Interviuri în „satul frumos ca-n poveşti”

Prof. univ. dr. Traian Chindea din Miercurea-Ciuc
- Satul ne cheamă şi ne stăpâneşte - spuneau înainte mergătorii, domnule profesor Traian Chindea.
- Acum satul lui Octavian C. Tăslăuanu şi satul meu, cel aninat pe crestele Carpaţilor... Prin prezenţa mea aici, cinstesc memoria acestui ilustru fiu al localităţii noastre, aducându-mi aminte de copilărie, care seamănă mult cu copilăria lui Octavian Tăslăuanu.
- Vorbim de o importantă biografie culturală în care coexistă scriitorul, publicistul, omul politic, ministrul Octavian C. Tăslăuanu, dar şi consăteanul dumneavoastră.
- Este o mare cinste să fii consătean cu o asemenea personalitate. Fiind şi preşedintele Asociaţiei Cadrelor Militare în Rezervă şi Retragere din Ministerul de Interne - Filiala Harghita, cu toate împotrivirile, i-am dat acestei organizaţii numele lui Octavian C. Tăslăuanu.
- Ce-ar trebui să luăm din biografia lui ca fiecare ceas - cum scria Constantin Noica - să fie pas şi fiecare pas să fie mers, nu împleticire?
- Cu toate că de la naşterea lui au trecut 138 de ani, Octavian C. Tăslăuanu este extrem de actual. Vine şi azi să-i îndemne pe politicienii noştri spre unire şi bun-simţ. Iar omul Octavian C. Tăslăuanu este modelul nostru de viaţă, al bilborenilor.
- Sunteţi şi juristul. E dreaptă lumea, e nedreaptă...?
- Lumea e aşa cum trebuie să fie, relativă...
- Aţi mai stat o zi pe prag părintesc. Când plecaţi spre Miercurea-Ciuc, spre Braşov, spre drumurile dumneavoastră de viaţă şi profesie, să luaţi zăpadă de aici, din Bilbor, care e atât de curată; câtă nevoie are lumea, în prea marea-i rătăcire, de ceva curat...!
- Zăpada, la Bilbor, e curată ca sufletul bilborenilor.

Pr. Prot. Dumitru Apostol, Bilbor
- Preacucernice părinte protopop Dumitru Apostol, am intrat la Bilbor în cuvântul cel bun.
- Tare vă mulţumim pentru prezenţă şi pentru profesionalism. Orice întâlnire sub semnul studiului riguros ne dă sentimentul că peste numele acestui mare bărbat, Octavian C. Tăslăuanu, nu se va aşterne praful uitării, iar generaţiile care vor urma, vor lua exemplu de la noi, cei care ne străduim, astăzi, să organizăm Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Octavian C. Tăslăuanu pe coordonatele timpului”.
- Cercetătorii îi cuprind lui Octavian C. Tăslăuanu opera în ceea ce numim noua lectură (cea „gânditoare”), şcoala îl învaţă, timpul îi este şi favorabil, şi potrivnic. Cum îl duce biserica mai departe, în timp?
- Am o practică pe care am urmat-o - mi-am asumat-o de la mine putere, fără să fiu în afara rânduielilor bisericeşti. La fiecare Sfântă Liturghie, atunci când îi pomenim pe foştii patriarhi şi pe mitropoliţii Transilvaniei, îi pomenim şi pe părintele Ioan şi preoteasa Anisia, părinţii lui Octavian C. Tăslăuanu, iar în taină, la Sfânta Proscomidie, îl pomenesc şi pe Octavian, considerând că aşa, introducându-l în pantheonul celor care ne-au fost dragi şi ne rămân dragi, îi aduc omagiul cuvenit. Apoi, le spun credincioşilor, cu toată smerenia, despre evenimente ca cel de astăzi şi văd pe chipul lor bucurie; ei, care unesc hărnicia, dăruirea şi seriozitatea desprinse poate şi din asprimea zonei, căci aici se ascut parcă altfel calităţile umane.
- În Spovedanii, Octavian C. Tăslăuanu a ridicat Bilborul în rang de frumuseţe şi sfinţenie. Din satul descris de Tăslăuanu, au rămas frumuseţea şi sfinţenia?
- Au rămas! Exceptând scăpările legate de urbanismul care la un moment dat a explodat, când ar fi trebuit să avem mai mare grijă în a păstra satul copilăriei lui Tăslăuanu. A rămas, totuşi, o catedrală a munţilor această Depresiune a Bilborului. Dacă veţi rămâne câteva zile, veţi constata că Bilborul a reuşit să rămână necontaminat în multe privinţe. Unele sate au scăzut demografic, altele, în iureşul modernizărilor, şi-au părăsit tradiţiile. La oamenii din Bilbor, simţi binecuvântata dorinţă de a rămâne aşezaţi într-o matcă a cuminţeniei. Desigur, binefacerile tehnice intră în viaţa lor, dar ei rămân în statornicia satului de altădată.

Prof. Ilie Şandru, Topliţa
- Statornic exeget al lui Octavian C. Tăslăuanu, profesorul şi scriitorul Ilie Şandru, iniţiator al Sesiunii de la Bilbor, fericit de fiecare dată când se reîntâlneşte cu „duhul locului”...
- Ne aflăm în împărăţia bradului alb... Cea de-a VII-a ediţie a Zilelor Tăslăunau a fost o întâmplare frumoasă, la care au participat distinşi oameni de cultură, alături de Primăria Bilbor, Parohia Ortodoxă Bilbor, Cercul „ASTRA”, Fundaţia Culturală „Miron Cristea” Topliţa. A fost o reuşită. Cele 12 comunicări s-au axat pe activitatea lui Octavian C. Tăslăuanu ca director al uneia dintre cele mai frumoase reviste de la început de secol XX, Luceafărul, activitatea ca memorialist, în special al Primului Război Mondial, activitatea ca om politic, făcând parte din galeria oamenilor mari, patrioţi români adevăraţi, care au săvârşit Marea Unire. Tăslăuanu a fost şi membru în primul Sfat Naţional al Transilvaniei. Peste numele lui nu se poate trece într-o istorie a culturii române.
- Vă este subiect predilect. Aţi venit la Sesiunea de la Bilbor cu cartea dumneavoastră, „Pe urmele lui Octavian C. Tăslăunau”, ediţia a II-a revăzută şi adăugită, o carte care i-a împlinit, semnificativ, marelui om de cultură, o parte din destinul editorial şi critic.

Prof. Vasile Stancu, Sfântu-Gheorghe
- Aveţi, domnule profesor Vasile Stancu, imaginea rotundului celor şapte ediţii ale Sesiunii „Tăslăuanu” de la Bilbor...
- Şapte ediţii, dar vorbim de 16 ediţii ale Zilelor Miron Cristea în care şi Octavian C. Tăslăuanu a fost subiect de dezbatere. Am remarcat de mai multe ori - nu numai la Bilbor - faptul că la marile personalităţi puse în discuţie sunt subliniate realizările deosebite, fără a se scoate în relief şi părţile care nu onorează prea mult personalitatea respectivă. În cazul lui Tăslăuanu, sunt subiecte pe care ar trebui să le curăţăm într-o oarecare măsură, bunăoară legate de activitatea sa politică sau cea literară - discuţiile de la Luceafărul dintre Iorga şi Tăslăuanu - sau activitatea sa ca economist şi ministru al Economiei, în perioada averescană. Şi aceste lucruri trebuie scoase în relief, spre a delimita unde a avut Tăslăuanu dreptate şi unde nu a avut dreptate. Am propus astăzi o asemenea abordare şi reacţia auditoriului a fost pozitivă. Desigur, încadrarea între limite pozitive şi negative să nu degenereze într-o politică liberală interbelică.

Col. (r) dr. Dumitru Stavarache, Bucureşti
- Fiecare ediţie a Sesiunii „Tăslăuanu” aduce noutăţi de interpretare; de fapt de cunoaştere, în date de adâncime, a exemplarităţii vieţii şi operei lui Octavian C. Tăslăuanu. Domnule colonel Dumitru Stavarache, aţi introdus un capitol aparte în tematica Sesiunii, corespondenţa.
- Am luat legătura cu personalitatea lui Tăslăuanu prin manifestările dedicate lui Elie Miron Cristea. Am cercetat relaţia Biserică - Armată, la fel biografia lui Visarion Puiu, în felul acesta ajungând şi la Bilbor. Nu ştiam prea multe despre Octavian C. Tăslăuanu, nici acum nu ştim prea multe, lipsa de informaţie ducând şi la speculaţii. Sunt de acord că o mare personalitate trebuie cunoscută cu luminile şi umbrele sale. Aş vedea un titlu referitor la Tăslăuanu de genul Adevăr şi legendă. Cunoaşterea unei biografii cum este cea a lui Tăslăuanu trebuie adâncită prin documente. Am început cu doamna Oana Dimitriu, de la Biblioteca Academiei Române, să ne ocupăm de corespondenţa lui Tăslăuanu, în mare parte inedită, aflată în fonduri la Arhivele Naţionale, Biblioteca Naţională sau Muzeul Literaturii Române, corespondenţă care va putea lămuri multe aspecte necunoscute astăzi. Corespondenţa lui Tăslăuanu merită să fie pusă în circulaţie culturală, dacă ne gândim, spre exemplu, numai la felul în care a fost scris volumul din 1936, Contemporane, din care nu s-a publicat nimic.

Dr. Alin Spânu, Bucureşti
- Domnule doctor Alin Spânu, cât de important este titlul unei comunicări într-o sesiune de comunicări ştiinţifice?
- Un titlu trebuie să fie o atracţie pentru cei care vor asculta comunicarea, să fie cuprinzător, elocvent...
- V-aţi intitulat comunicarea (în colaborare cu Adrian Lupeş) „Octavian C. Tăslăuanu - analist politic de anvergură”. De ce „de anvergură”?
- Pentru că Tăslăuanu a scris la începutul anului 1914 despre lucruri care s-au întâmplat în următorii ani. Prevedea că România are de rezolvat problema naţională, problema românilor din afara graniţelor; şi nimeni nu pomenea la data respectivă că va fi un atentat la Sarajevo de la care va porni Primul Război Mondial. Ca să câştigăm mai mult rating, am spune că a fost chiar un profet politic. Având în vedere calităţile de clar-vizionar pentru românii din afara graniţelor şi, în mod special, pentru românii din Imperiul austro-ungar, s-a dovedit un analist politic de anvergură. Având în vedere multele valenţe ale personalităţii sale - a fost scriitor, jurnalist, ofiţer în armata austro-ungară, luptând în Galiţia, apoi ofiţer în Armata Română, luptând împotriva Imperiului austro-ungar, om politic după primul război mondial -, acestea pot duce la noi lucrări interesante, la noi abordări, care adunate bob cu bob, aici la Bilbor, vor contura mai bine portretul moral şi intelectual al lui Tăslăuanu. Mă gândesc la oamenii acestor locuri care trăiesc şi vor trăi, vor dăinui aici, la 1500 de metri deasupra mării, ei care au dat lumii mari valori. Fiecare plecare a mea de aici este un motiv de bucurie că voi reveni peste 364 de zile, la următoarea ediţie a Sesiunii...

Dr. Liviu Boar, Târgu-Mureş
- Domnule doctor Liviu Boar, director al Arhivelor Naţionale Mureş, aţi moderat Sesiunea Naţională de Comunicări Ştiinţifice „Octavian C. Tăslăuanu pe coordonatele timpului”...
- Alături de inimosul şi veşnic tânărul profesor Ilie Şandru. Comunicările au stârnit interesul participanţilor, chiar discuţii polemice care întregesc personalitatea lui Tăslăuanu, încă prea puţin cunoscută. S-a detaşat ideea de a se scrie o teză de doctorat care să adâncească această biografie.
- Aţi prezentat aspecte privind legătura lui Tăslăuanu cu Astra reghineană, aducând la Bilbor documente de arhivă; invincibile argumentum...
- În anul 2001, când am publicat un volum de documente Astra reghineană, am descoperit scrisori semnate de Tăslăuanu din perioada când era secretar Astra la Sibiu, trimise celor din Reghin într-un moment de cumpănă al Despărţământului de aici. Era anul 1913. Tăslăuanu a venit atunci la Reghin, prezentând şi câteva „dizertaţiuni” la care a invitat mai ales public rural, conştient cât este de importantă ridicarea culturală a oamenilor simpli şi cum poate şi ea contribui la realizarea visului cel mare pe care-l va da Istoriei anul 1918.

Secvenţe din interviurile realizate de
dr. Valentin Marica
(Radio România Târgu-Mureş),
Bilbor, 1 februarie 2014

Categorie: