Izvorul Tămăduirii

În prima vineri din săptămâna luminată, Biserica Ortodoxă prăznuieşte Izvorul Tămăduirii. Această sărbătoare este închinată Maicii Domnului pentru a arăta rolul Ei în lucrarea mântuirii oamenilor. Această sărbătoare îşi are originea de la un izvor aflat în apropierea Constantinopolului.
Potrivit Tradiţiei, Leon cel Mare, înainte de a fi împărat, se plimba printr-o pădure din apropierea Constantinopolului şi întâlneşte un orb care-i cere apă pentru a-şi potoli setea. Leon a căutat, dar nu a găsit. La un moment dat, a auzit pe Maica Domnului spunându-i că izvorul se află aproape. Să intre mai adânc în pădure şi, după ce îi va da orbului să bea, să-i spele ochii cu ea. Orbul, după ce a fost spălat cu acea apă, şi-a recăpătat vederea.
După ce a ajuns împărat, Leon cel Mare a ridicat o biserică lângă acel izvor. Între anii 527-565, împăratul Iustinian ridică o biserică mult mai mare întru cinstea Maicii Domnului pentru că a fost izbăvit de o boală forte grea după ce a băut apă din acel izvor. Din păcate, această biserică a fost distrusă de turci în anul 1453.
Credincioşii care merg astăzi la Istanbul (numele nou al Constantinopolului) se pot închina la Biserica „Izvorul Tămăduirii”. La subsolul acestei biserici se află un paraclis din secolul al V-lea, păstrându- se până astăzi izvorul cu apa tămăduitoare din trecut.
În această zi, în aproape toate bisericile după Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur se va săvârşi slujba sfinţirii apei, dar cu o rânduială deosebită care se face în toată perioada Săptămânii Luminate.
Şi la noi în ţară sunt câteva locuri cu apă tămăduitoare, şi anume: Mănăstirea Ghighiu nu este recunoscută numai prin Icoana făcătoare de minuni adusă la noi în anul 1958, ci şi prin izvorul ei tămăduitor. Un alt loc se află la Mănăstirea Dervent, pe locul unde Sfântul Apostol Andrei a făcut o minune, există un izvor cu apă tămăduitoare şi, nu în ultimul rând, o astfel de apă tămăduitoare se găseşte şi la Mănăstirea Horaicioara.
Biserica a rânduit ca în această săptămână luminată să ne aducem aminte şi de Maica Domnului, ca una care a stat tot mereu lângă Domnul nostru Iisus Hristos, ascultându- I învăţătura, dar mai ales împlinind ceea ce Hristos a poruncit.
Să urmăm şi noi pilda Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi să căutăm ca nici după acest post lung să nu pierdem rodurile lui. Chiar dacă postul s-a terminat, nevoinţa noastră nu a luat sfârşit. Hristos a Înviat!