Instrumente muzicale tradiționale românești - un proiect de afirmare a identității culturii populare românești

La Sfântu-Gheorghe, județul Covasna, s-a desfășurat, în data de 18 septembrie 2021, un eveniment cultural cu totul remarcabil, cu titlul generic Instrumente muzicale tradiționale românești. Acest eveniment a fost organizat de Fundația „Mihai Viteazul”, în parteneriat cu Centrul European de Studii Covasna-Harghita, și s-a bucurat de sprijinul Guvernului României, prin Secretariatul General - Serviciul Dezvoltare Comunitară. Prin proiectul menționat, Fundația „Mihai Viteazul” a prevăzut și achiziționarea unor instrumente muzicale tradiționale (fluiere și cavale)pentru un număr de 15 copii care fac parte din Grupul „Fluierașii din Dobârlău” (comuna Dobârlău, județul Covasna), coordonat de prof. Alexandru Gecse.
Una dintre preocupările constante ale Fundației „Mihai Viteazul” reprezintă păstrarea și promovarea solidarității, a limbii și culturii române, a tradițiilor, obiceiurilor și spiritualității românești din sud-estul Transilvaniei. Acțiunile de păstrare și revitalizare a elementelor de cultură tradițională românească au fost concretizate, în decursul celor trei decenii de activitate a Fundației, prin numeroase festivaluri și evenimente culturale care au contribuit la menținerea coeziunii și solidarității comunităților, precum și la vizibilitatea și cunoașterea acestora la nivel național.
Centrul de interes științific din cadrul acestui eveniment, care a fost împărțit în șapte secțiuni distincte, l-a constituit Colocviul Instrumente muzicale tradiționale și importanța lor în folclorul românesc muzical și coregrafic, în cadrul căruia au fost prezentate o seamă de comunicări științifice de înaltă calitate, susținute de specialiști ai folclorului muzical și coregrafic românesc și de promotori locali ai tradiției interpretării repertoriului muzical folcloric prin intermediul instrumentelor muzicale tradiționale. Programul a fost întregit prin prezentări de carte cu tematică etnologică și cu mai multe momente muzicale și coregrafice susținute de rapsozii populari Lăcrămioara și Ștefan Pop, din comuna Tulgheș, județul Harghita, precum și de două formații de tineri care își însușesc în prezent tainele interpretării muzicilor tradiționale.
Instrumentele muzicale tradiționale reprezintă o parte integrantă, de inestimabilă valoare, din patrimoniul culturii populare românești. Fiecare instrument muzical este, până la un punct, o prelungire a posibilităților fizice ale omului, în actul de emitere sonoră. Din această perspectivă considerăm că este foarte important să reflectămasupra rostului, rolului și locului pe care aceste instrumente îl ocupă în spiritualitatea românească tradițională. Țăranul român le-a menit cu un rost anume, încadrat în aria semantică multiplă pe care etnologii au teoretizat-o prin funcții și funcționalitate.Din acest punct de vedere,clasificarea și analiza caracteristicilor constructive și sonore ale instrumentelor muzicale tradiționale este supusă atât criteriilor strict muzicologice, acustice și de organologie populară, cât și unor interpretări și considerații care poposesc în spațiul mult mai amplu al antropologiei culturale.
Civilizația pastorală românească, de tip carpatic, a inclus din vremuri imemoriale instrumentele muzicale ca parte integrantă a vieții la stână, ca mijloace de semnalizare și comunicare, dar și ca obiecte cu însușiri speciale, magice. Pe lângă instrumentele binecunoscute din categoria buciumului, cu variantele lor, în viața pastorală au fost mereu prezente și instrumentele din familia fluierului, utilizate la stână în situații contextuale diferite și cu funcții complexe, de la cea utilitară până la cea magică sau purificatoare.
Revenind la desfășurarea propriu-zisă a evenimentului cultural din cadrul proiectului Instrumente muzicale tradiționale românești, vom puncta câteva dintre ideile importante care s-au desprins din comunicările științifice din cadrul Colocviului Instrumente muzicale tradiționale și importanța lor în folclorul românesc muzical și coregrafic, ca o primă și consistentă secțiune a manifestării, care a fost moderată de semnatarul acestor rânduri.
În deschidereaColocviului,etnomuzicologul prof. univ. dr. Ovidiu Papană, din Timișoara, a evidențiat, prin comunicarea intitulată Statutul particularizat al instrumentelor muzicale tradiționale în raport cu instrumentele muzicale care au o identitate națională precisă, rolul și importanța studierii aplicate și comparate a instrumentelor muzicale tradiționale, mai ales prin raportare la specificul lor național. Domnia sa a făcut o prezentare densă, foarte bine documentată, inclusiv bazată pe impresionanta colecție pe care o deține, care cuprinde peste 400 de instrumente muzicale, din spațiul tradițional românesc, european și extra-european. Dintre aceste instrumente, Ovidiu Papană le-a ales pe cele mai reprezentative, din toate categoriile, pe care le expune și le prezintă, atunci când este solicitat, într-o manieră itinerantă, interactivă.
Ca o remarcă personală, subliniem că este bine cunoscut faptul că, în contextul globalizării, fenomen început încă din ultimele decenii ale secolului trecut, bunurile culturale tradiționale (inclusiv instrumentele muzicale tradiționale) pot fi „împrumutate” și chiar, în anumite contexte, ele vor fi transpuse, prelucrate, personalizate și strămutate, de la un popor la altul, însușite, în cele din urmă de un popor în detrimentul altuia.Sunt aspecte la care trebuie să reflectăm și pe care trebuie să le contracarăm prin mijloace științifice și prin creșterea gradului de vizibilitate și originalitate demonstrată a elementelor de patrimoniu ale culturii tradiționale românești.
În cadrul Colocviului au mai fost susținute și alte comunicări, în care s-au prezentat aspecte importante privind rolul și importanța instrumentelor muzicale în cadrul spiritualității Poporului Român: Instrumentele muzicale populare - funcții sociale și valori identitare (etnomuzicolog dr. Constantin Secară, cercetător științific gr. 2 la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” al Academiei Române, București), Rolul instrumentelor muzicale în interpretarea jocurilor populare românești (etnocoreolog dr. Cristian Mușa, cercetăror științific la același institut al Academiei Române), Varietatea instrumentelor muzicale populare din Harghita (prof. univ. dr. Nicolae Bucur), Fluierul - mitologie și prezent (prof. Alexandru Gecse), Observații privind traseul folosirii instrumentelor muzicale populare (prof. Radu Iosif), Aspecte din viața muzicală din județul Treiscaune în perioada interbelică (dr. Ioan Lăcătușu) și, nu în ultimul rând, Doba țărănească și fluierul din lemn- darurile codrului pentru aleanul românului (rapsodul popular Lăcrămioara Pop, care a susținut, împreună cu soțul său, Ștefan Pop, și un program artistic reprezentativ pentru folclorul românesc local din zona Tulgheșului). Lăcrămioara Pop, căreia i-a fost atribuit anul acesta titlul de Tezaur Uman Viu, decernat de Ministerul Culturii, este o interpretă genuină, vocală și instrumentistă, care demonstrează o dăruire totală, dar și o verticalitate remarcabilă în misiunea pe care și-a asumat-o, împreună cu soțul său, Ștefan Pop, în redescoperirea, revalorificarea și retransmiterea folclorului muzical din zona pe care o reprezintă. Doba pe care o folosește Lăcrămioara Pop pentru acompanierea melodiilor de joc din Tulgheș este un instrument perfect funcțional, deosebit de valoros sub aspect constructiv, cumpărat de soții Pop de la Bicazu Ardelean (județul Neamț). Interpreta mânuiește acest intrument cu o deosebită măiestrie și cu o muzicalitate ieșită din comun, fapt care-i atestă talentul și calitățile ei muzicale cu totul speciale.
Cu siguranță, acest eveniment cultural, reprezintă un model de bune practici pentru toate acele ONG-uri care au ca obiect de activitate promovarea culturii și spiritualității tradiționale românești, pentru a transmite tinerelor generații cunoștințele necesare descoperirii bogăției patrimoniului popular, dar și dorința de a cunoaște și a-și însuși acest patrimoniu, având conștiința apartenenței la spațiul românesc și la sufletulacestui popor.
Iar instrumentele muzicale, ca parte a acestui patrimoniu, l-au însoțit pe omul tradițional românesc în toate momentele existenței sale, atât individuale cât și sociale, în vremuri de restriște sau în clipe de bucurie. Prin intermediul instrumentelor muzicale, dar mai presus de sunetele lor, se iniţiază, în chip tainic, nevăzut, legătura omului cu transcendentul. Instrumentele muzicale tradiționale, ca prelungire sau ca substitut al posibilităților fizice umane de emisie sonoră, au această capacitate de a înlesni legătura dintre lumea văzută și cea nevăzută, dintre omenesc și ceresc.

Categorie: