† ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI

2 februarie

După sărbătorile Crăciunului şi ale Bobotezei, primul praznic împărătesc al noului an este cel al Întâmpinării Domnului. Cei ce ne-am bucurat să mărturisim împreună cu magii şi cu îngerii Întruparea Cuvântului, cei ce l-am văzut Desăvârşit la Epifanie, ne întindem braţele împreună cu dreptul Simeon şi Îl slăvim pe Dumnezeu, căci ne-a învrednicit să vedem mântuirea. Acum, la 40 de zile după Naşterea Domnului Iisus Hristos, cinstim ziua aducerii Pruncului Iisus la templul din Ierusalim, de Preasfânta Lui Maică şi de Dreptul Iosif, care ascultau şi împlineau porunca Legii Vechi.
Evenimentul Întâmpinării Domnului îl găsim în Evanghelia după Luca, în capitolul 2, versetele 22-40. În această zi, bătrânul Simeon, mişcat de Duhul Sfânt, a venit şi el la templu, unde i s-a împlinit, înainte de moarte, aşteptarea de a-L vedea pe Mesia, precum i se făgăduise. El a văzut, în Pruncul adus la templu, mântuirea pe care Dumnezeu a dăruit-o lumii, mai presus decât toată puterea Legii vechi. Bucuros de această descoperire, bătrânul Simeon a venit în întâmpinarea Pruncului Iisus şi, luându-L în braţe, plin de recunoştinţă, a înălţat minunata lui cântare: „Acum, slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că ochii mei văzură mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor. Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău, Israel”.
Mântuitorul împlineşte porunca Legii vechi, în numele nostru al tuturor, ca să ne facă pe toţi liberi faţă de Legea veche, dar totodată ne cheamă şi să primim Legea cea nouă, puterea de mântuire a credinţei în El, mai tare decât Legea veche, puterea de mântuire a tuturor popoarelor lumii. Această veste bună este darul cel mai de preţ al Întâmpinării Domnului de astăzi. Astfel, fiecare creştin este chemat să întâmpine pe Pruncul Iisus şi să-L primească, rostind ca şi Simeon: „Ochii mei, Stăpâne, au văzut mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor” (Luca 2, 29). Rugăciunea Dreptului Simeon nu vrea să spună numai că acela care a primit pe Iisus poate muri în pace, ci înseamnă şi că cel ce a primit pe Iisus şi puterea Lui de mântuire are cu sine puterea de a trăi şi viaţa de aici, împăcat cu Dumnezeu, departe de robia păcatului şi liber de tirania celui rău. Sărbătoarea Întâmpinării Domnului nu se referă doar la întâlnirea dreptului Simeon cu Iisus Mântuitorul lumii, ci ea este pentru noi o lumină a vieţii creştine. Venirea lui Mesia era mult aşteptată de poporul lui Israel. Cel care l-a întâmpinat pe Hristos în Templu, bătrânul Simeon, era un om plin de Duh Sfânt, drept şi evlavios. În momentul în care a luat în braţe pe pruncul Iisus, dreptul Simeon a simţit bucuria împlinirii făgăduinţelor făcute de Dumnezeu. Dreptul Simeon prevesteşte momente din viaţa Mântuitorului Iisus Hristos privind misiunea Sa în interiorul poporului ales. Simeon a fost luminat de Duhul Sfânt şi a mărturisit că Hristos este Mântuitorul lumii. El a văzut cu ochii lui trupeşti pe Cel pe care prorocii Vechiului Testament l-au văzut duhovniceşte. Bătrânul Simeon şi prorociţa Ana sunt exemple de persoane care au conştientizat că drumul spre Împărăţia Cerurilor necesită o stare de permanentă veghe şi rugăciune. Mântuirea vine mai ales către cei care o caută permanent cu stăruinţă, răbdare şi cu multă speranţă. Dreptul Simeon şi prorociţa Ana reprezintă toată aşteptarea sfântă plină de nădejde, rugăciune, post şi smerenie în faţa lui Dumnezeu. Praznicul Întâmpinării Domnului oferă fiecărui creştin ocazia să conştientizeze că în toată viaţa sa este chemat să îl întâmpine şi să-l primească pe Hristos. Această întâmpinare se face prin ascultarea de cuvântul Evangheliei şi săvârşirea de fapte bune.
Sărbătoarea de astăzi este un prilej ca noi să conştientizăm adevărul că toată viaţa noastră suntem chemaţi, ca şi dreptul Simeon, să primim şi să întâmpinăm pe Hristos în sufletul şi viaţa noastră. Această întâmpinare se face mai ales când ascultăm cuvântul Evangheliei, când ne împărtăşim cu Sfânta Euharistie, când primim preotul care binecuvântează casa, când săvârşim faptele bune în numele lui Hristos. Îl întâmpinăm pe Hristos atunci când Îl chemăm în rugăciune: „Iar pe noi, pe toţi, care prăznuim dumnezeiasca Ta Întâmpinare, învredniceşte-ne să Te întâmpinăm pe Tine, Mirele nostru Ceresc, cu candelele credinţei şi curăţiei aprinse, să privim cu ochii credinţei dumnezeiasca Ta faţă, să Te purtăm în inimi, în toate zilele vieţii noastre, ca să ne fii nouă Dumnezeu şi noi să fim poporul Tău, Amin”.