, aliindu-se cu multe ţări arabe şi cu unele state din Uniunea Europeană, creştine, şi subliniez creştine, pentru a nu recunoaşte decizia SUA cu privire la Ierusalim. În România, avem cele două tabere opuse: Guvernul României, pe de o parte, cu primul ministru, Viorica Dăncilă, care declară, fiind în vizită în SUA, că Ţara noastră va recunoaşte Ierusalimul ca şi capitala evreilor, iar pe de altă parte, preşedintele României, Klaus Iohannis, şi suita sa, care voalat nu ar dori acest lucru, poate prost sfătuit de Angela Merkel. Şi uite aşa, s-a născut, şi pe acest subiect, un adevărat război de declaraţii, care mai de care mai belicoase. Vorba nemuritorului Hamlet: To be or not to be (A fi sau a nu fi) Ierusalimul capitala statului evreu?! Este o întrebare la care doar Poporul Român poate să răspundă, pentru adoptare unei decizii a Ţării noastre. Sunt convins că acest răspuns va fi DA!

Categorie: