ÎNTÂMPINAREA DOMNULUI

La templul din Ierusalim în zi de sărbătoare,
A strălucit Pruncul divin ca razele de soare,
Era adus de Maica Sa, Fecioara Maria,
Iar dreptul Simeon vedea-mplinită proorocia. Cu chipul blând şi glas duios cuprins de bucurie,
Bătrânul înţelept vestea a Fiului menire.
Primind cu braţe tremurânde, pe Ziditorul lumii,
Învăluit în rugăciune trăia apusul vieţii. Întâpinând Păstorul blând cu lacrimi de iubire,
S-a stins cu sufletul plângând de-atâta fericire.
Să oferim Domnului Sfânt fiinţa noastră-ntreagă,
Făcând cu cerul legământ, mergând pe calea dreaptă.