„Istoria secuilor” - o pseudoistorie!

Un cetăţean român din judeţul Harghita s-a adresat, printr-o petiţie, Ministerului Educaţiei Naţionale (MEN), cu rugămintea de a obţine „un punct de vedere privitor la folosirea manualului de Istoria secuilor (foto) în şcolile din judeţul Harghita”. El a precizat că s-a adresat ministerului respectiv „în numele meu şi al locuitorilor români din judeţul Harghita”.
Prin adresa cu nr. 15.047, din 07.02.2013, Direcţia Minorităţi din MEN i-a răspuns: „Cartea de Istorie a Secuilor care conţine pe copertă înscrisul îndrumător metodic şi manual recomandat elevilor din clasele a VI-a şi a VII-a corespunde din punct de vedere ştiinţific şi realităţii istorice şi nu este considerat manual”. Adresa respectivă este semnată de domnii: Szocs Domokos - director general şi Szepsi Alexandru - director.
Faţă de cele mai sus menţionate se ridică câteva semne de întrebare peste care nu se poate trece atât de uşor după cum au semnat respectivii domni adresa la care facem referire. Primul semn de întrebare: de ce petiţia cetăţeanului din judeţul Harghita a ajuns la Direcţia Minorităţi? Al doilea: este îndreptăţită, din punct de vedere ştiinţific, direcţia respectivă să se pronunţe asupra solicitării făcute de petiţionar? Al treilea: urmăreşte manualul respectiv, aşa cum se precizează în adresă, „atingerea idealului educaţional al şcolii româneşti, aşa cum prevede Legea Educaţiei Naţionale”? Să le luăm pe rând:
1. Petiţia cetăţeanului român din judeţul Harghita trebuia să ajungă pe masa Ministrului, sau, în cel mai rău caz, pe masa unuia dintre secretarii de stat din MEN şi nicidecum la Direcţia Minorităţi, în ale cărei responsabilităţi intră buna organizare a învăţământului în limba minorităţilor naţionale din România. Cei de mai sus aveau obligaţia de a crea o comisie formată din specialişti, respectiv din istorici, cunoscători ai fenomenelor istorice şi sociale legate de originea secuilor şi aşezarea lor pe aceste meleaguri, convieţuirea lor, paşnică, de-a lungul istoriei, cu poporul român. De altfel, MEN avea obligaţia să facă acest lucru chiar din momentul în care această „carte”, numită când „îndrumător metodic”, când „manual” - nefiind niciuna, nicialta! - a apărut de sub tipar, destinată unor şcoli din România, indiferent de judeţ.
Este un lucru foarte grav că „acest manual a fost realizat la cererea şi prin grija liderilor politici din judeţele Harghita şi Covasna”! Cu alte cuvinte, „manualul” s-a realizat la comandă politică! Ce garanţie mai există, deci, că acesta îndeplineşte condiţiile ştiinţifice pe care trebuie să le aibă orice manual ce se utilizează în şcolile din România? Niciuna!
De altfel, tăcerea MEN se datorează probabil şi faptului că istorici reputaţi se abţin în a se exprima asupra originii acestui „popor” - mai precis, un grup etnic - care pluteşte într-o nebuloasă aproape totală. Chiar şi cei 11 autori ai „manualului” recunosc faptul că, neavând la îndemână nicio dovadă cât de cât legată de originea secuilor, au recurs la „tradiţiile, legendele şi miturile ce se găsesc în memoria secuimii”. Sigur, este adevărat că în existenţa unui popor tradiţiile, legendele şi miturile îşi au importanţa lor, dar ele nu pot înlocui ştiinţa istorică, bazată de dovezi şi documente.
2. Ţinând seama de cele de mai sus, este de la sine înţeles că Direcţia Minorităţi din MEN nu are nicio competenţă pentru a se pronunţa asupra conţinutului „manualului” de „Istorie a secuilor”, atribuţiile acesteia fiind cu totul de altă natură. Petiţia cetăţeanului român din Harghita nu avea, deci, ce căuta la respectiva direcţie. Că a fost dată acesteia „spre rezolvare”, dovedeşte câtă superficialitate există în birocraţia respectivului minister, în care se consideră, eronat, că atunci când e vorba despre minoritatea maghiară - fiindcă ea este cea care dictează totul în această direcţie, prin reprezentanţii săi, şi pentru ea a şi fost creată! - se repartizează la Direcţia Minorităţi. Şi-atunci am fi putut citi un alt răspuns? În niciun caz, atâta vreme cât sub acesta găsim semnăturile a doi cetăţeni români de etnie maghiară, aflaţi la conducerea acestei direcţii: un director general - Szocs Domokos, şi un director - Szepsi Alexandru. Vreau să cred că ambii sunt cadre didactice. Nu ştiu ce specialităţi or fi având, însă în niciun caz nu erau ei cei îndreptăţiţi să se pronunţe asupra caracterului „ştiinţific şi al realităţii istorice” a „manualului” de Istorie a secuilor. Aceasta pentru că acest „manual”, bazându-se doar pe „tradiţii, legende şi mituri ce se găsesc în memoria secuilor” este departe de orice realitate istorică privitoare la secui. Este, de fapt, un pseudomanual care conţine o pseudoistorie! Sunt suficiente două fraze spre a demonstra acest lucru: „Istoria secuiască este o parte din istoria maghiară” şi „de când lumea, secuimea vorbitoare a limbii maghiare este o parte organică a poporului maghiar”. Nu e chiar aşa. Nu „de când lumea secuimea este parte organică a poporului maghiar”, ci ceva mai încoace, mai precis doar de vreo două decenii, de când propagandiştii extremişti unguri s-au gândit să creeze o nouă etnie, cea de „secui-maghiar”, pe care se trudesc s-o impună în „peisajul” etnic al ţării, spre a avea o susţinere în realizarea marelui vis, acela de a vedea creat „ţinutul secuiesc autonom”. Pentru ca, odată văzută creată această „mică patrie din interior”, să-şi îndrepte eforturile către autonomia Transilvaniei. Aceasta fiind cea de-a doua etapă, nu şi ultima.
3. La această întrebare am dori să aflăm un răspuns chiar din partea celor care au semnat răspunsul trimis cetăţeanului român din judeţul Harghita. Anume prin ce contribuie acest pseudomanual, bazat pe falsuri istorice grosolane, privitoare mai ales la geneza şi apoi întreaga istorie a poporului român, la ceea ce domnii Szocs Domokos şi Szepsi Alexandru numesc „atingerea idealului educaţional al şcolii româneşti”? Oare „idealul educaţional al şcolii româneşti” se bazează pe astfel de „adevăruri” neadevărate, pe fals, pe minciuna transferată din aria interesului politic în cel ce se doreşte „adevăr ştiinţific”? Este o situaţie absolut descalificantă, atât pentru cei 11 autori ce şi-au pus semnăturile pe un astfel de „manual”, cât şi pentru cei doi etnici maghiari din conducerea Direcţiei Minorităţi din cadrul MEN. În acelaşi timp, acest minister are obligaţia de a face lumină în ce priveşte folosirea acestei „cărţi” de „istorie” în şcolile din România, indiferent de judeţ. Fiindcă, cel puţin deocamdată, autoritatea Statului Român trebuie să fie impusă pe întreg teritoriul României.

Categorie: