Interviu cu ing. Stelu Platon, primarul din Topliţa, judeţul Harghita

Undeva la poalele Munţilor Călimani, municipiul Topliţa se dezvoltă pas cu pas…

- Domnule primar Stelu Platon, nordul judeţului Harghita este unul dintre acele meleaguri binecuvântate româneşti unde publicaţia noastră, „Condeiul ardelean”, a fost mereu apreciată, iar reprezentanţii ei cald primiţi. Iată-ne din nou în urbea dumneavoastră. Care sunt noutăţile în târgul Topliţei Române, pe care cu pricepere îl conduceţi de imediat un deceniu?
- Bine aţi venit! Mai întâi de toate, vreau să fac câteva precizări privind bugetul municipiului Topliţa, veniturile şi cheltuielile; bugetul consolidat, care cuprinde şi spitalul şi şcolile, este de circa 95 milioane lei. Sigur că aici intră şi veniturile realizate de spital, prin Casa de Asigurări de Sănătate şi veniturile obţinute de şcoli prin Ministerul Educaţiei, dar, conform legislaţiei, ele intră în bugetul municipiului Topliţa. Fără acestea, bugetul local este de 45 milioane lei, deci mai puţin de jumătate. De aici rezultă că cei mai mulţi bani publici se cheltuiesc în Sănătate şi Învăţământ. Este un lucru bun. Revenind la bugetul local, vă spun că în afară de sumele la care am făcut referire, Primăria mai alocă nişte sume importante, altele, pentru Sănătate şi Învăţământ. În Sănătate, s-a depus o cerere de către Spitalul Municipal la Ministerul Sănătăţii pentru un al doilea program în vederea dotării cu echipamente medicale. Spun un al doilea program, deoarece am mai avut unul, în urmă cu doi ani, în valoare de peste 3 milioane lei, în cofinanţare cu Primăria. Revenind la acest al doilea program, daca va fi semnat contractul cu Ministerul Sănătăţii, noi deja am prevăzut în buget încă 800.000 lei. Apoi, mai alocăm 3-400.000 lei pentru reconfortizarea saloanelor la spital. De asemenea, poate cel mai important lucru îl reprezintă un proiect pe care vrem să-l accesăm pe fonduri europene, tot la Spitalul Municipal, proiect pe care sperăm să-l depunem până în 25 mai, când este termenul limită; acesta se referă la reabilitări pe partea electrică şi cea termică. Spitalul a fost construit la finalul anului 1980, instalaţiile sunt vechi, sunt depăşite. Sistemul electric vechi nu mai face faţă noilor nevoi. Lucrurile acestea trebuie făcute, sigur dacă putem pe fonduri europene, foarte bine, dacă nu, trebuie să găsim pe viitor alte soluţii. Pe partea termică, noi avem spitalul încălzit pe biomasă de circa 10 ani de zile, însă partea de distribuţie a energiei propriu-zise este tot din anii ’80, şi este deci depăşită. Tot în acest proiect va intra şi înlocuirea liftului, a uşilor interioare şi multe alte lucruri care sunt foarte importante. Dacă vom reuşi să câştigăm acest proiect, cofinanţarea Primăriei va fi de 2%, o vom suporta.
- Înţeleg că puneţi foarte mare preţ pe Spitalul Municipal. Mă gândesc la faptul că aceasta se datorează distanţei foarte mari la care se află de dumneavoastră un oraş mare, respectiv Târgu-Mureş, Braşov ori Piatra-Neamţ. Adică, deşi vă aflaţi la întrepătrunderea a trei drumuri importante, sunteţi, totuşi, cumva izolaţi aici la poalele Munţilor Călimani…
- Da, ne aflăm la peste 100 km de toate aceste mari oraşe. Aşa este cum spuneţi, ţinem mult la calitatea actului medical în acest spital, iar dacă vrem calitate, atunci fireşte că trebuie să ne îngrijim şi de unitatea spitalicească. Noi am făcut eforturi mari în ultimii 10 ani pentru Spitalul Municipal. Dar cel mai important lucru este că am reuşit să aducem foarte mulţi medici tineri. Mai recent, în urmă cu 8 ani, Topliţa nu avea anestezist, astăzi avem doi anestezişti.
- Cum reuşiţi să aduceţi medicii la Topliţa?
- În primul rând, fiecare medic care vine aici beneficiază suplimentar de o sumă lunară pe care o acordă Consiliul Local Topliţa, care nu este mică, sigur, nu este nici mare, decontată după procedurile legale. Apoi, ne-am străduit să le asigurăm locuinţe medicilor. Există condiţii destul de bune de lucru în spital. Anul trecut, pe un proiect, am construit o sală nouă de Ortopedie, la ultimul standard. Aceasta deoarece a venit o familie de medici în oraş, el ortoped, ea medic specializat în diabet. Tot pe acel program, am realizat un compartiment de Gastroenterologie şi un spaţiu aproape standard de sală de operaţie, din punctul de vedere al condiţiilor septice. Am cumpărat echipamente importante, moderne, şi continuăm prin acest program să achiziţionăm astfel de aparaturi. Pentru că medicii vin în oraş, unii chiar vor, îşi doresc, însă prima întrebare este: ce condiţii de lucru avem? Pe toate secţiile spitalului, patru la număr, şi pe toate compartimentele, avem o infuzie de medici tineri. Iar acest fapt ne dă certitudinea că în Topliţa, la nivelul unui spital de gradul 4, se face medicină corespunzătoare, şi ne bucură mai ales că există perspectivă.
- Vorbeaţi la începutul discuţiei noastre de cele două domenii vitale pe care puneţi accent, Sănătate şi Învăţământ. Cu şcoala cum staţi?
- Da, că bine spuneţi, ca şi sănătatea, şi şcoala reprezintă una din priorităţile noastre. Noi le asigurăm în fiecare an circa 300.000 lei, la care se mai adaugă încă 100.000 pentru burse; aceasta, desigur, în afară de banii care îi primesc prin sistemul de finanţare per capita. Anul acesta ajutăm şcolile inclusiv pentru reavizarea PSI - ştiţi că e o problemă naţională, care presupune nişte costuri. Dar, cel mai important, anul acesta vom construi o sală de sport la Şcoala Gimnazială Nr. 4 şi o alta în satul Călimănel, unde este situată una din cele mai vechi şcoli din Topliţa. Totodată, construim un teren sintetic la Liceul „Mihai Eminescu”. De asemenea, ne ocupăm de reluarea lucrărilor la Campusul „O.C. Tăslăuanu”, cel mai important liceu din municipiul nostru, o investiţie începută în 2007 şi abandonată în 2010; acum lucrăm la proiect, în colaborare cu Compania Naţională de Investiţii, care presupune o investiţie de peste 10 milioane lei. Apoi, încercăm să finalizăm lucrările la internatul, liceul şi căminul de zi-cantină de la Şcoala „Kemeny Janos”. Tot Primăria a preluat temporar Şcoala Sportivă de la Clubul Sportiv Şcolar, pentru a-i reface în totalitate suprafaţa de joc.
- Domnule primar, nu pot să-mi ascund mirarea. Vă ştiu de ani de zile, destoinic, pentru că de când vă cunosc am văzut pe viu schimbarea la faţă a Topliţei, dar totuşi, nu pot să nu vă întreb: acestea toate le faceţi în paralel?!
- Da - de ce nu? Pentru toate acestea demarăm acum partea de proiectare, de proceduri ş.a.m.d.. Ba mai demarăm procedurile şi pentru o sală polivalentă, cu 1.000 de locuri. Acolo în zona respectivă am finalizat stadionul, mai există o sală de sport despre care vă spuneam, a Clubului Sportiv Şcolar, există un hotel al Clubului şi mai multe terenuri multifuncţionale. Prin urmare, dacă vom reuşi să facem şi această sală polivalentă, atunci vom fi cu un mare pas înainte. Vă dau un exemplu: în Topliţa se face volei de foarte bună calitate de peste 50 de ani. Fraţii Macarie, topliţeni, sunt amândoi antrenori la loturile naţionale de juniori, unul la fete, unul la băieţi. Şi atunci, în noile condiţii, Topliţa va putea şi va trebui să organizeze competiţii naţionale şi chiar internaţionale. Dar, cum vă spuneam, pentru aceasta de noua sală polivalentă avem nevoie, pentru condiţii, pentru suprafaţa de joc etc..
- Şi pe când estimaţi că va fi gata?
- Dacă birocraţia nu ne încurcă foarte mult, sperăm ca la sfârşitul anului 2018 să o finalizăm. Noi avem o experienţă pozitivă de genul acesta, cu Centrul Wellness, pe care l-am realizat tot cu fondurile Consiliului Local, în doi ani, şi care este în perfectă stare de funcţionare, la mare căutare printre turiştii care schiază pe cele două pârtii din localitatea noastră.
- Pentru că am atins deja puţin şi subiectul infrastructură, ba şi pe cel legat de turism, spuneţi-mi acum, domnule primar, cum mai staţi cu investiţiile în celelalte domenii?
- Continuăm programele de dezvoltarea infrastructurii municipiului nostru. Mă refer aici la apă, canal şi asfaltări. Noi sperăm ca în 2018, peste 90 la sută din populaţie să fie racordată la reţelele de canalizare şi tot atâţia oameni să aibă asfalt în faţa porţii. Şi când spun lucrul acesta, mă gândesc la faptul că numai în ultimii 7-8 ani s-au făcut peste 50 km reţele de apă-canal şi s-au asfaltat peste 50 km de drum, într-un oraş cu 15.000 locuitori. Avem resursele necesare pentru aceste proiecte. Avem în lucru Cinematograful; vom avea anul acesta un cinematograf 3D şi vom putea să le oferim topliţenilor filmele care rulează la mall-urile din Târgu-Mureş sau din alte locaţii. Şi sigur, avem şi alte proiecte, mai mici, dar foarte importante. Începem un bloc ANL nou, pentru care s-a predat deja amplasamentul. Predăm anul acesta un bloc de 16 garsoniere sociale. Avem multe proiecte, dar nu pot să nu amintesc faptul că procedurile în România sunt tot mai greoaie. Sperăm, totuşi, să putem respecta toate termenele acestea.
- Nu vă este greu cu birocraţia asta, ajunsă aproape proverbială?
- Suntem neputincioşi în faţa acestui fenomen, dar nimeni nu ia nicio măsură. Auzim la TV că pe sesiunea de finanţare 2014-2020, după cum a declarat doamna comisar european Corina Creţu, s-au încasat 0 euro, şi suntem în 2017! Cu atâta nonşalanţă se aruncă cifrele astea, şi totuşi nimeni nu face nimic.
- Dar doamna comisar n-are nicio vină…
- Bineînţeles, ea şi-a făcut datoria de a anunţa cifrele astea de la cel mai înalt nivel, iar decidenţii, Guvernul şi toţi ceilalţi, constată, dau din umeri. Eu efectiv nu ştiu ce fac dânşii, dar lucrurile sunt destul de grave pentru bunăstarea acestui popor… Cred că emisiunea făcută nu demult de doamna Carmen Avram, difuzată într-o duminică, cu cei doi ingineri de 67 de ani plecaţi din fabricile comuniste închise şi care au avut curajul de a se privatiza în anii ’90 şi a face echipamente agricole, ar trebui să o vadă fiecare decident din această Ţară şi să se întrebe: de ce? De ce inginerul român face echipamente foarte bune, dar cu timp de lucru de 5 ori mai mare decât polonezul, care sudează cu roboţi pentru că are echipamente cumpărate cu fonduri europene?! Aceasta în condiţiile în care şi bietul inginer român s-a chinuit vreo 15-20 de ani să obţină fonduri europene, dar în Ţara aceasta i s-au pus mereu în cale piedici… Repet, cred că această emisiunea va trebui văzută de foarte mulţi oameni care au un rol în conducerea acestei Ţări, după care, poate se aşează şi se întreabă: Care este realitatea? Mai putem oare continua aşa, sau nu?
- Domnule Stelu Platon, în final vă rog să-mi răspundeţi la o curiozitate: sunteţi primarul municipiului Topliţa din 2008 - cum aţi reuşit să înfloriţi, să reînviaţi acest micuţ dar preţios târg de la marginea Ardealului? Care este secretul dumneavoastră?
- În primul rând, noi am închis 6 proiecte europene. Apoi, trebuie să ştiţi că la capitolul administrarea oraşului eu nu am politizat absolut deloc. Noi nu am avut conflicte în Consiliul Local, în sensul că să se blocheze anumite proiecte pentru că unora sau altora nu ne place o anumită culoare politică. Aici consilierii au fost alături de mine şi au înţeles că dorim să facem ceva pentru oraşul nostru. Aceeaşi relaţie bună am avut-o cu Guvernul României - din nou spun, indiferent de culoare -, cu deputatul Mircea Duşa, chiar dacă el este pesedist, iar eu penelist. Când a fost vorba să facem ceva, am lăsat culorile deoparte, am găsit soluţiile şi am rezolvat problemele împreună. Vă spun aceasta pentru că s-a putut constata la nivel de Ţară că foarte multe proiecte s-au pierdut din cauza aceasta, că au venit pesedeii şi… au plecat peneleii, şi viceversa. Şi rezultatul la toată povestea asta se vede în numărul de km de autostrăzi pe care îi are România. Eu sunt inginer de profesie, iar pregătirea mi-am făcut-o atunci când încă în România se făcea pregătire adevărată. Când îmi pun ceva pe creier, păi aia e o problemă permanentă până când reuşesc să o rezolv. În plus, sunt mult timp pe teren, printre oameni, şi îi ascult…

Categorie: